4,267 matches
-
inevitabilul fapt primind însă o mare compensație teritorială și financiară. Bismark ne sfătuia să ne hotărâm pentru a doua parte a alternativei. Carol pare a fi înclinat spre această soluție și Kogălniceanu ar fi preferat-o, dar I. C. Brătianu a stăruit cu toată puterea în sensul celălalt și astfel memoriul cere de la Congres, ca nici o parte a teritoriului actual să nu fie dezlipită de România. Aceste 5 puncte le mai susțin amândoi delegații noștri și prin viu grai înaintea congresului în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și aceeași persoană, destinul implacabil situându-i în aceeași tipologie a individului ratat. Ambiguitatea e rezolvată ceva mai târziu, la vernisajul unei expoziții unde Fred, gelos, constată că relațiile lui Ladima cu fosta lui amantă sunt pur amicale: "Doamna Mănescu stăruie de două zile ca să primesc la gazetă pe un anume D. Știi ce buget de sărăcie avem și m-a inervat că a trebuit s-o refuz. (sic!) Știam cine e D. și a fost în mine ca o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o dramă a singurătății, în care Anima joacă rolul de Fata Morgana. Sub pecetea acestei scheme manieriste, devenită cu scurgerea secolelor mit, stau deopotrivă Camil Petrescu și persona sa. Din studiul lui Al. Paleologu, asupra căruia ne îngăduim să mai stăruim din dorința de a constata fericitele și măgulitoarele coincidențe cu ipotezele noastre, mai remarcăm și că acele prouesses (priorități, rezolvări care nu suferă amânare) se transpun sub forma unor subtrefugii și comunicări ce se manifestă prin compunerea unor poezii criptice
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lor comun, Fred Vasilescu. În debutul capitolului Într-o după-amiază de august, apariția pe stradă a Emiliei îl convinge pe Fred să își redacteze jurnalul. Simpla și fulguranta ei prezență e mai convingătoare decât argumentele Autorului: "De multe ori am stăruit pe lângă el să scrie, fiindcă nu numai că da în convorbire acea expresie unică de trăire adevărată, dar... i s-a părut atât de absurdă propunerea mea, făcută cu aceleași argumente ca și cea adresată doamnei T., că nici n-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe parcursul acestui capitol ori asupra cărora am insistat în cele anterioare reușim să subliniem implicita posibilitate de a identifica profanul cu adausul notei de subsol a Creatorului. Deopotrivă reluând și anticipând problematica aflată în legătură cu balada "Meșterul Manole", "laicul" Camil Petrescu stăruie orgolios în efortul său creativ concentrat. El preia, din perspectiva interpretării prezente, metafora mânăstirii din folclor sub forma textului propriu-zis al romanului, iar necesitatea și consumarea "jertfei", în fapt a multiplelor jertfe, se elucidează divers în paginile acestuia. Așadar, la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am rugat așa. Dar Bătrânul meu mi-a spus că asta este egoism și astfel Îl constrâng pe Dumnezeu. Dumnezeu știe ce-o să facă. Așa că n-am mai stăruit. Vedeți însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
lui Dumnezeu mă ține. Mă străduiesc să mă dăruiesc lui Hristos, să mă apropii de Hristos, să mă unesc cu Hristos. Asta o doresc, dar n-am izbutit-o încă - n-o spun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu mă frământă dacă și cât trăiesc
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am rugat așa. Dar Bătrânul meu mi-a spus că asta este egoism și astfel Îl constrâng pe Dumnezeu. Dumnezeu știe ce-o să facă. Așa că n-am mai stăruit. Vedeți însă că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
lui Dumnezeu mă ține. Mă străduiesc să mă dăruiesc lui Hristos, să mă apropii de Hristos, să mă unesc cu Hristos. Asta o doresc, dar n-am izbutit-o încă - n-o spun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu mă frământă dacă și cât trăiesc
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
personale a străbătut până departe. Există nenumărate mărturii care vorbesc despre marele impact ce l-au avut predicile lui Ioan asupra ascultătorilor acestora: În fiecare zi mulțimile îl ascultau cu plăcere datorită folosului (duhovnicesc) pe care îl aveau și toți stăruiau în cele spuse de el<footnote Teodor, Episcopul Trimitundei, Despre viața, exilul și necazurile Fericitului Ioan Gură de Aur,Arhiepiscopul Constantinopolului, trad. Pr. C. Cornițescu, în vol. Viața Sfântului Ioan Gură de Aur în relatările istoricilor..., p. 162. footnote>. (...) Mulți
