8,469 matches
-
se năștea o problemă a Moldovei și Munteniei, care nu îmbrăca forma unui obiectiv politic național, ci al unuia, este adevărat individualizat sub aspectul strategic și al statutului lor juridico-politic particular, topit într-o largă viziune antiotomană, de avans în sud-estul continentului în numele „slobozeniei” și al ortodoxismului. Constatările privitoare la Rusia pot fi extinse și asupra Austriei, animată de idei anexioniste de esență feudală. Termenii preferați erau cei de națiune greacă, pentru popoarele ortodoxe din Imperiul Otoman, și de națiune iliră
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în contra Austriei catolice, încât Friedrich al II-lea n-a exagerat prea mult când a afirmat că un papă care ar vrea să predice cruciade în secolul XVIII „n-ar aduna 20 de ștrengari” voluntari. Majoritatea covârșitoare a populației din sud-estul Europei este atașată însă Bisericii și-și așteaptă izbăvirea din partea Puterilor creștine, dar tot mai mulți sunt cei care descoperă în prezumptivii eliberatori niște acaparatori care folosesc „cuvântul Domnului” pentru propriile lor interese egoiste. Un loc cu totul particular l-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că N. Iorga a greșit în privința Rusiei, fie și pentru faptul că a dat uitării politica ei militară „de peste spațiul etnic”. Referindu-se la politica țaristă în problema orientală (și unul din aspectele ei fundamentale a constituit-o soarta popoarelor sud-est europene), nu putem să nu convenim cu istoricii sovietici că ea a fost agresivă și expansionistă, dar că, în mod obiectiv, a contribuit la eliberarea popoarelor „din sclavia turcească”. Pentru o corectă înțelegere a rolului eliberator al Rusiei, el trebuie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tentă simplificatoare, că „pe români nimic nu i-a ținut până acum atașați Porții, decât ura pe care au avut-o întotdeauna pentru biserica catolică”. Revenind, pentru a încheia, la locul pe care l-a ocupat confesiunea religioasă în politica sud-estului european, ne alăturăm considerațiilor potrivit cărora structurile sociale în această regiune nu s-au modificat sensibil față de secolul anterior și, de aceea, sunt tot mai puțin capabile să dea răspuns realităților în tot mai marcată schimbare pe continent; atașamentul decis
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a reacției sociale și politice în jurul bisericii ortodoxe, care, cum a spus-o Hans Georg Beck, devenise după prăbușirea Imperiului Bizantin „o biserică a oprimaților”. Acesta a fost un element de foarte mare importanță pentru politica externă a Rusiei în sud-estul european, și ea a știut să-l exploateze. Dar, repetăm, bazele, mobilurile și direcțiile raporturilor politice internaționale în această zonă și în acea epocă nu se aflau în considerente atârnând de altarul pravoslavnic sacrosant, excluzând, se înțelege de la sine, câteva
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chestiunii orientale, unul din specialiștii cei mai autorizați, J. A. Mariott, spunea că Europa a fost confruntată cu o problemă orientală din timpuri imemoriale” și că, “în esență, problema este neschimbată. Ea a pornit de la încleștarea din ținuturile Europei de sud-est, încleștare între obiceiurile, ideile și preconcepțiile vestului și ale estului”. Mariott, după cum se vede, dă o definiție foarte largă chestiunii orientale și acceptă definițiile lui Morley și Edouard Driault, cu rezerva că sunt incomplete. Morley definea chestiunea ca o “încâlceală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
religioase, relative la regiunile care, după ce au încetat să facă parte din Imperiul Roman de Răsărit și din Imperiul Bizantin, au format în secolele XV și XVI baza teritorială a Imperiului Otoman. Pentru Constantin Șerban, chestiunea orientală înseamnă, în ceea ce privește popoarele sud-est europene, „emanciparea politică și economică și crearea unui climat favorabil pentru desăvârșirea unității lor statale”. După opinia sa, chestiunea orientală apare mult mai devreme la români decât la puterile europene; este vorba deci de perioade diferite, ceea ce presupune că în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe de altă parte, detașează implicațiile active ale marilor puteri în situația acestor popoare. În felul acesta, chestiunea orientală e privită pe felii și nu ca un tot. C. Șerban afirmă că pentru români, ca și pentru alte popoare din sud-estul Europei, chestiunea europeană apare în secolul al XIII-lea, în timp ce pentru marile Puteri ea s-a pus relativ târziu. Totodată, în studiul său, fazele chestiunii orientale se înfățișează ca fiind de sine stătătoare și nu ca verigi ale aceleiași chestiuni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abuzurile și nici conflictele. Cruciadele au jucat un rol pasager în conflictele dintre Orient și Occident, iar mai târziu acestea s-au stins cu totul. Ce-i drept, marile puteri au uzat în chestiunea orientală și de factorul religios, în sud-estul Europei ortodoxia fiind invocată ca o armă împotriva dușmanului „păgân” și neconvertibil. Religia, am adăuga noi, a fost, este adevărat, o puternică armă ideologică, nu însă determinantă, atâta vreme cât în spatele ei se ascundeau țeluri materiale, pământene. De exemplu, Ludovic al XIV
