3,148 matches
-
și o fustă maro de culoarea biscuiților digestivi, cu margini atât de ascuțite, că ai putea scoate un apendice cu ele. Mă Încalț cu pantofii LK Bennett maro-caramelă cu toc cui, cu cusături albe și un vârf tocmai bun să străpungă vintre. Ce Încerc să obțin este un look gen „Katharine Hepburn gata de atac“. Cu două ore Înainte de prezentare, Momo vine În camera mea. Poartă un costum albastru de mătase și are părul prins la spate, strâns lipit de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și ochi, au propria lor gravitate. Nu l-am mai văzut până acum pe Jack fără costum. Efectul este numai cu puțin mai alarmant decât dacă ar fi fost gol pușcă. Râd și beau și râd și simt cum mă străpunge ghimpele Îndoielii. Pe Jack Abelhammer Îl cunosc așa cum cunoști un personaj de roman. Am nevoie să existe ca să-mi facă realitatea mai ușor de suportat, nu ca să mi-o complice. Așadar, ce alegeți, signora? Jack examinează meniul. Vițel cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
necesar limitate și deficiente, răul și dezordinea au fost prețul plătit pentru această realizare. Un rău pe care să-l numim printre cele deja menționate a fost lipsa de unire din rîndul episcopatului, vîrful de lance care a lovit și străpuns chiar inima Miresei pline de har a lui Isus Cristos. 58. Trebuie să luăm în considerare etapele prin care un astfel de tratament crud i-a fost aplicat Bisericii; mai întîi, aș vrea să comentez totuși asupra legilor în conformitate cu care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
situație se îndepărtează hainele, se aplică pansamentul și apoi se acoperă rănitul pentru a se evita hipotermia (scăderea temperaturii corpului). Când rana este în zona pieptului și rănitul respiră greu și cu zgomot (șuierat) înseamnă că peretele toracic a fost străpuns până la plămân; în această situație se aplică un pansament etanș sau se fixează mâna rănitului pe rană pentru a i se permite să respire și se așează într o poziție cât mai ridicată a toracelui. Dacă rănirea a avut loc
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
-ndepărtez de Clubul Nautico. Uneori sînt prea multe amintiri de dus. Ne apropiam de porțile unei vile neocupate de pe o arteră rezidențială liniștită, situată la mai puțin de trei sute de metri vest de piața centrală. Un indicator al biroului imobiliar străpungea pătratul de iarbă Îngălbenită de lîngă piscina goală. Neocupată Încă de cînd fusese construită, casa avea un aer fantomatic În prospețimea ei care pălea treptat, bîntuită de ființele umane care nu-i locuiseră niciodată Încăperile, dar Își lăsaseră amprentele acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
goldăneșteanul cel calic din neamul goldăneștenilor cei sărmani. Deodată, ca și cum Petrea Păun ar fi recepționat mesajul emfatic și frivol al lui Galan, răsuci capul și se răsti de departe: Ia aminte la un lucru! zise el, pe când negura se topea, străpunsă de primele sulițe de foc ale soarelui. În câmpul de harbuji din bostănărie, ai să vezi, de la o vreme, cum un harbuz anume va crește cu un spor nemaipomenit. Când s-o alege, ai să-l cunoști și singur. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Întrebă în treacăt pe ghidul cu cercelul de platină în urechea stângă: Please, pe ce interval orar ne putem desfășura, acilea, șefule? Ghidul-șofer surâse profesional, dezvelindu-și dinții orbitor de albi, printr-o nemaipomenită lăbărțare a colțului gurii, către urechea străpunsă de inelul său de platină. Rosti, la fel de melodios, ca și în alte dăți, cu toate că vocea nu-i era amplificată de buchetul suprarealist al microfoanelor Philips: Timp lejer pentru un pik-nik, dacă binevoiți, Sir. Apoi, își reduse emisia laringelui, atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat șlefuit în formă de pană, țâșni în direcția unui copac cu frunze roșii. Îl străpunse aproape până în cealaltă parte a trunchiului