5,950 matches
-
iubire, își închipuie că, reușind să acapareze unul din partenerii cuplului, va avea aceleași trăiri avute de partenerul părăsit, își închipuie că va reuși să găsească aceeași afecțiune care i-a trezit interesul și invidia. * - Punem pariu că i-l suflu !?, lansase Dora provocarea către prietenele ei, exprimăndu-și de fapt propria-i dorință, privindu-l pe Jen. Această izbucnire a Dorei ar fi trebuit să le surprindă. Nu s-a întâmplat nici pe departe așa ceva datorită obiceiului oricărui grup de prietene
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
să se odihnească, a luat-o pe câmp și s-a pierdut prin zăpada care se făcuse cam de o jumătate de metru. Băăă, Tobit, băăă,- repeat Durică,- am văzut moartea cu ochii. Se băga cu nasul în paie și sufla în foc. Pe pereți niște sfinți spălăciți se uitau la noi. Pusesem armele jos pe ciment și ne încălzeam mădularele sătule de-atâta frig și mers pe jos. Ee-eu, băăă Tobit, băăă, nu știam de ce ne spunea comandantul să ne
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului O caleașcă învechită, cu roțile scârțâind, Se apropie prin ceață, printre gene-o văd venind. Caii merg mușcând zăbala și se opintesc pe rând, Mai nechează câte unul, aburi scot pe nări suflând. Nici birjarul nu mai poate biciul să-l plesnească-n cai, Doar din când în când tresare și mai strigă: „Dii măi, hai!’’ Că nu știe cum să-njure, e birjar, dar, totuși... domn. Mâna-i este amorțită, ochii-n
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
cea contra naturii la starea naturală și de la diavol la Dumnezeu”. Cunoaștem cu toții adevărul că Taina Mărturisirii a instituit-o Mântuitorul nostru după Învierea Sa din morți, când a dat ucenicilor Săi puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor, suflând asupra lor, ca act văzut și zicându-le: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23), căci pentru a ne putea apropia de Pomul Vieții, de
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
invitatul meu, privitorule!!! Floarea Cărbune ATRACȚIA INFINITULUI Sunt frate cu Cerul și Pământul: Pe unul îmi port pașii, Străbătând calea vieții, Către celălalt îmi îndrept privirea, Încercând să-i străpung hotarele de stele. Sunt o sămânță fragilă, sămânță de gând, Suflată de soartă îndelung, Pe cărările vieții, unde trebuie s-ajung. Nemărginirea o port cu mine Ca pe-un misterios ecou, În care răsună toate sunetele lumii. Doamne, Tu ești nemărginirea mea! (flora) Referință Bibliografică: GRAFICĂ MIXTĂ-CONSTANȚA ABĂLAȘEI DONOSĂ / Floarea Cărbune
GRAFICĂ MIXTĂ-CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364819_a_366148]
-
rostogolește iar și iar? Îmi strâng mânile la piept, poate fiindcă frigul mi-a pătruns în inimă. S-a cualizat cu tristețea tinerei poete, cu grija mea ca starea ei precară de sănătate să ne creeze probleme.. Îmi strâng mâinile, suflând căldură în pumnii încleștați de frig sau poate de deznădejde. Fac o rugăciune, în care îi încredințez Domnului toate grijile mele. Închid ochii. E liniște în biserică. În jurul catafalcului, familia așteaptă cu decență și durere slujba celor doi preoți. Lacrimile
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
le duc în suflet pe amundouă, creându-le; dar și unul cât și celălalt poartă în interiorul lor, ceva venit din adânc sau poate din exterior. Am căutat și am găsit în cuvântul autoarei; Sunt o sămânță fragilă, sămânță de gând, Suflată de soartă, îndelung, Pe cărările vieții unde trebuie s-ajung. Nemărginirea o port cu mine Ca pe un misterios ecou, În care răsună toate sunetele lumii . ,, Doamne, Tu ești Nemărginirea mea ! Iată cheia ce-mi permite dezlegarea ,, botezul ,, acestei cărți
FURTUNA DIN ,,ALCHIMIA FRUMOSULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364855_a_366184]
-
