3,156 matches
-
spunem lucrurilor pe nume, zicea, să vedem de unde a izbucnit toată tărășenia asta. Și atunci am încremenit, crezând că el, ilegalistul, o să aibă curajul să spună ce nouă ne era frică să spunem. Dar a făcut o pauză, își pierduse suflul, apoi a continuat cu un glas ponderat, obosise, nu i se mai părea interesant să-și ducă la capăt ideea, a trecut la altceva și pe urmă s-a așezat, în timp ce în sală mulți se foiau. Și, până să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asemănătoare cu indiferența, de care era perfect conștient în timp ce întorcea paginile, la lumina becului slab al veiozei, imaginându-și-i pe cărturarii din urmă cu veacuri, în hainele lor lipsite de podoabe, străduindu-se să-și convingă adversarii de prezența suflului divin ce i-ar fi inspirat în clipele în care își așterneau gândurile, cu migală și înflorituri, pe obrazul foșnitor al pergamentelor. Alteori nici măcar asemenea texte nu-l mai rupeau de realitate și ședea pe patul îngust și jos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
porecla pe care i-o dăduse domnul Mundy. Și lui Îi plăcea s-o vadă stînd acolo. CÎnd auzi cuvintele lui Duncan, Își ridică privirea și dădu din cap, dar apoi și-o coborî și continuă să meargă, lipsindu-i suflul necesar ca să mai scoată o vorbă. El și Duncan veniseră tot drumul din White City pînă În Lavender Hill. Au trebuit s-o ia Încet, să se urce În autobuze, să se oprească pentru a se odihni; le lua aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi era roz și-și tot dădea părul pe spate, aranjîndu-l. Duncan grăbi pasul și se duse la el. Inima Încă Îi mai trepida. — Ce cauți aici? Îl Întrebă. Ai stat aici toată după-amiaza? — M-am Întors, zise Fraser fără suflu. Am crezut că o să te pierd! Am auzit sirena cînd eram la trei străzi depărtare. Nu te superi? După ce am trecut prin ce-am trecut azi-dimineață, m-am tot gîndit ce nebunie e să te afli aici și... Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înnecă. Își scoase batista și-și suflă nasul. Mă face fericită, adăugă ea după o clipă. Știi asta. Mă face să rîd. În cele din urmă, Betty Își găsi bricheta. — Ei bine, spuse ea aprinzînd-o, acum nu rîzi. Viv urmări suflul flăcării, și clipi cînd se afundă din nou În Întuneric, dar nu răspunse. Ea și Betty rămaseră pe bancă fără să mai vorbească mare lucru, pînă se făcu prea frig să mai stea; apoi se luară de braț ostenite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Idol Lane - sau Idomnul e Lane, ori cum i-o fi zicînd - În direcția Eastcheap. Aici se opriră, Întrebîndu-se care este cel mai sigur traseu. CÎnd Julia o luă spre dreapta, Helen o trase În spate. Așteaptă, spuse ea fără suflu. Cerul, În direcția aceea era spintecat de razele reflectoarelor. Asta-i spre est, nu-i așa? Spre docuri. Nu-i așa? Să nu mergem pe-acolo. Să ne Întoarcem pe unde am venit. — Prin City? Am putea merge la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rămâi Însărcinată Încă din adolescență. Fetele astea două sunt tipice: albe ca ceara de oboseală și date cu o tonă de machiaj, par două cadavre cu copiii sărindu-le În poală, plesnind de viață sălbatică. Julie Îmi spune că pierderea suflului și durerile În piept ale mamei au Început acum câteva luni, când doi creditori de-ai tatei au apărut la ușă. Mama a explicat că Joseph Reddy nu mai locuiește acolo, că de fapt n-a mai locuit acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
își recucerește integritatea și adevărata fizionomie precum și locul său istoric exact. Anii imediat următori revoluției pariziene din 1830 au fost deosebit de fecunzi și tulburi pentru istoria religioasă europeană, în general, și italiană, în particular. După cum a observat Giorgio Spini, un suflu reformator s-a manifestat mai viu decît oriunde altundeva, în Italia, în opinia care în mod generic este definită ca fiind moderată 25. Întîmplările revoluționare franceze, încă o dată, au făcut să se coaguleze multe dintre ideile religioase cu fundament reformator