și coada lustruită a suliței Vânătorului își încheie zborul cu un zbârnâit, continuat de vibrații tot mai mărunte. Fata măsură în minte perioada de trepidare a armei tatălui ei și ducându-și palmele fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urla securistul școlii. Bej s-a oprit, Însă numai după ce a ajuns În budă și s-a proptit cu spatele-n ușă. Pârvu Împingea ușa cu umărul, lovea cu picioarele, noi eram ciorchine În spatele lui. Până la urmă a reușit să străpungă baricada, a intrat peste Bej. N-a reușit să-i facă mare lucru, a ratat cea mai mare parte din lovituri. Bej a reușit să se strecoare afară, pe hol, unde eram noi, și frica i s-a transformat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un rest de catarg rămân agățați câțiva marinari, biete surcele infime bătute de vânt și valuri. Singuri și speriați, continuă totuși să lupte cu forțe inegale împotriva stihiilor dezlănțuite. În tot acest tablou neguros, undeva departe, firave raze de lumină străpung perdeaua întunecată a norilor. Se arată primele semne ale zilei care, cine știe, poate aduce salvarea nefericiților. Magistrală simbolistică pentru speranța vieții care nu dispare niciodată, nici în cele mai disperate situații. Hai să păstrăm în mintea și în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Manfred cu voce joasă. Încovoiat, mișcându-se cu rapiditate pe lângă perete, cu umărul drept înainte, înaintează cu pași de pisică, aproape fără să atingă podeaua. Dispare în bezna holului. Marius, în poziție de tragere, cu pistolul în mână, încearcă să străpungă întunericul. Nu se aude nici o mișcare. "Cum dracu reușește?". Termină de numărat și face un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat, o rafală nervoasă de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul unei semi acalmii, Darie percepe un strigăt prelung, ascuțit. Un țipăt omenesc plin de spaimă și disperare. Privește agitat în jur și atunci când localizează locul de unde vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Von Streinitz se ridică în picioare și începe să se plimbe în sus și jos prin cameră, până când în cele din urmă se oprește în dreptul ferestrei. În fața lui pădurea deasă, copac lângă copac, urcă aproape până la baza crestelor înzăpezite ce străpung seninul cerului. Imagini care-i amintesc de casa părintească din Alpii Bavariei. Oftează scurt, împingând înainte buzele ce plescăie ușor a lehamite. Își dorește să fie departe de toate aceste mizerii și complicații, în fața șemineului din bibliotecă, cu un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu automate și grenade afară. Sigur vor fi mulți care vor încerca să fugă. Nu trebuie să scape unul. Darie dă din cap că a înțeles, apoi pleacă grăbit urmat de oamenii lui. Brusc, un strigăt aspru, cu accent gutural, străpunge ca o frigare înroșită la foc măruntaiele crispate ale soldaților: Halt! Wer da?154 În același moment, o împușcătură izbește întunericul cu brutalitate. Imediat pornită de la un geam, rafala scurtă a unui automat strălucește ca un fulger. O armă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și de la etaj sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Deși multe dintre lucrările lor ar fi firesc să facă parte din programele obișnuite ale orchestrelor filarmonice din țară, ansambluri susținute din bani publici, ansambluri care - iată, în mod regretabil - nu susțin cultura muzicală națională. Unele muzici se zbat să străpungă drumul către marele public mergând până la a flata gustul mediu, nivelele de jos ale acestuia. Altele fac dovada unor profesiuni de credință ale autorului privind comunicarea responsabilă, gravă, problematizată. Inclusiv cea de la om la om, de la conștiință la conștiință. Se
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
