3,015 matches
-
care se Întorceau din incursiunea lor În orezării. În ciuda tuturor eforturilor lor, puseseră mîna doar pe două containere de parașute. În timp ce locotenentul Price stătea de pază la poartă, cu pușca tremurîndu-i În mînă, ceilalți tîrau containerele În lagăr. Le curgea sudoarea de pe trupuri, pe mătasea roșie. Parașutele celelalte dispăruseră, șterpelite de sub nasul lui Price de locuitorii ascunși ai movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tău de peste drum taie porcul. Pentru a doua oară În viața ta, vezi cum se taie un porc la oraș. Patru haidamaci Îl țin cu putere și-i fac felul cu un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tine și să spună că te masează și el puțin, că a vrut doar să te mângâie. În timp ce filmează arunci În el cu boabe de piper, care Îi intră pe lângă gulerul cămășii, nu poate să facă nimic, Îl trec toate sudorile, aruncă doar câte o privire de taur Însângerat gata să omoare. Da, să mănânce arahide, cafea și piper, că tot s-au scumpit, ce astea-s glume, tu să-l Întrebi de ce cumpără atâtea piulițe de aramă din talcioc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și fratele lui Fi a luat-o pe Bridget ca s-o servească cu un pahar de whisky În scopuri curative, Ruby nu s-a mișcat. Stătea cu picioarele lipite de podea, cu inima bubuind, cu fruntea acoperită de o sudoare rece, simțind că e pe cale să vomite sau să leșine sau ambele În același timp, și nu putea să facă nimic. După ce vârtejul din capul său a Început să prindă viteză, camera a căpătat o nuanță albăstruie. În final, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
hotărât. — Nu, nu sunt grele. Te rog, am șoptit, te rog. În ochii ei nu mai era nimic. Era absența aceea pe care o văzusem deja, ca și cum s-ar fi golit de orice urmă de voință. Am simțit în palmă sudoarea palmelor ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acolo, lângă micul elefant de jad, pe mobila cu furnirul crăpat din casa femeii ăleia. Scoica aceea de prost gust, cu cârlionțul deschizăturii roz și neted ca sexul unei femei, am întrezărit-o de mai multe ori printre picăturile de sudoare care mă făceau să-mi deschid ochii doar din când în când. Acum mă clătinam și mai aprig, mă aplecam înainte, mult înainte, apoi mă îndreptam, îmi zvârleam capul înapoi. Deasupra, cerul deborda de stele, un întuneric plin de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
obligat. Cu tăcerea, cu reproșurile mute, care înainte de a te face să te supui, te întristează. Mă plimbam în jurul vechii săli de sport, a vechilor aparate, a bătrânilor profesori, cu sacul de box și linoleumul dezlipit. Coboram din mașină, adulmecam sudoarea, figurile combatanților, luam pliantele cu orare. Ce să-ți spun, Angela? Obișnuita poveste. Că atunci când eram copil, mi-ar fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală de sport ca aceea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chiar să îl șterg. Auzisem că existau doctori care făceau asta. Am continuat să mă uit la documentele mânjite din mâna ofițerului. Nu credeam în Dumnezeu. Cum aș fi putut, după ce fusesem unde fusesem și după ceea ce văzusem? Broboane de sudoare mi se adunaseră pe buza de sus, îmi picurau de la subsuoară și mi se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
seama. Dar o fată de treabă n-ar avea habar. Puteam să îmi dau jos pantalonii și să îmi păstrez totuși secretul. Am luat de la vameș certificatul de identitate în schimbul celui adevărat, l-am pus în buzunarul pantalonilor uzi de sudoare și am pornit-o spre porțiunea însorită de la capătul pavilionului. De îndată ce am pășit afară, în noua mea viață, m-am simțit ciudat de ușor. M-am simțit așa de ușor încât aș fi putut să zbor. Asta făceam când Werner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acea carte cum fusesem captiv în acea casă. În același timp - și tocmai asta nu înțelegeam - mi-era și dor de ea. Duceam dorul acelor camere urât mirositoare, unde vara ieșeau aburi din pereți și iarna picura un fel de sudoare rece. Mă topeam de dorul părinților mei. Îmi lipsea Anne. Mi-era dor de mine. Uneori mă enervam. Nu doar fiindcă schimbase numele, deși chiar și asta era destul de rău. Când în anexa secretă îi zicea pe la spate lui Pfeffer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care nu erau Cadillacuri. M-am uitat în fiecare Cadillac închis la culoare. Nici unul nu avea două fetițe înăuntru. M-am oprit din alergat și am rămas un minut pe loc. Căldura îmi apăsa capul ca un coif de oțel. Sudoarea îmi înțepa ochii. Mi-am scos ochelarii negri ca să îi șterg. Capotele și barele de protecție ale mașinilor străluceau orbitor în soare. Mi-am pus ochelarii la loc. Trebuia să rămân calm. Fiicele mele erau acolo, undeva, în siguranță, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca apa. Ușa de la hambar era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un animal sforăia. Ceva lovi pământul. Sforăiturile tăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de pământ. Lumina lunii