2,342 matches
-
toți japonezii ajung să stăpînească bine acest mod de adresare. O parte din elementele acestui nivel de politețe au pătruns în vorbirea curentă, ca de exemplu sufixarea numelor de persoane cu particula onorifică -san: "Nakamura-san" înseamnă "domnul/doamna/domnișoara Nakamura". Sufixul -san nu se aplică niciodată la propriul nume; de asemenea nu se folosește pentru a numi pe cineva din propriul grup în conversația cu cineva din afara grupului. Adesea însă doar -san nu este suficient. Față de un profesor, avocat, doctor, acest
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
-san nu se aplică niciodată la propriul nume; de asemenea nu se folosește pentru a numi pe cineva din propriul grup în conversația cu cineva din afara grupului. Adesea însă doar -san nu este suficient. Față de un profesor, avocat, doctor, acest sufix se înlocuiește cu -sensei. De observat că sensei poate fi folosit și independent, cu sensul de "domnule învățător", "doamnă învățătoare", "domnule doctor", etc. Alte formule de adresare mai sînt și: -kun pentru egali sau inferiori de sex masculin, diminutivul -chan
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
și: -kun pentru egali sau inferiori de sex masculin, diminutivul -chan pentru copii sau animale de casă, -senpai pentru colegi din anii mai mari, kōhai pentru colegii din clasele inferioare, etc. Un grad mai mare de politețe este exprimat prin sufixul -sama care e folosit pentru clienții firmei, pentru persoane de rang mult superior (dacă -sensei nu se poate aplica), sau pe plic după numele destinatarului. Tot ca element de politețe este adăugarea prefixelor onorifice o- sau go- la substantive. Numărul
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
femeile din clasele superioare din afara curții imperiale au început să folosească și ele aceste cuvinte, în era Edo (1603-1868) devenind o parte inseparabilă a culturii și educației femeilor din clasele superioare. Folosirea prefixelor de politețe "o-", "go-" sau "mi-" și sufixul "-moji" în limbajul contemporan poate fi atribuită influenței limbajului "nyōbō kotoba". Limbajul masculin este, în general, mai brut, direct, aspru decît cel feminin. De exemplu, un bărbat uneori zice "Hara ga hetta" („Mi-e foame”), dar o femeie probabil că
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
de exemplu, arată rădacina care înglobează sensul larg de „a bea”, "s-r-q", „a fura”, "‘-k-l", „a mânca” etc. Cuvintele se formează prin atașarea la radăcina triconsonantică (sau, rareori, cvadriconsonantică) a unei structuri [[vocală|vocalice]] și a unor [[morfem|afixe]] (prefixe, sufixe, infixe). În mod tradițional, gramaticienii arabi au folosit rădacina "f-‘-l", „a face”, ca prototip pentru formarea cuvintelor. De la oricare rădacină triconsonantică, se pot forma până la zece forme (în [[limba arabă clasică|araba clasică]] cincisprezece), fiecare cu prototipul său particular
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
neîndeplinitul se referă, în general, la [[aspect]]ul verbal, dar unii autori consideră că sunt timpuri verbale sau o combinație între timpuri și aspecte verbale. Pentru evitarea polemicilor, din ce în ce mai mulți autori le denumesc "forma cu prefixe" (Fp) și "forma cu sufixe" (Fs). Îndeplinitul sau "forma cu sufixe" se construiește folosind sufixe care combină persoana, numărul și genul într-un singur [[morfem]], în vreme ce neîndeplinitul sau "forma cu prefixe" se construiește folosind o combinație de prefixe (pentru persoană) și sufixe (pentru gen și
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
aspect]]ul verbal, dar unii autori consideră că sunt timpuri verbale sau o combinație între timpuri și aspecte verbale. Pentru evitarea polemicilor, din ce în ce mai mulți autori le denumesc "forma cu prefixe" (Fp) și "forma cu sufixe" (Fs). Îndeplinitul sau "forma cu sufixe" se construiește folosind sufixe care combină persoana, numărul și genul într-un singur [[morfem]], în vreme ce neîndeplinitul sau "forma cu prefixe" se construiește folosind o combinație de prefixe (pentru persoană) și sufixe (pentru gen și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