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu înseamnă că el ar trebui eliminat din cunoașterea evoluției acestei mari și importante probleme. 3. Nu puțini istorici au tras un semn de egalitate între căderea Constantinopolului (1453), adică a Bizanțului ca formă de stat, și instaurarea turcilor în sud-estul continentului; în felul acesta s-a născut și ipoteza potrivit căreia chestiunea orientală începe cu asediul și prăbușirea Constantinopolului. Or, turcii atinseseră Dunărea, acaparaseră, între altele, chiar Dobrogea, înainte de căderea capitalei Imperiului Roman de Răsărit. Este adevărat că acest eveniment
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
primele semne ale slăbiciunii sistemului otoman. Un colectiv de istorici sovietici, care a elaborat o sinteză a istoriei diplomației, afirmă că „în secolul al XVI-lea a apărut, iar la începutul secolului al XVIII-lea s-a conturat definitiv în sud-estul Europei, așa-numita problemă orientală, problema relațiilor între puterile europene și Imperiul Otoman”. După cum se vede, autorii au luat în considerare numai unul din cele două aspecte fundamentale ale chestiunii orientale, adică cel al raporturilor între marile Puteri și Imperiul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru că înainte de 1770 acele războaie nu au depășit Dunărea, adică nu s-au purtat în Peninsula Balcanică; în această regiune a continentului ele s-au purtat până la anul amintit mai sus, numai pe teritoriul Principatelor Române, care fac parte din sud-estul european, nu însă și din regiunea geografică a Peninsulei Balcanice. 4. Controversele în legătură cu stabilirea cronologică a începuturilor chestiunii orientale trebuie căutate, îndeosebi, în lipsa unei acceptări indubitabile a definiției chestiunii orientale, a ignorării uneia sau alteia din cele două aspecte fundamentale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în paginile precedente. Așa se explică foarte variatele opinii istoriografice: de la cea mai largă accepțiune a formulei, a definiției, care plasa începutul, existența problemei orientale, încă în antichitate, odată cu războaiele dintre greci și perși, sau cu extinderea dominației romane în sud-estul Europei și pe coasta de vest a Asiei, dominație preluată de bizantini și apoi de otomani, până la o accepțiune restrânsă care stabilea începutul chestiunii orientale în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea sau chiar mai târziu. Dacă ne referim
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de bizantini și apoi de otomani, până la o accepțiune restrânsă care stabilea începutul chestiunii orientale în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea sau chiar mai târziu. Dacă ne referim la contemporanii evenimentelor, pentru această din urmă opinie pledează necunoașterea sud-estului european de către societatea vest europeană, implicată prin marile ei state în chestiunea orientală. De exemplu, Voltaire excludea Tracia din Europa. Tot el nu cunoștea pe bulgari decât sub numele peiorativ de Bougres. De-abia după Marea Revoluție franceză (1789), bulgarii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
am văzut, și repetăm, esența chestiunii orientale derivă cu cea mai evidentă prioritate nu din parametrii culturali ai fenomenului istoric, ci din cei politico-economici. Nu este deci de mirare că oamenii politici care cârmuiau statele cunoșteau mai bine ce însemna sud-estul continentului sub raport politic și economic, decât oamenii de cultură, și s-au apropiat cei dintâi de semnificația corectă a esenței problemei orientale. Să revenim însă la istorici ori la cei socotiți ca atare, ca în cazul lui Chr. Fr.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
când Crimeea a fost alipită la Rusia. Așadar, se poate spune că toate elementele decisive ale chestiunii orientale s-au conturat pe deplin înainte de 1792, când Rusia își împinge granița la Nistru. Interesant este că evenimentele petrecute înainte de 1792 în sud-estul Europei l-au făcut pe însuși Albert Sorel, cel care, după cum am văzut, susținea că există o chestiune orientală de când sunt turcii în Europa, să afirme următoarele: la 1 august 1770, rușii nimicesc pe turci la Cahul; victoriile rușilor au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deosebit că toți istoricii, fără deosebire de opiniile exprimate în legătură cu începuturile chestiunii orientale, au căzut de acord că sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea constituie un moment de cotitură în istoria Europei centrale și de sud-est, în destinul politic al Turciei și al popoarelor aflate sub dominația sau stăpânirea ei. De regulă, mai toți istoricii nu separă înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei (1683) de pacea de la Carlowitz (1699) și, pe bună dreptate, deoarece cea din urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
