19,182 matches
-
de la jumătate, o dată sau de două ori părea că i-a luat vârful. Își făcea singură curaj : e ceața, doar ceața... Apoi îngrijise animalele, calul necheză ușurel când îl țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și el pe stăpân își zise. Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răspunse de sus un diamant. Dumnezeu are, cu siguranță, chipul nostru, plin de strălucire..." "Ba nu, are chip de om!" Cine vorbise? Aaaaaaa! piatra cea nouă! Fusese adusă de două zile de un călător și, după cum se uitase la ea stăpânul, celelalte înțeleseseră că era ceva neobișnuit cu ea. Ar fi întrebat-o ce și cum, de unde vine și cine e, dar, ca un făcut, nu se putea sta de vorbă pe-ndelete. Ori era târziu, ori era altceva de discutat... "Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cea mai mare: să-ți dai viața pentru cineva". Și atunci, în liniștea suspinului, se făcu auzit un glas pe care nimeni, niciodată, nu-l mai auzise până atunci: "Dar cine-și pierde viața pentru El, o câștigă". Luni dimineața, stăpânul inspectă cu atenție pietrele. Erau toate așa cum le lăsase, la locul lor. Stăruia însă un parfum suav, de trandafir, pe care nimeni nu-l știa de unde vine. De pe etajera lui de cristal, trandafirul deșertului dispăruse. În locul lui, o floare imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cocoșul cânta a treia oară. Din întuneric, cineva izbucni în plâns. Un bărbat. Potecile cerului Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat ieri. De fapt, spun asta pentru voi, fiindcă pentru mine timpul nu mai există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii mă hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră lângă casă. Mă tolănisem la soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că-mi place. I-aș fi răspuns, dar mi-am zis că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și nu cumva să-i sperii. Nu de alta, dar era așa de blândă mângâierea aceea, că am adormit la loc ; n-a fost decât pentru o clipă, dar am visat... visul meu dintotdeauna : că mă născusem mânz și că stăpânii se minunau cât de frumos sunt... și spuneau că pe mine oricine o să mă vadă o să mă admire și că a venit deja prințul de peste mări și țări să mă cumpere, numai și numai pentru el și-mi spune când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mă odihnesc ! Uite-așa ! Și m-am trântit din nou, înciudat, în iarba moale. Ce-i drept, începuse să mă strângă hățul, dar degeaba ! Să-mi facă ce vor, nu mă ridic. Nu! Nu vreau ! Nu azi ! Nu ! Chiar și stăpânii mei au dat fuga din casă să-i întrebe pe străini de ce mă dezleagă ! Cel care-și lăsase mâna pe grumazul meu, răspunse: "Domnul are nevoie de el". Am auzit bine ?! Mi-am întors urechea spre el dar chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și stele, despre flori și câmp, despre cea mai bună mâncare și despre libertate, despre cele mai frumoase ființe caii despre vise și despre oameni, despre cerul unde o să ajungem dacă facem treabă bună pe pământ și-i ascultăm pe stăpânii noștri, buni-răi, așa cum sunt și ei toate erau acolo, în privirea aceea. Dar spuse altfel, toate deodată, și căldura aceea, care mă învăluia... Îi auzeam pe cei din jur spunând "uite că măgarul plânge" poate că așa era, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a zăbovit mult. Când a ieșit, purta la gât crucea bunicului. O cruce simplă, de lemn, înnegrită și ca vai de lume de veche ce era... Crucea era transmisă odată cu secretul, doar șnurul se schimba de fiecare dată, după voia stăpânului. Stăpânul secretului asta era acum fratele meu. Și cum mă uitam, așa, la crucea bunicului și mă rugam în gând să-l primească Domnul și să-l odihnească bine pe el, care nu cunoscuse decât truda toată viața lui, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zăbovit