2,445 matches
-
arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, fiind sfințită la data de 8/21 septembrie 1907 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului) de către IPS Dr. Vladimir de Repta, arhiepiscopul Cernăuților și mitropolitul Bucovinei și Dalmației. În anul 1920, biserica de lemn a fost strămutată în satul Moara Nica (aflat în apropiere de Bosanci). În primul război mondial a luptat un număr de 1.375 de bosănceni. După Unirea Bucovinei cu România (1918), satul Bosanci (pe atunci Bosancea) a făcut parte din județul interbelic Suceava
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
zona Băii pe culmea dealului unde se află în prezent vatra satului. V. Costăchescu în „Istoria orașului Fălticeni cu un scurt istoric al județului Baia, între 1340-1941” scria: „Târgul Baia fiind supus inundațiilor, târgoveții de acolo au început a se strămuta sus pe deal, la răscrucea drumurilor, între 1761-1830 și încoace” Artur Gorovei în lucrarea „Folticenii - cercetări istorice asupra orașului”, referindu-se la inundatiile din jurul anului 1761 afirmă că dacă s-a întâmplat o asemenea nenorocire , oamenii - „plugarii care au părăsit
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
cedare ce a produs o viitură puternică. Puternica inundație din acea perioadă și apoi inundațiile repetate ce au urmat au făcut imposibilă locuirea și practicarea agriculturii în lunca Moldovei și a Șomuzului, boierii Cantacuzino - stăpânii moșiei Baia fiind nevoiți să strămute casele de clăcași din zona joasă a Băii pe culmele mai înalte ale dealului pe care este amplasat în prezent vatra satului. Satul nou format pe versantul sudic al dealului s-a numit Cotu-Băii. După anul 1800 satul se consolidează
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
origine nemțească, au părăsit Poiana. Au rămas 930 de persoane. Pe fronturile celui de-al doilea război mondial au pierit 20 dintre ei. În mai 1944, satul a fost incendiat în timpul războiului și 87 de familii (419 persoane) s-au strămutat în nord, la cunoștințe și rude din Tereblecea. O parte din locuitorii Poienii s-au întors în sat în ianuarie 1945, după mutarea liniei frontului spre apus. Oamenii, întâmpinați doar de ruine, au început să construiască colibe, în care au
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
Slătioara este un sat în comuna Râșca din județul Suceava, Moldova, România. În anul 1797, egumenul Chiril Râșcanul de la Mănăstirea Râșca - urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice - a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
altă parte din săteni au ajuns până în localitatea Slătioara de astăzi, unde starețul Chiril le-a construit o biserică de lemn, în același an cu cea din Râșca și purtând hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Odată cu sătenii din Râșca strămutați la Slătioara, s-au stabilit acolo și ardeleni refugiați din calea persecuțiilor religioase din Ardeal care au întemeiat satul Buda, pe care au denumit-o după capitala Regatului Ungariei, orașul Buda (astăzi Budapesta) .
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
în sec. al 19...au existat alte trei biserici de lemn în cătunele Măgura, Chioasa și Ursulești (crucea altarului din cătunul Ursulești a fost vizibilă până în anii 1980 în curtea lui Mătușoiu Gheorghe) iar din spusele bătrânilor cimitirele s-au strămutat la biserică veche...această biserică s-a renovat în anul 2008, pictură și structura de rezistență s-a refăcut, preot paroh fiind Nicolae Belbu. Este construită din lemn de stejar cu pridvor și tencuita la interior și exterior că majoritatea
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
România. Se află în partea de sud-vest a județului, în Depresiunea Întorsura Buzăului. "Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial". Obeliscul a fost amplasat inițial în fața Bisericii Ortodoxe din comuna Barcani, iar din anul 1972 a fost strămutat în fața sediului primăriei. Monumentul cinstește memoria eroilor români jertfiți în Primul și Al Doilea Război Mondial. Acesta are o înălțime de 2,5 m, incluzând și soclul, si este realizat din piatră și marmură. Împrejmuirea este asigurată de un gard
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
populația pribeagă într-o nouă locație numită Lipovu Țuțuroaie (după numele moșiei), vechiul cătun fiind cunoscut sub numele de Lipovu Rumâni, Lipovu Români, Lipovu Românesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea populația a fost obligată să se strămute de pe moșiile proprietarilor Zătreanu (Lipovu Românesc) și Vlădăianu (Lipovu Țuțuroaie) pe cea a Mânăstirii Căluiu. Satul nou format s-a numit Lipovu Români. La începutul secolului al XIX-lea a apărut pe harta țării, peste Desnațui, un alt sat care
