4,124 matches
-
nu mai cred că o să ne revedem, fiindcă asta nu depinde de noi. Iar cât despre ceilalți... O, în curând au să-și dea seama că lașitatea lor are să-i coste scump, fiindcă acum colosul care se apropie are să-i strivească pe fiecare la rândul lui, ca pe o muscă. [...] Am salvat și testamentul tatei și corespondența lui. Cele două prietene ale tale m-au ajutat s-o fac. Curajoase fete! [...] Vineri seara Moartă de oboseală, m-am întors de la școală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nuc (corbilor le place miezul de nucă) prezintă următorul automatism: culeg nuca din copac (pe care nu o pot sparge), se așează pe un fir care traversează șoseaua, între doi stâlpi, și o aruncă pe șosea. După ce roțile mașinilor o strivesc, ciugulesc miezul. Este vorba de un automatism de grad înalt sau o de un rudiment de gândire? (Askenasy J.)27. La întrebarea dacă cimpanzeul are gândire creativă sau nu, răspunde o altă experiență, efectuată de cercetători de la Centrul Max Planck
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
-n cojoacele lor la grajdurile șubrede de trestie și-n viscolele ernii. Mănâncă lasați pe vine o bucată de mămăligă cu brânză, pe urmă iau ghioaga și se duc iar la treaba lor. Câteodată, în vijelie, o perdea cade, îi strivește. Uneori se rătăcesc în viforniță, îi acoperă ninsoarea, îi rup lupii... Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors la munte, supt codru verde. O întâmplare care are toată înfățișarea că va strivi pe niște oameni. Se desfășoară însă așa fel încât deși, aproape să devie catastrofă, trece numai pe lângă cei amenințați fără ca ei să bănuiască nimic în acel moment. Un Ovreiu despre iepurele pe care-l scapă bufnaciul. Ovreiul, se înțelege, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adevărul... Da, am curajul să o afirm - și, sunt convins, nu sunt singurul! -, această boltă orbitor de sclipitoare și gigantică ce-mi uruie deasupra capului, a privirii și a conștiinței În nopțile de vară, la munte, care pare a mă strivi printr-o enormă materialitate, Timp și distanțe - dar, ce mai Înseamnă distanțe la aceste proporții?! -, mă privește tocmai pe mine, infima și perisabila gâză de la „marginile imperiului”, așteptând tocmai de la mine, În măsura În care am curajul și echilibrul propriei mele spiritualități, forța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la nerușinare, țigani dormind pe jos între flegme și mucuri de țigară, fete lipite îndrăzneț de partenerii lor ocazionali, mormane de bagaje etc. În timpuri de criză, toți aceștia s-ar călca unii pe alții, s-ar (și ne-ar) strivi, ca să-și facă loc. Chiar și acum, cînd notez aceste impresii dezagreabile, mi-e greu să-mi reprim sila și groaza de „mulțime” (la canaille), cît și concluzia că a călători în „zilele de sărbătoare oficială” (1-4 mai) cu trenul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acuzatorii și n-aș fi făcut parte din „mulțime”. *Mă simt adesea scindat: o parte din mine face eforturi de a fi onestă, de a gîndi ireproșabil, de a alunga viziunile absurde, de a reprima pornirile spre vulgaritate, de a strivi suficiența, iar cealaltă parte îmi maimuțărește strădaniile, le ridiculizează, se înfruptă din pubela vorbelor porcoase, tulbură clipele cele mai idilice cu imagini bizare, mă trîntește din înălțimi în gura de foc a diverse ispite, mă copleșește cu gînduri pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o zi, rămînînd totuși eu însumi, cu subiectele mele, siguranța aserțiunilor lui G. Călinescu de la începutul (ca să dau un exemplu dintre cele mai frapante) studiului său despre autorul lui Don Quijote: „Cervantes face parte din categoria creatorilor de figuri imense care, strivite de făpturile lor, mai vii decît viața însăși, n-au biografie sau au una ridicată pe ipoteze, aproape pierdută în mitologie” etc. Ziua aceea n-ar putea fi decît una plină de energie și grație. *„Bunicul” consideră că sînt necredincios
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La fel gândea probabil și Duclos, care le citea și el, pentru a scoate de acolo detalii asupra Regenței, a cărei istorie a scris-o într-o limbă exemplar de searbădă: citim un Saint-Simon edulcorat, asistăm la spectacolul grației care strivește vigoarea! Prin limpezimea lui care usucă toate sevele, prin refuzul de a accepta orice ar fi insolit sau incorect, stufos sau arbitrar, stilul secolului al XVIII-lea ne face să ne gân dim la o cădere în perfecțiune, în neviață