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
au făcut mulți dușmani. Patriarhul Ioan n-a fost pe placul tuturor, și de aceea a deșteptat uneori invidia, gelozia și pofta de răzbunare ale unora, deoarece biciuia fără nici o cruțare răul, ori din ce parte ar fi venit. Eutropiu stăruise pentru aducerea Sfântului Ioan la scaunul patriarhal al Constantinopolului și-l ajutase în lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom și vicios. Sfântul Ioan îl critica de pe amvon. Eutropiu voise să suprime Bisericii dreptul de azil, Ioan însă i
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
viață culturală” ce pune accentul pe ctitoriile bisericești ale domnitorului sau ale boierilor 62 . Deși Alexandru Lapedatu a excelat în cercetarea Evului Mediu românesc, începând cu anii activității universitare a tratat teme de istorie modernă și contemporană. Istoricul medievist a stăruit asupra vieții politice a Principatelor Unite sub Alexandru Ioan 59 Ibidem, p. 92-99. 60 Alexandru Lapedatu, Un mănunchi de cercetări..., p. 142-160. 61 Pompiliu Teodor, Alexandru Lapedatu-istoric al românilor, în Incursiune în istoriografia română a secolului XX, Fundația Culturală “Cele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
General al Academiei, el releva rolul pe care l-a îndeplinit Lapedatu în cadrul înaltului for, precizând următoarele: ,,A ajutat Academia când s-a găsit în impas. Prin stăruința lui s-a obținut ceea ce trebuia pentru ridicarea edificiului Bibliotecii. El a stăruit și pentru realizarea construcției întregului edificiu al Academiei, după planurile ce se făcuseră, realizare pe care însă au împiedicat-o vremurile grele care au urmat”32. Alexandru Lapedatu se desparte senin de postul său, spunând: Mi-am făcut datoria cât
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
imponderabile senzații ale îndrăgostirii ce include urgențe psiho-afective și preludii de senzualitate, fie că e vorba de idila în peisaj marin sau în decor agroturistic, fie că ies la iveală chinurile și neajunsurile dragostei. Expert în portretizarea personajelor feminine, autorul stăruie cu eficiență stilistică asupra detaliilor trupești, recurgând la un vast repertoriu de metafore și comparații, aproape poetice, aproape parodice, aproape sarcastice. Cele cinci simțuri sunt puse la treabă prin experiențe în direct, ca să nu mai vorbim de al șaselea, al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de companie, intrând în trupul canișului numit Toy (prima silabă a cuvântuluiTeufel). Cora nu crede în povestea lui Nagy, cu atât mai puțin în revelația identității sale secrete, cea pe care el i-o împărtășește ca din întâmplare, fără să stăruie sau să se justifice. El este Diavolul. Reală sau nu, identitatea lui Nagy (eul multiplu și contradictoriu, portretele variabile, metamorfotice și intrigante), diversele ocupații și locații prezente, trecutul său, o vor bântui pe Cora, astfel încât ea îi va deveni sucubul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
carantină. Oftalmologul orb va fi însoțit de soție, care are prezența de spirit să simuleze simptomele orbirii și să se comporte ca atare, deși va fi și va rămâne singura văzătoare din grup, din tot azilul și orașul. Saramago nu stăruie și nu dă lămuriri de ce tocmai ea fusese aleasă să reprezinte un dram de speranță și lumină în iadul ce va urma. Oricum, prin ochii ei, cititorul va afla detalii despre rezervația în care orbii vor fi internați și despre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
viață culturală” ce pune accentul pe ctitoriile bisericești ale domnitorului sau ale boierilor 62 . Deși Alexandru Lapedatu a excelat în cercetarea Evului Mediu românesc, începând cu anii activității universitare a tratat teme de istorie modernă și contemporană. Istoricul medievist a stăruit asupra vieții politice a Principatelor Unite sub Alexandru Ioan 59 Ibidem, p. 92-99. 60 Alexandru Lapedatu, Un mănunchi de cercetări..., p. 142-160. 61 Pompiliu Teodor, Alexandru Lapedatu-istoric al românilor, în Incursiune în istoriografia română a secolului XX, Fundația Culturală “Cele
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