european. Procedând însă la exegeza operelor cronicarilor noștri, a activității politice a românilor în acea epocă, cu deosebire a operei stolnicului Constantin Cantacuzino, ei insistă asupra faptului că de la asediul Vienei (1683) se deschide o epocă de importanță crucială pentru sud-estul european și chestiunea orientală. Într-o situație asemănătoare se află și Virgil Cândea, care, în diversele sale studii, nu se oprește la, nu indică un anume moment istoric ca început al chestiunii orientale, dar ne lasă să deducem că îl
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
concluzii care nu mai sunt atât de indecise în privința începuturilor chestiunii orientale. Paul Cernovodeanu dezvoltă ideile sale mai vechi, în sensul că sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor constituie un eveniment de răscruce în istoria politică a sud-estului european. Aceluiași moment i se atribuie însemnătatea unei răscruci și într-un plan mai larg, social-economic, de către istoricul Nichita Adăniloaie. Este de observat că nu puțini istorici, care datează începuturile chestiunii orientale chiar în epoca pătrunderii turcilor în Europa, de îndată ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
României în epocile modernă și contemporană, are ca punct de pornire cronologic anul 1699. Într-adevăr, introducerea demonstrează de ce sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea trebuie considerate ca un moment de răscruce în istoria estului, sud-estului continental și, în parte, a celui central. Considerațiile converg și către ideea, la care noi ne-am raliat, că începuturile chestiunii orientale în înțelesul ei strict definit, istoriografic modern, se plasează în acea epocă. Nu credem că trebuie să se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se plasează în acea epocă. Nu credem că trebuie să se dea întâietate opiniilor generale, izvorâte din preocupări istoriografice de mare întindere tematică și cronologică, față de concluziile la care au ajuns cercetătorii de strictă specialitate, care au aprofundat temeinic istoria sud-estului european. Iată, de pildă, un studiu foarte amănunțit închinat lui Alexandru Mavrocordat, fost timp de 32 de ani (sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul celui de al XVIII-lea) mare dragoman al Porții, adică omul care a avut în mână
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
perioadei declanșării “reculului ireversibil” (sfârșitul secolului al XVII-lea - începutul celui următor) al Porții cu toate implicațiile și consecințele caracteristice. Constatarea că sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor deschid o fază nouă în evoluția raporturilor internaționale în sud-estul Europei nu mai trebuie demonstrată. Aceasta se explică ca urmare a zăgăzuirii expansiunii otomane pe continent, a participării popoarelor balcanice la lupta antiotomană, a importantelor modificări teritoriale ce s-au produs atunci. Sunt îndreptățite și observațiile ce precizează că „stabilizarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deși acele războaie nu pot fi numite balcanice nici în ceea ce privește teatrul de operații militare, nici prin rezultatele lor, ele au prevestit ciocnirea hotărâtoare dintre Rusia și Poartă și lupta pentru preponderență în această zonă. În împrejurările de atunci, lupta popoarelor sud-est europene pentru eliberare s-a constituit treptat într-un element distinctiv în planul relațiilor internaționale. În limitele acelei lupte, Principatele Române tind spre o poziție individualizată, grație și statutului lor juridico-politic particular. La sfârșitul secolului al XVII-lea și în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
planul relațiilor internaționale. În limitele acelei lupte, Principatele Române tind spre o poziție individualizată, grație și statutului lor juridico-politic particular. La sfârșitul secolului al XVII-lea și în prima jumătate a celui următor, în încleștarea forțelor potrivnice în zonă, popoarele sud-est europene nu puteau dobândi emanciparea pe calea politică sau militară prin ele înșile, ceea ce explică și căutarea sprijinului extern, credința acestor popoare în “eliberatorul” din afară, austriac sau rus. Asistăm la o precipitare a negocierilor purtate de români cu rușii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot mai mare la răscoala antipoloneză a cazacilor ucrainieni (1702-1704); încât faptul provoacă un schimb de scrisori între marele hatman al coroanei (Liubormirski) și domnitorul Moldovei, Constantin Duca. În stadiul socio-economic și în poziția politico-strategică în care se aflau popoarele sud-est europene, între care și românii, la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui următor, progresele lor pe calea emancipării de sub dominația sau stăpânirea străină erau strict condiționate de desfășurările în plan internațional. Din acest punct de vedere, pacea de la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]