unii autori consideră că sunt timpuri verbale sau o combinație între timpuri și aspecte verbale. Pentru evitarea polemicilor, din ce în ce mai mulți autori le denumesc "forma cu prefixe" (Fp) și "forma cu sufixe" (Fs). Îndeplinitul sau "forma cu sufixe" se construiește folosind sufixe care combină persoana, numărul și genul într-un singur [[morfem]], în vreme ce neîndeplinitul sau "forma cu prefixe" se construiește folosind o combinație de prefixe (pentru persoană) și sufixe (pentru gen și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și "forma cu sufixe" (Fs). Îndeplinitul sau "forma cu sufixe" se construiește folosind sufixe care combină persoana, numărul și genul într-un singur [[morfem]], în vreme ce neîndeplinitul sau "forma cu prefixe" se construiește folosind o combinație de prefixe (pentru persoană) și sufixe (pentru gen și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u/ pentru indicativ, /a/ pentru conjunctiv, vocala zero pentru apocopat și /an/ pentru modul energic. Imperativul preia terminațiile apocopatului, dar fără prefixe. Pasivul este marcat prin schimbarea [[vocală
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
folosind sufixe care combină persoana, numărul și genul într-un singur [[morfem]], în vreme ce neîndeplinitul sau "forma cu prefixe" se construiește folosind o combinație de prefixe (pentru persoană) și sufixe (pentru gen și număr). Celelalte moduri, fără imperativ, sunt marcate prin sufixe: /u/ pentru indicativ, /a/ pentru conjunctiv, vocala zero pentru apocopat și /an/ pentru modul energic. Imperativul preia terminațiile apocopatului, dar fără prefixe. Pasivul este marcat prin schimbarea [[vocală|vocalelor]] în interiorul [[verb]]ului: "šariba" (a bea) - "šuriba" (a fost băut). [[Substantiv
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
un substantiv printr-o relație genitivală: "baytu-l-ğăr" „casa vecinului" ("bayt" „casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-/, din care atât /a/ cât și /l/ pot fi asimilate de sunetele din apropiere. Substantivele nedeterminate sunt marcate în general prin sufixul /-n/, care se numește "tanwīn": nominativ: "walad" (un copil); acuzativ: "walad" (pe un copil); genitiv: "walad" (unui copil). [[Adjectiv]]ele în araba literară au marcă pentru caz, număr, gen, așa cum au și substantivele. [[Pronume]]le în araba literară au marca
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
aglutinantă, ceea ce constituie principala trăsătură care o deosebește de limbile indo-europene, dar o apropie de limbile din familia ei și de limbi din alte familii, precum turca și japoneza. Caracterul aglutinant constă în faptul că morfemele sunt afixe (prefixe și sufixe) care se alipesc la cuvintele rădăcini (deseori mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
indo-europene, dar o apropie de limbile din familia ei și de limbi din alte familii, precum turca și japoneza. Caracterul aglutinant constă în faptul că morfemele sunt afixe (prefixe și sufixe) care se alipesc la cuvintele rădăcini (deseori mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
care se alipesc la cuvintele rădăcini (deseori mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
se alipesc la cuvintele rădăcini (deseori mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
mai multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care indică persoana I singular a posesorului) și sufixul
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care indică persoana I singular a posesorului) și sufixul "-ban" (corespunzător prepoziției românești „în”). După Keszler
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care indică persoana I singular a posesorului) și sufixul "-ban" (corespunzător prepoziției românești „în”). După Keszler 2000 din punct de vedere morfologic, cuvintele se clasează în următoarele părți de vorbire
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care indică persoana I singular a posesorului) și sufixul "-ban" (corespunzător prepoziției românești „în”). După Keszler 2000 din punct de vedere morfologic, cuvintele se clasează în următoarele părți de vorbire: I. Părți de vorbire fundamentale: II. Cuvinte funcționale: III
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]