General al Academiei, el releva rolul pe care l-a îndeplinit Lapedatu în cadrul înaltului for, precizând următoarele: ,,A ajutat Academia când s-a găsit în impas. Prin stăruința lui s-a obținut ceea ce trebuia pentru ridicarea edificiului Bibliotecii. El a stăruit și pentru realizarea construcției întregului edificiu al Academiei, după planurile ce se făcuseră, realizare pe care însă au împiedicat-o vremurile grele care au urmat”32. Alexandru Lapedatu se desparte senin de postul său, spunând: Mi-am făcut datoria cât
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
și vom trebui a face toate reformele dinăuntru de care țara noastră are nevoie - reforme care până acum în mare parte s-au împiedicat numai prin înrâuririle din afară și prin lipsă de stabilitate dinăuntru. De aceea, dar, înainte de toate stăruim i să cerem de la dreptatea providențială a Europei că existența națională și neatârnarea să ni se respecte „ precum în drit asămene și în faptă”, și atunci patria noastră singură va dovedi că știe a răspunde la așteptările marilor puteri. După cum
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
inevitabilul fapt primind însă o mare compensație teritorială și financiară. Bismark ne sfătuia să ne hotărâm pentru a doua parte a alternativei. Carol pare a fi înclinat spre această soluție și Kogălniceanu ar fi preferat-o, dar I. C. Brătianu a stăruit cu toată puterea în sensul celălalt și astfel memoriul cere de la Congres, ca nici o parte a teritoriului actual să nu fie dezlipită de România. Aceste 5 puncte le mai susțin amândoi delegații noștri și prin viu grai înaintea congresului în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
simtă mai bine, într-o măsură greu de apreciat, și acea ambianță intelectuală și afectivă pe care i-au oferit-o noii săi prieteni de la Cambridge. Prietenii reprezintă un capitol aparte în viața lui Wittgenstein, asupra căruia se cuvine să stăruim. Spre deosebire de filozoful modern tipic, care intră în posesia ideilor sale prin reflecție solitară și simte doar uneori nevoia de a cunoaște părerea altor persoane, Wittgenstein s-a obișnuit încă devreme să gândească în dialog și confruntare. În anii 1912-1913 avea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
care spunea că le-a citit și recitit cu „mult folos“, l-a atras îndeosebi arta autorului de a influența modul de a gândi al cititorului, folosindu-se de neasemuitele lui alegorii. Wittgenstein era, desigur, conștient că un filozof care stăruie asupra descrierii unor situații concrete din viața comună, fără să arate ce anume urmărește să obțină prin ele, îi va nedumeri pe cei care-l ascultă sau citesc. Producerea acestei stări de nedumerire, ca și transmiterea imboldului de a o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
al poemelor este, firește, nevoia de confesiune a unei feminități pe deplin conștiente de ea însăși și mult mai dornică de a-și exhiba trăirile și de a le converti în meditație lirică. Cărțile conțin, așadar, o poezie în care stăruie îndelung semnele feminității pure, care își găsește corespondenți în regnuri și specii diferite, dar și în ritmurile sau hieroglifele transcendentului (a se vedea majoritatea poemelor, neintitulate, din Scrisori pe frunze, sau Ritmul pietrelor zvârlite, Lumea formelor, Sonata ce-alungă norii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zidului proaspăt tencuit (prin lărgirea breșelor, cauzată de căldură), fiind ulterior compresat la căderea celorlalte ziduri mai puțin rezistente. Rezultatul imprevizibil și, aparent, nenatural a fost gigantica imagine în relief a unei pisici spînzurate. Astfel își încheie naratorul raportul detectivist stăruind asupra gradului mare de probabilitate a rezonabilității sale. Implicit, el ne invită să judecăm faptele sub incidența integrității psihice. De ce? Pe măsură ce înaintezi cu lectura confesiunii nedreptățitului alienat, începi să întrevezi răspunsul, nu mult diferit de cel din The Tell-Tale Heart
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
narative. Băieții urmau să poată reproduce numai ceea ce văzuseră ei înșiși sau ceea ce le fusese zis de către cineva. /.../. Acest lucru a limitat mult perspectiva, însă, întrucît cartea este despre obsesie și voyeurism și, în același timp, despre fapte care-ți stăruie în minte de pe vremea adolescenței, această viziune narativă restrictivă mi s-a părut extrem de potrivită /.../." În sfîrșit, ambele "falii" ale narațiunii (obiectul și vocea) reușesc să coaguleze misterul de ansamblu, producînd un spectacol morbid, de comedie neagră. Familia Lisbon practică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]