mă satur suava ei făptură Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură! - Nu mai căta mă' ceartă. Răspunde: de ce taci Că merg și te înfig în vie-ntre araci Dar și-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul Să nu prinzi rădăcini, să nu umpli pământul Mai zi și tu o vorbă că m-ai făcut să fierb Dacă ți-aș pune coarne, ai semăna c-un cerb! Dar tot nu zic nimic, las coarda să se
RECHIZITORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364897_a_366226]
-
azi erau într-un loc, mâine în altul... După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi mai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
existența lor, măreață peste toate... Apoi, încet, își făcu loc dintr-un ungher pătruns de umbra întunericului, masca tristeții, ce poartă cu sine clipe-ndurerate, vise pierdute pe drum, și cioburi de stele risipite printre stâncile vieții... Praful amintirilor îl suflă pretutindeni umblă în veșmintele-i gri, irosind minute grele și lăsând cearcăne adânci să atârne de priviri pierdute în zare, ce caută să se agațe de ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
cel puțin în ultimul timp femeia ca pe o linie în acest joc de alungat moartea, lehamitea, ca un epicurean ce sunt cred că fericirea se ascunde în lucrurile mici, mocnește-n atomii minusculi, nevăzuți, în spermatozoizi, așteptând doar să sufli, nu-ți mai zic că mai toate femeile se omoară după Scrabble, dacă n-ai văzut o pasăre colibri dând din aripi n-ai cum să înțelegi, Larrousse e prea mic pentru câtă nevoie avem de cuvinte, fiecare punct câștigat
CA SĂ ȘTII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366421_a_367750]
-
le urce la munte, adică până la 1 iunie. După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi mai
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
ajung ca să mai creștem un copil. - Ai dreptate,civilizație înseamnă până la urmă și distrugere.... Dar n-aș vrea să te mai țin de vorbă că poate tu ai treabă. Nu mai e mult până diseară. - Cald al dracu,bre ! spune suflând din ce în ce mai greu. Pe căldura asta,mi-ar trebui și-o bere rece... - Fie,îți aduc și berea,dar sper că dai mai mult din mână decât din gură ! Aduc sticla și mă mut în casă ,la răcoare,să-l las
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
ar exista numai omul, ar fi iarăși simplu: am face, poate, poezie...“. Astfel își afirma Constantin Noica crezul în unul dintre aforismele sale înmănuncheate între coperțile „Gândirii filosofice“, intuind cu anticipare specific românească ceea ce Ja-cques Derrida (vezi eseul său „Cuvântul suflat“) va numi mai târziu „dialogul care ar trebui deschis între discursul critic și cel clinic“ al mentalității umane. Pe aceeași linie securizantă a semnificației se înscrie cu succes și „interpretarea simptomatică“ la care se referea ... Citește mai mult MEMENTO:„...să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366596_a_367925]
-
ar exista numai omul, ar fi iarăși simplu: am face, poate, poezie...“. Astfel își afirma Constantin Noica crezul în unul dintre aforismele sale înmănuncheate între coperțile „Gândirii filosofice“, intuind cu anticipare specific românească ceea ce Ja-cques Derrida (vezi eseul său „Cuvântul suflat“) va numi mai târziu „dialogul care ar trebui deschis între discursul critic și cel clinic“ al mentalității umane. Pe aceeași linie securizantă a semnificației se înscrie cu succes și „interpretarea simptomatică“ la care se referea ...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366596_a_367925]
-
pionier cu cravată roșie, “brav toboșar” al unității de pionieri din școala de acum peste șase decenii, cel de utemist înflăcărat și membru de partid destoinic de mai târziu - cu întregul lor eșafodaj etic și cu ingrediente educativ-civice le-au “suflat” cele câteva vântoase abătute asupra deșertului, nimbul de stea al altei lumi care precum se zice, parafrazând “praf pe prafuri(!) se scoate” s-au preschimbat într-o uriașă sită care cerne, cerne și tot cerne lăsând să se aleagă mai
