2,683 matches
-
unui destin exemplar și denunțând acribios mistificările de care a avut parte, în timpul vieții și apoi în posteritate, acel "om dintr-o bucată" (cum l-a văzut Caragiale). Neîncovoiatul Eminescu reprezintă, neîndoios, geniul ca nebunie "superioară", ieșire din normă ("cercul strâmt"); sau, cu vorbele lui A.C. Cuza, "normal, în înțelesul vulgar, (el) nu era". Motiv temeinic, așadar, de a propune, metodologic vorbind, un dublu referențial, fără a manevra exclusivist doar referențialul nebuniei. Or, "spargerea referențialului unilateral" (vol. cit., p. 73) presupune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
semn că dreptatea și adevărul umblă în continuare cu capul spart. De acord că, din perspectivă pluridimensională, ceea ce cunoaștem noi ca indivizi mărginiți exprimă nu adevărul, ci un punct de vedere asupra adevărului, numit de Eminescu și cu metafora "cercului strâmt", doar că acest reper, al omului de bună credință, dispus, în final, să declare socratic "știu că nu știu nimic", e repudiat constant-faustic de cei pentru care singura melodie acceptată e cuprinsă în formula "statul (adevărul) sunt eu!" Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
străpunge incinta este prevăzută și ea cu o triplă protecție: placa grea de lemn a podului mobil, ridicat la perete cu ajutorul unor lanțuri, apoi poarta zăbrelită, enorm grilaj metalic urmat de o poartă barată cu fier. Prin ferestruicile asemenea unor strîmte fante practicate direct în zidul turnurilor, apărătorii aruncă săgeți (mai tîrziu cu ajutorul arbaletelor) asupra atacanților ochiți, astfel, din flanc. Prin găurile podelei meterezelor, galerii construite în afara și deasupra zidurilor, se aruncă pietre mari sau se lasă să curgă smoală topită
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al Oder-ului. În 1226, ducele de Mazovia, Conrad, în luptă împotriva paginilor din Prusia, face apel, am mai spus-o, la Cavalerii Teutoni care constituie un stat în zona de jos a Vistulei, împiedicînd și aici accesul polonilor la mare. Strîmtul coridor prin care regatul se mai află încă în contact cu Baltica riscă să fie și el înghițit de expansiunea germanică. Dacă mai adăugăm că și rușii cu lituanienii devin amenințători la frontirele estice ale Poloniei, putem înțelege gravele consecințe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Analitici și în Topica. Dar, de fapt, ideea de corectitudine "logică", dominantă în întreg Organon-ul, subordonând însuși conceptul adevărului-corespondență, ține, în esența sa, de miezul dictaturii judicativului. De aceea adevărul (corespondență) este proprietate (exclusivă) a judecății și aduce în locul strâmt al acesteia întreaga bogăție a logicului (descins direct din logos, prin "reducția" sa formală). Într-un fel, Aristotel trebuia să gândească adevărul în felul acesta, dat fiind proiectul logicii-organon și al celor două modele de discurs desprinse din chiar structura
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
într-un sens unic, anume acela al prezentuirii, și că din această schimbare decurge și re-însemnarea subiectului și predicatului și, mai cu seamă, participarea "activă", în noul orizont al timporizării, a sensurilor ontologice. De asemenea, ne este clar că planul strâmt al judecății este depășit și că, pe baza regulilor (legilor) fundamentate în sensurile scoase la iveală de reducție, sensuri legate de judecată, de structura sa "logică", pot căpăta chip sensuri noi, ale unui plan mai vast, pe care deja l-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea ce ne-a permis totuși să pornim la drum cu un zbor "Aeroflot" din Paris spre Moscova. Mărturisesc că mi-am petrecut, de-a lungul vieții, și clipe mai plăcute decât această călătorie într-un avion de tip "Iliushin". Scaune strâmte și incomode, ziare numai Pravda și Izvestia -, iar personalul de bord, deficient în politețe și în stăpânirea oricărei alte limbi în afară de rusă. Dar eram mai mult decât încântați că prima noastră confruntare cu ostilitatea sovietică s-a soldat cu înfrângerea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lui Titus și să sacrific momente de reculegere contemplând Menora purtată, după unii, de sclavi evrei trimiși în captivitate, iar după alții, de ostași romani mândri de trofeul simbolic capturat la înfrângerea Iudeei -, am crezut de cuviință să cutreier ulițele strâmte ale fostului ghetou de pe malul Tibrului. M-a surprins că nu am găsit din fostul ghetou decât câteva clădiri în ruină (și un restaurant cașer cu un meniu sărac și prețuri piperate), dar de acolo am ajuns cu ușurință la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era obicinuiți mai înainte...am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strâmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte, să nu fie cu supărare neguțitorilor ce țin dughene la podul ulițelor. Si iată, dară, că ne-au înștiințat dumnealui că s-au găsât