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
de migrații ale nomazilor Eurasiei prin influența factorilor geografici, așa cum erau variațiile anuale ale radiației solare, care ar fi determinat suprafața pășunilor disponibile pentru pășunatul șeptelului. Conform acestor teorii, când pășunile de stepă se reduceau drastic, nomazii din Asia Centrală se strămutau în regiuni mai prielnice din Europa și China. Pentru a descrie modul în care ideile sale se aplică la evoluția etnosurilor, Gumiliov a introdus conceptul de "pasionaritate", explicat ca nivel de energie și putere vitală al oricărui grup etnic. Gumiliov
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
familiei Năsturel-Herescu (1640-1642) și biserica „Sfânta Treime” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” (1644). În pridvorul bisericii se mai află un monument istoric funerar sau memorial de interes național, și anume monumentul funerar al familiei Năsturel-Herescu (secolul al XIX-lea, strămutat în 1987). În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Unul dintre ele este situl arheologic din „Grădina IAS” de la est de satul Herăști, sit ce conține
Comuna Herăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300436_a_301765]
-
din județul Ilfov, Muntenia, România. Așezarea se află pe șoseaua Alexandriei, după ce se iese din Bragadiru și face parte din comuna Cornetu; satul există dinainte de sfârșitul secolului al XIX-lea, când era reședința comunei Buda-Prisiceni, iar în 1987 a fost strămutată de regimul comunist, în urma construirii barajului și lacului de acumulare Mihăilești, începutul unui proiect care intenționa să ducă la construirea unui nou port care să lege Bucureștiul de căile de navigație fluviale. Locuitorii au fost mutați de urgență în localitățile
Buda, Ilfov () [Corola-website/Science/300491_a_301820]
-
Moldovei, respectiv a României după 1859. În 1918 teritoriul va trece în componența României, iar în 1940 este anexat de Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești. Conform unei înțelegeri între Hitler și Stalin, populația germană este strămutată în Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație rusă și ucraineană. Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români. Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
de cazaci și de implicarea Armatei a 14-a, reușind astfel să evite preluarea controlului asupra orașelor Bender și Dubăsari. Ca urmare a luptelor, aproximativ 1.000 de oameni au fost răniți sau morți, iar 130.000 au devenit intern strămutați sau au solicitat refugiu în alte țări . Luptele au luat sfârșit la data de 21 iulie 1992 prin semnarea unui acord de încetare a focului între Republica Moldova și Rusia (nu de Transnistria) . În urma semnării acelui acord, s-a stabilit organizarea
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
Folosind izvoare istorice latine târzii și nesigure, el a susținut teza exterminării poporului dac odată cu cucerirea romană, precum și pe cea a retragerii complete a populației romanizate de pe tot cuprinsul provinciei Dacia în secolul III. Locuitorii fostei provincii ar fi fost strămutați în masă la sud de Dunăre, unde s-ar fi format limba română și poporul român. În principal, teoria lui Roesler are la bază ipoteze și speculații ce au în vedere - între altele - scurtimea prezenței administrației romane în regiunile Daciei
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
cu așezări din eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului și secolele al IX-lea-al X-lea, ambele în satul Gherghița. Monumentele de arhitectură sunt (1705, refăcută în 1802 și 1888); (1641, refăcută în 1895) ambele din satul Gherghița; și (1790), strămutată din Transilvania, aflată în cimitirul din satul Ungureni. În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele aflate la Independența unul
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
militarilor, în lume au mai murit și milioane de civili, mai ales în Asia de Sud. Cele mai multe dintre războaie și subvențiile pentru conflicte locale s-au încheiat odată cu Războiul Rece: războaiele interstatale, războaiele etnice, războaiele revoluționare, precum și numărul refugiaților și al persoanelor strămutate din cauza crizelor politice și militare au scăzut brusc în anii de după Războiul Rece. Cu toate acestea, urmele conflictului Războiului Rece nu sunt întotdeauna ușor de șters, deoarece multe dintre tensiunile economice și sociale care au fost exploatate pentru a alimenta