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cum nu erau decât la Sparta. Fruntea senină, aerul liniștit, conversația ușoară și voioasă, cât ar fi de frământat și cu gândul la altele; plin de bună voin ță, săritor, într-un gând cu tine, în timp ce chibzuiește cum să te strivească cu născocirile cele mai infernale, și, oricât de lung ar fi răstimpul dintre uneltirile lui și ur ma rea lor, nu îl stânjenește cu nimic să fie mereu aproape de tine, în bună înțelegere și conlucrare cu tine în orice pri
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
veniți la mânăstiri să se tămăduiască. Acest general aflându-se mai apoi în Sibiu, ieșind el într una din zile la preumblare cu caleașca sa, s-au făcut spaimă mare cailor lui care au răsturnat căruța sa care l-au strivit până ce a căutat să piară ca un diavol cu moarte grabnică.» Alăturarea consecințelor pozitive și negative ale Uniunii cu Roma într-o evaluare de ansamblu, vrem, nu vrem, dă un incontestabil avantaj celor dintâi. Determinată de rațiuni politice, Unirea a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
genialul avocat nu mai este solicitat, soarta își arată și cealaltă față, fața hâdă. (Noroc doar că vigilentele servicii nu dorm niciodată!) 13. "Acest Ludovic L. este diavolul în persoană!" (Ziarele) o dovadă incontestabilă 1. Avertisment: Un prezent atât de strivit de un trecut învățat și trăit și de un viitor în totalitate ipotetic se materializează tocmai prin reflectarea subiectivă a unor stimuli deveniți percepții (deci deveniți subiectivi și ei). Nimeni, în toată istoria cunoscută a omenirii, n-a izbutit, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
abătut toată viața. Are mereu în inimă și pe buze Rugăciunea lui Iisus care îi dă putere. Chiar și așa, cu eforturi uriașe în care era mereu prinsă întreaga comunitate de ucenici, obștea paisiană se regăsește cu timpul atât de strivită sub birurile impuse de otomani mănăstirilor din Sfântul Munte, încât însăși supraviețuirea ei biologică este pusă în pericol. Aflat din nou sub amenințarea unei puteri potrivnice Ortodoxiei Creștine, și purtând răspunderea nu doar pentru propriul suflet, ci și pentru viața
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
singura, de altfel, aflată pe lista de oferte). Pe acea vreme continuam să-mi văd traseul profesional alături de Zamfir în cercetări sociologice sau de Florica Neagoe la catedra de istoria filosofiei. În iunie 1977, toate aceste credințe naive au fost strivite dintr-un condei. Ceaușescu a decis desființarea facultății, eliminarea specializărilor sociologie, psihologie, pedagogie și păstrarea unei mici enclave de 25 de studenți pe an cu specializare mixtă filosofie-istorie. Luați din cofa propriilor noastre iluzii, am reacționat dramatic de periculos și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ne sacrificăm pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate, să nu știm, vedem, consumăm mai mult decât credea partidul, o lume în care imaginea și vocea dictaturii ne intraseră în celule, a iernilor în care degeram, a cozilor în care ne striveam, în care toate ideile despre carieră, împlinire, succes, autoafirmare, erau de la străine la periculoase, fericirea personală, nelegitimă și dăunătoare. Serile se lăsa un întuneric negru peste tot iar ziua vedeam gri. De n-ar fi fost cei apropiați, nu prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
față de cariera universitară (lista rămâne deschisă). Universitățile au expandat spectaculos, cu eforturi enorme, inclusiv în sensul specializărilor. Dar au expandat cantitativ. Sănătatea universitară există, dar insular și mai degrabă „anomic” (deviant față de cutumă). Micropoliticile de schimbare sunt bune, dar sunt strivite de macropolitici. De 15 ani facem reformă calitativă, adică mici falanstere, doar-doar de s-or lua și alții de bunăvoie după ele. Eu, deși știu că se poate trăi și insular am încetat să cred în micropolitici ca surse de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