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de „a-i încerca și pe ceilalți“. „Schimbarea“ avea, cu alte cuvinte, sensul strictei „al ter nanțe“ la putere și, ca atare, era pe cât de inconsistentă, pe atât de previzibilă. De o asemenea schimbare, oarecum mecanică și înghesuită în țarcul strâmt al acelorași portrete și „programe“, nu cred că mai avem nevoie. Nu mai avem nevoie de „schimbare“ pur și simplu. Avem nevoie să căutăm și să votăm diferența, noutatea radicală. Avem nevoie să ieșim din capcana unei „alternative“ gata făcute
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care-i slujește de menghină, dar Înlocuind dalta cu ciocul. Și, imitând rândunica, dar numai atât cât trebuie, zidește cu glod vreo scorbură, lăsând un loc de „ușă“ la fel de strâmt ca și gura „tizului“ din cârciumă, „ușă“ bună doar pentru el, nu și pentru pisică. Bașca că poartă și grija progeniturii chiar după ce asta Învață a zbura, Însoțind-o pretutindeni. Atâta doar și sunt suficiente motive pentru a determina o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
filoane de argint, dar mai ales de aur... Dar cel mai mult el iubește pisicile, acelea care-i aduc Natura chiar În casă, și chiar de e sătul de aceea pe care o are și În laborator, Între cei patru strâmți pereți unde-și duce zilele: barem probe dacă nu și ființe, interogate Îndeaproape. De ce iubește pe stăpânii casei, cei doi, trei sau doar unul, după epocă, motani? Pentru independența, inițiativa, sălbăticia pe care pisica și le păstrează, chiar În casa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în casă "să nu dejere". Drept coperișuri, cât cuprindea priveliștea, căciuli de stuf tăiat din iazurile lui Chiriță sau al Loieștilor. În general, fiecare casă bătrână arată până astăzi două cămări scunde, la care se ajunge printr-un culoar intermediar, strâmt și întunecos. Prin ferestrele mărunte mult soare nu răzbătea în încăperi. În curte, alături, se humuia un bordei pentru troacă, pentru așezatul lemnelor sau chirpiciului; în alt loc se zidea un cuptor pentru vară; lângă casă, cușca câinelui, paznic slăbănog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se cere și în legătură cu dormitorul copiilor, pe care G. Călinescu îl plasează într-o odăiță din spatele casei, cu intrare separată. Trebuie remarcat că autorul descrierii își începe fraza cu ne închipuim... Realitatea a fost următoarea: în spatele casei era un hol strâmt și lung, care servea drept cămară și probabil ca adăpost lucrurilor trebuincioase gospodăriei. Probabilitatea unei erori este nulă, de vreme ce casa actuală a fost reclădită pe fundația celei vechi, găsită în urma săpăturilor arheologice, fundație care a păstrat amprenta la sol a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se numește inspirație 24(s.n.). Sentimentul și intuiția sunt, așadar, fața și reversul actului creator. Pornind de la principiul că modul esențial de realizare a poeticului este metafora, rămânând în același domeniu al sensurilor poeziei, Lucian Blaga scoate metafora din spațiul strâmt al figurilor de stil și o proiectează în ontologic, spunând că ea ține definitiv de ordinea structurală a spiritului uman25; prin aceasta el se apropie de sensul gândirii filozofice indiene. Metaforicul, înțeles de Blaga drept o posibilă cale de revelare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
directivelor dictatoriale exclusiviste, ideologice, politice, administrative. Despotismul "domniei" lui Mihai Novicov et co. "Reacțiunea" cvasi-permanentă a grupării scriitoricești de la Iași, fățișă ori numai sugestivă. A doua: perioada emancipării, nu ocazionale, ci neîntrerupte, curajoase, subtile, de sub tutela uniformizatoare, abuzivă. Concepțiile novicoviene, strâmte, bolșevice, criticate deschis. Dogmatismul "antidogmatic" rămâne insistent și bătaia pumnului în masă nu dispare. Se continuă cultivarea intensivă, cu mândrie acum, a tradițiilor naționale și a unei literaturi de vocație larg europeană, specifică. Documentele din carte se constituie ca argumente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
TV, tocmai din pricina faptului că respectivele instituții dau tonul corectitudinii (șchioape!) și-s luate instinctiv ca etalon. Nici școala, nici Academia, nu mai au puterea să impună pronunții corecte cât au emisiunile de mare rating. Dincolo de vocabularul extrem de sărăcuț și strâmt al reporterilor (am auzit o fătucă formulând propoziția "acest caz este singurul de acest gen din acest județ"!), ori de logica în mare suferință (altă fătucă, de astă dată la radio, transmițând de la un festival teatral, ne informa că "participă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