mult. Când a ieșit, purta la gât crucea bunicului. O cruce simplă, de lemn, înnegrită și ca vai de lume de veche ce era... Crucea era transmisă odată cu secretul, doar șnurul se schimba de fiecare dată, după voia stăpânului. Stăpânul secretului asta era acum fratele meu. Și cum mă uitam, așa, la crucea bunicului și mă rugam în gând să-l primească Domnul și să-l odihnească bine pe el, care nu cunoscuse decât truda toată viața lui, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chiar străin și sclav să fi fost cineva pe-aici, era de-ajuns să se urce-n barcă în zori și s-o pornească în larg : când nu se mai vedea în urmă pământul, era liber ! Ce-ar fi făcut stăpânul? L-ar fi urmărit ?! Aiurea ! Îmi place ce spui de Fiul Lui Dumnezeu, dar vreau să fiu așa cum m-am născut : liber, auzi tu ?! Liber ! Și cum el tăcea, uitându-se lung la mine, am continuat : Sigur că mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe toți ceilalți oameni să facă exact ceea ce vrei tu, chiar fără ca ei să-și dea seama. Oamenii mari numesc asta "fericire". Rămâi cu mine în pădurea gândului, pădurea cunoașterii... rămâi... bucură-te de puterea cunoașterii și ai să fii stăpânul tuturor oamenilor... rămâi... (vocea se stinge, lumina scade, trunchiurile devin cenușii și fără flori, castelul o ruină, cenușie și ea) Vocea blândă, cu reverb: Mergi... mergi... (drumul se luminează din nou : de data asta se vede o poartă cu strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a pus receptorul În furcă, profesorul l-a atenționat: ― Mâine să fii foarte atent la ce dorește securistul de la tine. Acum fugi la Maternitate, să vezi ce ți-a dăruit Maria... Din această clipă și până ce scapi de securist, ești stăpânul deplin al timpului... Sper ca totul să se termine cu bine și nu uita să treci mâine pe la mine, să-mi spui cum stau lucrurile. La revedere. ― Vă mulțumesc pentru tot, domnule profesor... Gruia a ieșit ca vântul din cabinetul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ne-am prezentat, domnule profesor - a deschis vorba doctorul Vatră, după ce l-a salutat pe director.. ― Poftiți În cabinetul meu. Domnule director, sunteți invitatul meu - a plusat profesorul. Directorul nu mai era fostul administrator al spitalului - cel pus de proaspeții stăpâni comuniști instalați În fruntea bucatelor - ci un profesionist din specialitatea Medicină internă. ― Nu vă voi refuza, domnule profesor - a răspuns directorul - mai ales că nu v-am făcut vizita protocolară după instalarea mea ca director. Și ar fi fost cazul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crampe abdominale. Dar... aceste neplăceri le poate avea - câteva luni - mama. ― Și? ― Până acum nu am necazuri de acest fel... ― Atunci e bine. După ce vei reuși să transcrii scrisoarea, somn de voie, iubito!... Nu Înainte Însă de a vedea dacă stăpânul casei - adică excelența sa domnul Tudor - nu reclamă oarece Îngrijiri speciale... ― Bine, dragoste. Tu bagă-te În pat. Voi veni și eu Îndată ce termin de scris. ― Abia aștept să te simt lângă mine, scumpo... A doua zi, În zori, Gruia și-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesor cu câteva zile În urmă - „doctorașul” a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor... Când au terminat vizita bolnavilor, au ieșit. ― Cum ți s-a părut atitudinea „doctorașului”? ― Se vede că a Învățat lecția, dar cine știe ce „informații” mai plăsmuiește el pentru stăpânii lui? ― Să știi că nu mi mai Încarc memoria cu asemenea gânduri. ― Mă iertați, domnule profesor, dar aș... ― Ce ar mai fi? ― Am primit scrisoare de la mama Maranda și de la tata Toader. ― Și ce spun? ― S-au bucurat peste poate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum se spune, și a doua ulicioară te Îmbie să intri