TOBOŞARUL DE PIONIERI, LA DOI PAŞI DE PAMELA...ANDRESON ÎN VEGAS ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366670_a_367999]
-
am luat chiar hainele potrivite. Rănile rămân deschise. Mă întreb obsedant, "sunt în viață, a cui glumă sunt?" Sigur, nu dorim abandonul, dorul...dar, singurătatea e vitală. Uneori luptăm împotriva memoriei, plângem pentru ființă, suntem oameni și secul ce ne suflă în păr atunci când ne ridicăm ne apasă pe umeri. Așezăm cu grijă rădăcini pe frunze uscate, pentru că ne rupem chiar de noi. Ce experiență oceanică ne este viața! Să ne revoltăm asupra durerii? Dumnezeu spune că e păcat. Adorm la
SUFLET CĂLĂTOR, ÎNGROAPĂ-MĂ ÎN CER de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366711_a_368040]
-
ora aceea puțin “ocupată”, cu toate că îi plăcea de băiat și chiar se gândea să și-l apropie, nu a putut să o facă cât și-ar fi dorit de mult. Eleonora a făcut ce a făcut și i l-a suflat cum s-ar zice. Acest lucru nu prea a fost pe placul Valentinei, insă cum nu putea să-i reproșeze ceva surorii sale, a înghițit în sec și a tăcut. Va găsi ea momentul să-și ia revanșa, că doar
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Bay. Taxiul trage în fața intrării principale din fața hotelului. Este prima oară în viața mea când intru pe uși daurite, grele că de-abia le deschideai, e drept că și vântul se împotrivea, cu chenare și romburi și arabescuri sculptate fin, suflate în culoarea aurului și configurând arătări pe care nu le-am descifrat, cu vitralii și oglinzi în interioarele ample, saloane întinse cu covoare plușate de culori conforme cu pereții lambriați și sculptați din mahon și din care țâșneau jeturi de
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
data asta mult mai numeroși și mai bine înarmați. Nor Alb începu să tragă cu jeturi de raze fierbinți, sfârtecând pulpanele lui Nor Vânăt, lovindu-l în fălcile umflate, spintecându-i burta din care începură să curgă șiroaie de apă. Sufla Nor Vânăt disperat, spulberând în mii de fâșii cămeșoiul lui Nor Alb, dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă se aruncă cu
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Nor Alb, dar fulgerele acestuia îl transformară într-o fleandură zdrențuită care plutea în derivă prin cer, precum o pânză de corabie smulsă de uragan. Viteazul Viscorilă se aruncă cu toate trupele lui de Vânturi Lățoase, luptători de elită, ce suflau și urlau ca turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l, Mărțișor alergă spre Viscorilă, ridică paloșul și-l trăsni în moalele capului, spulberându-l într-o perdea de fum contorsionată, care luă diferite forme, fie de rotocoale suprapuse, fie de flamură cenușie, zdrențuită. Generalul Rază Fierbinte
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
făcu din general o ceață plumburie, cu dâre negre ca smoala, care gemea în continuare: Aoleu! Văleleu! Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformați în fantomele din Țara de Fum pe care ea le însuflețise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărțișor cu munți de zăpadă ce se topeau în preajma lui spre deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase - amuțeau
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
firul vremii! Sau să fi luat acea vârtelniță, să fi aruncat-o într-o prăpastie, să se distrugă... Dacă... Acum ce putea să mai facă? Începu să lovească cu biciușca umbrele de fum ale slujitorilor săi (foștilor ei slujitori), să sufle în ele purtându-le înapoi spre țara sa, spre Palatul de Gheață Veșnică. În urma ei alerga ecoul uralelor de bucurie ale luptătorilor lui Mărțișor, care zburau către palat. Eroul nostru a fost întâmpinat de către toți supușii împărăției cu ovații, așternându
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PLANSUL PUIULUI DE LEBADA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]