prin: mișcare ușoară, armonioasă, fără sforțare, diminuată de suplețe și delicatețe, într-o atmosferă ce o amintește pe aceea a jocului și în care trăsăturile personajelor sau ale obiectelor sunt fine, diafane. Grațios este lujerul firav și pur al ghioceilor, străpungând zăpada, unduirea macilor în marginea lanului de grâu, tremurul șoptit al frunzelor de plop, cântecul limpede al izvorului, un surâs șăgalnic, un gest sau o privire pline de delicatețe. În muzică, grația emană, de exemplu, din creația lui Vivaldi, Mozart
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Te belesc, mișelule! Hicks se strecură între Vasquez și locotenentul inert și vorbi femeii cu glas căzut dar autoritar. Privirea-i era dură. ― Oprește-te. Lasă-l... imediat. Se priviră. Vasquez îl mai ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor reguli speciale fundamentale. Cea care se aplica în contextul actual era de o extremă simplitate: Apone era mort, Hicks comanda. ― Ce păcat, mârâi ea în cele din urmă. Nemernicul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
au petrecut prea bine, am impresia. ― Cam așa ceva. (Ea scuipă.) O să-ți povestim. ― Mai târziu. După hipersomn. Când om fi departe de lumea asta. Vasquez dădu din cap. Ea era singura care nu se uita la navetă. Ochii ei întunecați străpungeau împrejurimile fără încetare. Lângă ea. Ripley o ținea pe Newt de mână. Hudson și Hicks duceau trupul lui Gorman. ― Opriți-vă, le ordonă Ferro. Lăsați-mi un pic de loc. Doar n-o să mă pun pe capul vostru. (Branșă microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
construcției. Detectorul lui Vasquez era tăcut. ― Tot nimic. Cred că pe mine mă captezi. Vocea lui Hudson parcă se frânse. ― Nu, nu! Nu ești tu, au intrat. În refugiul nostru. Ei sunt aici! ― Calm, Hudson, făcu Ripley care încerca să străpungă tenebrele culoarului. Vasquez, ar trebui să confirmi. Operatoarea criblorului desenă un arc de cerc cu detectorul și cu arma. Mișcarea se sfârși exact în spatele ei și aparatul emise un bip strident. ― Mi-e că Hudson are dreptate. Ripley și Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
parte pentru a evita acul monstrului care se înfipse în peretele metalic, la doar două degete de obrazul ei. Goli încărcătorul armei în forma care se zbătea și o dădu gata cu lovituri de picior. Un jet de acid îi străpunse pantalonii și arse piciorul smulgându-i un geamăt de durere. Gorman era în tunel; se opri și o privi pe Ripley. ― Sunt chiar în spatele meu. Pleacă. Se priviră o clipă, apoi femeia o porni în fugă prin culoar, trăgând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
alt strgăt, ricoșând de pereții pasajului strâmt. ― Mamăăă! Ripley porni din nou prin tunel. N-avea decât să spere că se-ndrepta în direcția cea bună. Din cauza rapidității coborârii își pierduse simțul orientării. Încă o chemare sfâșietoare a lui Newt străpunse aerul. Mai slab? Nu-și dădea seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Era acid. Un obiect tăios și lucitor țâșni din pieptul său, improș-când-o pe Ripley cu fluidul intern, lăptos al androidului. Ghimpele uneia dintre aceste creaturi, care fiind atât de gros nu putea aparține decât reginei lor, se înfipsese în spatele său străpungându-l. Bishop se zvârcolea emițând niște sunete mecanice fără sens și se agăță de acul imens care-l ridica încet. Regina se ascunsese într-unui din lăcașurile trenului de aterizare. Plăcile care închideau de obicei acest compartiment fuseseră îndoite sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
desigur, între celelalte ocazii și acum; de data aceasta era îmbrăcat bine, nu gol; și de data aceasta nu era conectat la nici un fel de tub. Nu existau fire atașate de capul său, nici tuburi de cauciuc care să-i străpungă pielea. După ce-și verifică bine de tot starea în care se afla, își permise un șir de gânduri: le permise pentru că trebuiau să treacă și să nu se amestece în momentul-cheie: Iată-l întins aici, omul care putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]