locuiesc și eu aici. De ce gândeam așa, explicația e clară. Locuiam într-o garsonieră drăguță lângă Gara de Nord, la etajul 6, fără bucătărie, fără gaze, aveam o butelie care era și nu era, în funcție de aglomerația de la locul unde ți-o umpleau, strâmt de îmi înțepeneau genunchii și nu mă puteam apleca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Direcția de atunci, o doamnă Dinu, fie-i iertate păcatele dacă le-a avut, ne-a aprobat dosarul imediat. Când am venit la cămin, directorul Enache, fie și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
destul, Îi băgă la loc În buzunar... — Și mai dă-o-n pula mea de Motănică, vere. * În seara aia l-am luat pe Laur În demisolul meu. — E bine că-i răcoare În vizuina asta, vere. Atâta că-i strâmt și stai ca su’ pământ. Abia de te vede lumina zilei. Și câtă hârțogăraie, după ce că n-ai loc să te miști... Sunt romanele vieții mele, i-am spus. — Ferească Dumnezeu de-un cutremur, că te-ngroapă de viu sub toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
da, Îi arătă inelarul, În primul rând cu el, la care Steluța Îi spuse cu degetele Încrucișate că cel mult Într-o jumătate de oră apare și Pepino. După ce a plecat Andrei, am văzut că țarcul ei nu era așa strâmt cum ni se păruse la Început, trecând direct În bucătărie prin Întunericul holului lat de un pas. Duceau lipsă și de becuri. Pe seară aveam să vedem că au doar unul pe care-l mută de colo-colo, unde-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Poiana Teiului... Era o zi caldă, poate prea caldă pentru sfârșit de august. Soarele dogorea de sus... la amiezi. Clopotele de la biserica din Poiana Teiului băteau la sfârșitul slujbei de prăznuire a Tăierii Capului Sf. Ioan. Dinspre pădure, pe ulița strâmtă și bolovănoasă care cobora din munte, în hărmălaia de câini, o trupă de milițieni care escortau pe Baltă pus în lanțuri, intra în sat. Desculț, cu uniforma de ofițer sfâșiată, cu genunchii goi, însângerați, mai mult într-un picior, abia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bocancii pe el, doborându-l întins în drum.. până nu mai știu nimic... Clopotul bătea rar.. rar.. rar și adânc într-o dungă.. glasul lui de bronz era ca un fior în carne.. o chemare... Dricul coti pe o uliță strâmtă și bolovănoasă, și, urcă la cimitir... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri, târându-l pe mijlocul drumului, se îndrepta înspre capătul de sus al satului. „ - La Piatra, îl duc... la Piatra, la proces !”, murmurau batrânii de pe marginea șanțului. Dacă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
avea dreptul și el să se raporteze la soare ca unic punct de referință și nu la sine. Inima cosmosului M-a dus într-o grotă săpată sub un deal sălbatic, printre stânci de granit și pârâiașe cristaline. Intrarea era strâmtă și întortocheată; am pătruns cu greu. După aceea, înaintarea a devenit mai ușoară, deoarece spațiul s-a lărgit, ca mai apoi să se strâmteze la loc. Ca să continuăm, a fost nevoie să ne târâm pe coate și să ne ținem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și trupul devine pulbere. Numai Pitagora vorbește de nemurire după ce-a aflat asta de la „sclavul” Zalmoxis. Epifanie Astăzi, Aia m-a condus - fără să mă anunțe dinainte - într-un loc secret. În spatele unor stânci mari, am găsit o peșteră strâmtă, apropiată de mare, în care se păstrează relicvele sacre. Pe jos erau împrăștiate oseminte omenești: cranii, membre de diferite mărimi, coaste, vertebre, era tot ce mai rămăsese din sacerdoții satului. Timpul conservase urmele osoase în nisip și aproape le ștersese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
saci. Cantitățile de cartofi pentru sămânță importate nu vor fi puse în circulație decât după efectuarea analizelor de laborator. Se vor efectua analize macroscopice, iar tuberculii suspecți vor fi secționați transversal, posibilele infecții putând fi observate sub formă de zone strâmte galben-crem, în lungul țesuturilor vasculare, în apropierea stolonului. În cazul unei infecții mai mari, aceasta bandă îngustă de culoare galbui-bruna înconjoară tot țesutul vascular. Caracteristic, prin strângere, țesutul extravascular se detașează ușor de inelul vascular, la suprafață secțiunii apărând un
ORDIN nr. 26 din 2 martie 1999 privind măsurile pentru prevenirea introducerii, diseminarii şi diminuării pagubelor produse de bacteria Clavibacter michiganensis subsp. sepedonicus (Spieckermann Kotthoff) Davis et al. care produce putregaiul inelar al cartofului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125500_a_126829]