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
de către vikingi. Conducerea vikingă a lăsat urme importante în limba engleză; asemănarea dintre engleza veche și nordica veche având ca rezultat realizarea multor împrumuturi între cele două limbi. Moștenirea principală lăsată în urmă în acele teritorii din care au fost strămutați britanii este cea a toponimelor. Multe nume de localități din Anglia și într-o măsură mai mică din Scoția sunt derivate din numele britanilor, printre acestea fiind Londra, Dumbarton, York, Dorchester, Dover și Colchester. Câteva elemente care intră în componența
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
deja 62000. În timpul al doilea război mondial orașul a fost ținta atacurilor aeriene aliate. Populația a scăzut de la 110110 în 1939 cu 18.9% la 89 275 în decembrie 1945. În 1947, populația a depășit de refugiaților și a persoanelor strămutate din teritoriile de est a Germaniei din nou limită de 100.000. Până în 1996 acest număr să dublat la 200.000. Cu o vârstă medie de 40,3 de ani de locuitorii săi, Freiburg este un oraș cu o populație
Freiburg im Breisgau () [Corola-website/Science/299918_a_301247]
-
comuna Hangu (alte sate ale ei trecând la orașul Bicaz), și au fost desființat satele Boboteni (comasat cu Audia) și Brădițel (comasat cu Buhalnița); satul Audia (reședința comunei) a luat acum denumirea de "Hangu", întrucât locuitorii fostului sat Hangu fuseseră strămutați aici. Două obiective din comuna Hangu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca monumente de arhitectură: (1626-1629) din satul Buhalnița; și (secolul al XIX-lea) din satul Chirițeni, ansamblu
Comuna Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/298743_a_300072]
-
refuzului călugărilor ortodocși de a restitui mănăstirea, Episcopia de Cluj-Gherla, prin persoana Arhiepiscopului George Guțiu, a inițiat după 1989 un proces pentru recuperarea lăcașului de cult. Pe motiv că instanțele din Transilvania ar putea ține partea greco-catolicilor, cauza a fost strămutată la Tribunalul Bacău. În prezent, se pare că procesul a fost înghețat din neștiute încă motive.
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
a fost întemeiată în anul 1811 de găgăuzi, în limba cărora se numește "Yilanlîk" : "șerpăria". În anul următor, ca urmare a schimbului de populații intervenit între Imperiul Rus și Imperiul Otoman în momentul anexării Basarabiei de către primul, Găgăuzii au fost strămutați în Bugeac, în locul lor venind Tătari basarabeni, care s-au alăturat pescarilor, grădinarilor și oierilor locali, Greci pontici, Ruși scopți răscolnici (care, și ei, fugiseră din imperiul Rus), Români dobrogeni sau mocani și Bulgari, care aveau bordeie și colibe în
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
Coastei. „Cantonului” este a patra zona, situată la câteva sute de metri mai departe, chiar lângă o hala dezafectata a CFR și liniile ferate aferente. Începând cu anul 2000, valuri de evacuați din centrul Clujului, marea majoritate romi, au fost strămutați de către primărie pe fosta stradă Cantonului din Pată Rât (actuala Calea Dezmirului), ajungând în prezent la peste 150 de gospodării și, cel mai probabil, peste 700 de oameni într-un spațiu extrem de strâmt. Unele familii au fost mutate consecutiv în
Cluj Capitală Culturală sau justiție culturală ca soluție la injustiții sociale? () [Corola-website/Science/296155_a_297484]
-
funerară având o inscripție în limba română: ""Sub aceastră piatră odihnește robul lui Hristos Dumnezeu ieroschimonahul (Adrian) tată după trup preasfințitului mitropolit Iacov, înmormântat în anul 7256 (=1748) luna iunie 11"". Osemintele tatălui mitropolitului Iacob Putneanul, înmormântate aici, au fost strămutate de către fiul său în anul 1758 la Mănăstirea Putna, lespedea funerară rămânând totuși la Rădăuți. Episcopul Lavrentie al Rădăuților care a păstorit aici câțiva ani în vremea domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) s-a retras din scaun și a
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
împăratul Claudius (41-54 d.C.), la operațiunile militare care au dus la anexarea Traciei Imperiului Roman. În timpul împăratului Claudius, Legiunea a fost cantonată în castrul de la Oescus . A rămas în Europa până în anul 62 d.C., când împaratul Nero (54-68 d.C.) a strămutat-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Staționată o anumită perioadă în zona Pontului , a fost trimisă, după declanșarea Primului Război Iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea și cucerirea Ierusalimului. După încheierea Războiului
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]