câștigi bani. O vreme am fost membră în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare. Veneau adevărate cufere cu opere complete pentru fiecare dosar. Mai mult, adesea greutatea cuferelor era invers proporțională cu calitatea conținutului. Uneori te simțeai strivit de sentimentul unei grafomanii de nestăvilit. Unele dintre lucrări erau autoplagiate parțial sau total: clone cu titluri diferite. Pe masa de consiliu se ridicau munți de cărți: masivele Popescu, Georgescu, Popa Pripici. Erau și cărți valoroase. Dar și multă maculatură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și trăise. Întâmplarea face ca, din trei mărturii distincte, să pot reconstitui o frântură dintr-o poveste de dragoste trăită de el în timpul războiului, și spulberată, o dată cu viața celei care l-a iubit, de același regim comunist care îl va strivi și pe el, câțiva ani mai târziu. Totul a început în 1943, pe aerodromul de la Pavlograd. După dezastrul de la Stalingrad, după lupte care decimaseră celebrul Grup 7 Vânătoare, din care făcea parte Greceanu, această unitate este primită, pentru câteva luni
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu este incidentul în sine, ci reacția noastră la acesta. Indiferent ce s-ar întîmpla, numai tu poți decide dacă acest lucru îți afectează sau nu identitatea. Să ne imaginăm că avem o portocală. Ce vom obține dacă o vom strivi? Ce întrebare cretină" vei spune tu, "bineînțeles că suc de portocale". Dar ce s-ar alege de aceeași portocală dacă o vom zdrobi? Suc de portocale. Dar dacă o izbim de perete? Tot suc de portocale. Portocala nu este "responsabilă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Recunosc faptul că și când mă încred în Isus și îmi accept crucea zilnică fără exagerări, nu reușesc să elimin și să distrug suferința. Dar pot să-i rezist și să o depășesc în credință. În acest mod nu sunt strivit de suferință, nu mor disperat de greutatea ei. Dacă nu a făcut-o Isus, când a fost supus suferinței extreme a abandonului de către oameni și Dumnezeu, atunci și cel ce urmează exemplul său, pe baza unei credințe raționale, nu va
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
parfumul florilor și al plantelor, în gustul fructelor amestecate cu pământ reavăn. Dacă stau să mă gândesc bine, exista, fără îndoială, în această voluptate a naturii - resimțită în același timp cu frica și cu mizeria - ceva asemănător opulenței unui sicriu strivit de coroanele mortuare. Contrastul dintre ceea ce trăiam și prezența vie a naturii din România supraviețuiește cu o forță extraordinară în străfundul memoriei mele, ca un semn palpabil al țării mele de origine. Am redescoperit impactul naturii din România cu ocazia
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut pe coama străzii Traian, un nacealnic strivit cu tot cu motocicletă sub un zid. Gestul voluntar era refuzul lui de a părăsi România în timp ce pe toată istoria alungaseră România din România, bucată cu bucată, suflet cu suflet. Vedeam, auzeam și nu pătrundeam sensuri. Nu înțelegeam nici mulțimea de femei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pace” nu poate exista decât ca sfârșit al biosferei. Ea nu este decât pacea dintre două niveluri trofice (lupul, leul, pardosul, ursoaica pot reprezenta animalul, iar mielul, iedul, vițelul, boul, planta); aceasta Înseamnă de fapt moartea ambelor niveluri trofice, primul strivit sub propria sa dezvoltare, celălalt nehrănit. Dar ea, pacea, poate fi doar un moment de criză, care Însoțește schimbarea sensului oscilației din evoluția caracterului redox al mediului discutată Înainte. De aceea, Isaia ( 11.11) continuă: “În același timp, domnul Își
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Originar din comuna Ștefănești, unde s-a născut pe 7 decembrie 1921, s-a opus prima dată rușilor la 22 de ani, când încerca să apere gospodăria proprie de furia soldaților. A fost martorul uciderii unei fetițe de 8-9 ani, strivită de un camion al armatei sovietice, scenă care l-a marcat în mod deosebit. A fost arestat în mai multe rânduri de către comuniști, prima dată în octombrie 1944, când au fost ridicați simpatizanți ai regimului legionar și alți suspecți care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bombardat Damascul în 1925 și i-am jefuit pe reprezentanții țării în 1936? Sunt informații care nu apar în niciun manual școlar din Franța. Dacă nu aș fi ajuns aici, nici eu nu aș fi aflat niciodată că "noi" am strivit cu totul Djebel Druze, am amputat autoritatea teritoriului în 1939 cedându-i Turciei, în condiții rușinoase, sangeacul Alexandretta, cu Antiohia, am bombardat din nou Parlamentul din Damasc în 1945 și i-am băgat în închisoare pe primii aleși independenți. A
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]