sclipește în băltoacă precum o flacără. Arunc toporul în mijlocul maldărului împuțit de haine. Cizmele mele furate alunecă în sânge când încep să alerg. Când am terminat povestea, mi-am scos batista și mi-am șters fața. Sudoarea curgea din mine de parcă încă mai ciopârțeam cu acel topor. Gabor se balansa în scaun, calm. — Deci ați intrat în hambar și l-ați omorât pe nenorocitul de SS cu un topor. Bravo dumneavoastră. Dacă într-adevăr ați făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar Nina Îl Îngrijea, sau din contră, Nina agoniza, iar el Îi umezea buzele și Îi ștergea sudoarea de pe frunte. La zece minute după ce venise din ploaie, stătea deja În fotoliul ingenios al lui Uri, pe care Fima Îl descrisese ca „o combinație Între un hamac și un cântec de leagăn“. Nina Îi pusese În față un castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
brusc vioi și malițios, veninos chiar, ți-ai bătut joc de toți, ai Început să-mi refaci punct cu punct drumul către victorie. Ai declarat că În noaptea asta ți se cuvine un număr regal, că l-ai câștigat cu sudoarea frunții, genul de număr care i se oferea cândva În Japonia unui samurai care câștigase Întrecerea. Iar eu m-am uitat la tine, dar n-am văzut În fața mea un samurai, ci un fel de student laic la o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
colțuri atârnă pânze de păianjen. Baia e plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei cu viermi abandonate. Iar tu pur și simplu te-ai obișnuit și nu-ți mai pasă. Fără Îndoială, obișnuința este sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un răzor și sădea gura-leului pentru vară și mușcate pentru toamnă. Sta acolo, în cizmele ei de cauciuc și cu șorțu-n față, în umbra încă luminoasă a mărului, cu mâinile în mănuși aspre strângând coada târnăcopului, își ștergea cu mâneca sudoarea de pe frunte și era o femeie care începea să semene puțin cu mamele prietenilor mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în vestiarele duhnind a rășină și sudoare. De câte ori avea ocazia să se apropie de vreo fată din vecinătatea noastră, Felix făcea „Hm-kmm“, iar Karl, pe care îl rugam să-mi explice și mie secretele șușotite între ei și bancurile al căror înțeles nu-l pricepeam, mă întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cenușă. Pe omul acesta capricios și câteodată insuportabil, l-am descoperit, în sfârșit, la Viena, în împrejurări cu totul deosebite. Era o dimineață parcă turnată în ghips, cu toate casele din strada Garnizoanei albe, cu drumul asfaltat și umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre dom, rămânând buimac, în plină baie de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am bătut acele poezii care aveau să se regăsească Avantajele tipărite în primul meu volum de versuri, Privilegiile găinilor-giruetă. Ele par a se fi născut fără nici un efort, căci pe nici una din foile cepei nu se pot detecta pete de sudoare sau alte urme de muncă. Sigur e că germenele acestor poezii a fost o văgăună de pivniță umedă, cu ferestre spre grădină, într-o vilă al cărei etaj superior fusese mistuit de flăcări, cu balconașe și turnulețe cu tot, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
miare dă marafeți. Bașca, tre să recunoașteți că-s dat și neluat dă Îndămânatic. Data trecută, ieram la Carrasco și m-a lefteritără la roletă chiar și dă cel dă pă urmă firfiric. Mandezu ieram dat În mă-sa: curgea sudoarea pă gagii doar să mă ginească jucând, și În mai puțin dă douăjdă minuți m-am curățat d-un pol dă bătrâne, lovele dân aur, nu glumă. Să vezi și să nu crezi unde sărisem: mă leferisem dă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Apa era Întunecată. — Adâncimea: o sută cincizeci de metri, anunță pilotul. Jumătatea distanței. Submarinul scrâșni asurzitor, apoi emise mai multe pocnituri zgomotoase. Norman tresări surprins. — Este reglarea presiunii normale. Nici o problemă, domnule, Îl liniști pilotul. — Aha, făcu Norman, ștergându-și sudoarea cu mâneca. Interiorul submarinului părea acum mult mai strâmt, iar pereții parcă erau mai aproape de fața sa. — De fapt, zise Ted, dacă-mi amintesc bine, această regiune a Pacificului poartă numele de Bazinul Lau, așa este? — Exact, domnule, Bazinul Lau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și de-aia l-am lăsat acolo. — S-a trezit? Ți-a spus ceva? — Nu, dar pare să respire normal. Și culoarea pielii e OK. M-am gândit că e mai important să pun În funcțiune sistemele vitale. Își șterse sudoarea de pe obraji și continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încolăceau pe după gât, alunecând Înspre umeri, strecurându-i-se printre degetele mâinilor. Nu voia să-și deschidă ochii. Simți un val de greață. „Doamne, Îmi vine să vărs“. Simți șerpii la subțioară, apoi traversându-i pântecele. Fu năpădit de o sudoare rece. Se lupta cu greața. „Beth, o chemă În gând, nevrând să vorbească. Beth...“ Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se, Încolăcindu-se cu capetele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]