pe ea. După câțiva pași de cătană - pe „mâna dreaptă” de această dată - te Întâmpină o căsoaie cât o lume. Trebuie să bați zdravăn În poartă până te aude stăpânul și pe ușa cât o poartă de cetate va ieși Întâi o pereche de mustăți colilii și apoi stăpânul lor, care... nu-i altul decât dragul nostru Petrică. Gruia Îl asculta pe profesor cu mare bucurie, fiindcă acesta vorbea de parcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâna dreaptă” de această dată - te Întâmpină o căsoaie cât o lume. Trebuie să bați zdravăn În poartă până te aude stăpânul și pe ușa cât o poartă de cetate va ieși Întâi o pereche de mustăți colilii și apoi stăpânul lor, care... nu-i altul decât dragul nostru Petrică. Gruia Îl asculta pe profesor cu mare bucurie, fiindcă acesta vorbea de parcă ar fi trăit o viață Întreagă În satul din care venea el. ― Domnule profesor, unde ați Învățat vocabularul acesta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În față avea o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este această lizieră de pădure, dincolo de care curge un pârâu, pe malul căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câte aud eu, numele lui Păpădie apare În mijlocul celor mai delicate acțiuni ale voastre. Ce grad avea? - a Întrebat Nicu. ― Era caporal doar. Avea Însă minte de ofițer. Nu mai vorbesc de felul cum se mișca! Atunci l am pus stăpân pe rusime, iar pe Undiță l-am trimis să conducă transportul lui Toader. Eu, Împreună cu căpitanul, am rămas În urma convoiului. La un moment dat, căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-a Întâmplat de a fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salonul Despinei, lucrurile erau În ordine. Gruia a prevenit-o că profesorul Îl va lua la Întrebări pe linie profesională pe „doctoraș”. Când au ajuns la salonul cu pricina, „doctorașul” l-a Întâmpinat pe profesor cu o mină de om stăpân pe „destinele lumii”... Despina ședea retrasă, lăsând ca totul să pară firesc. Lucrurile s-au complicat Însă când profesorul a Început să ceară doctorului Cuc detalii asupra situației unor pacienți operați... Până la urmă, sora de salon a fost nevoită să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asupra unui pacient. A trecut pe lângă el cu aerul că nici nu l-a văzut măcar. „Ori mi se pare ori <doctorașulă nu mai are ochi pentru voi: profesor și asistent?!” - l-a tachinat gândul de veghe. „Încă se crede stăpân pe situație, dar sper să i găsim ac de cojoc, vecine”. ― Să trăiți, domnule profesor. Ați avut o discuție „frontală” cu doctorul Cuc? ― Bine că ai venit. Simțeam nevoia să discut cu cineva. Ai dreptate. L-am Întrebat de-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de finisarea lucrărilor În vederea confruntării care te așteaptă. Ne vedem poimâine, după contravizită. ― Am Înțeles, domnule profesor. Nu știu Însă dacă nu ar fi mai nimerit să rămân În spital. Mă voi Închide În cămăruța mea și... Acasă am un stăpân discreționar asupra timpului și liniștii mele. Îl am pe Tudorel... ― Te Înțeleg. Nu ai nici-o Împotrivire din partea mea. Spor la studiu! ― Mulțumesc. ― Vezi cum faci totuși cu masa. Să nu stai flămând, fiindcă efortul intelectual este mare consumator de energie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Din fața unui răufăcător mai ai șansa să scapi, dar din atenția unei comisii de asemenea nivel nici pomeneală” - gândea Gruia.. „Spune-mi, prietene, de ce ești atât de timorat? Din discuția de alaltăieri cu profesorul mi-am dat seama că ești stăpân pe situație” - l-a Întrebat și și-a dat cu părerea gândul de veghe. „Asta e puțin, vecine. Umbra nesiguranței se insinuează În cap când nici nu te aștepți. Doar nu sunt George Călinescu, care În fața comisiei de examen În vederea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]