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și mai mult nici că se putea, la o cucerire deplină: Biserica însăși părea obosită în acest al X-lea secol să tot strige și să tot protesteze în van împotriva uzurpărilor, părea că nu mai are nici voce, nici suflu, atît de slab vorbea cu glasul său stins. Noi ne găsim în cel mai nefast secol. Clerul rătăcit de la calea sa, orbit de bunurile trecătoare și aproape gata să-și vîndă demnitatea și conștiința, la care se adaugă o importantă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
revenit! am rostit până la urmă, cu greutate. Mă întorc mai bine acasă! Te sun după-amiază! Am făcut valvârtej cale întoarsă și nu m-am oprit decât în parc. M-am prăbușit efectiv pe prima bancă de la intrare. Nu mai aveam suflu. M-am verificat mecanic: aveam o gaură mare în ciorapi, chiar în dreptul genunchiului stâng, și o cogeamite julitură la genunchi. îmi simțeam mâinile reci ca gheața și înce pusem să tremur, dar nu mă puteam ridica de pe bancă. Trebuie să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cap și, fără să-i pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-am zăpsit, aseară, cum te uitai la gagicile adormite și cum numărai efectivul de dame. Nu e timpul pierdut, să știi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se mișcau la distanțe egale, ca tijele dintr-un lan unduitor de grâu. Escadroanele de furnici-lăncieri, încălecate pe pureci-săritori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe noi păcătoșii...". O nouă bombă explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca adăpostul să se clatine asemeni unei corăbii rămasă fără cârmaci pe o mare vijelioasă. Suflul sparge în bucăți ușa din lemn. Un nor de fum și cenușă năvălește înăuntru. Cu un pocnet sec, becul se sparge lăsând încăperea într-un întuneric rece și dușmănos. "Îngrădește-ne și păzește-ne Doamne, cu puterea Ta cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuie să fii expert ca să-ți dai seama că trebuie să ajungă în scurt timp la un spital, altfel nu are nici o șansă. Se întoarce după Felix. Îl găsește la câțiva metri depărtare, în câmp, acolo unde fusese aruncat de suflul exploziei. Stă rezemat în cot și morfolește liniștit un fir de iarbă. Emană un calm atât de imperturbabil încât dacă nu ar fi sângele care-i șiroiește pe față din cauza frunții zdrelite, ai putea să ți-l închipui cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
drepți! Încărcați arm'! Închizătoarele au țăcănit sinistru, anunțând intrarea glonțului pe țeavă. La ochi arm'! Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele de iarbă, și unii din cei prezenți își traseră caschetele mai pe față, spre a se feri de praful adus de pe terenul aspru și bolovănos din apropiere care întunecă pentru câteva clipe văzduhul. Ochiți! Foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii. Cu încărcătura epuizată, avionul se înalță apoi se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
militar răsună dur în creierul lui surescitat. "Cea mai bună apărare este atacul!" Coboară în fugă la parter și aproape se împiedică de trupurile câtorva soldați români morți. Ajunge în holul central tocmai când una dintre uși sare în aer. Suflul îl izbește violent de zid. Ghemuit pe podea, pentru câteva clipe își simte trupul atât de amorțit încât nu poate face nici o mișcare. Zgomotul luptei ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
efectiv în bucăți. Siguri de ei, din spatele trapelor deschise, tanchiștii își fac semne unul altora în căutarea altor victime. Iovuț pune în bătaie o pușcă-mitralieră. Înjură birjărește, cu glas tare care aproape se suprapune peste zgomotul luptei. Chiar și numai suflul unei explozii poate să pulverizeze restul de zid în spatele căruia se adăpostise, dar el continuă încăpățânat să tragă. În zgomotul motoarelor turate la maximum, mitralierele grele din turele toacă întreg perimetrul. Se aud strigătele și vaietele celor loviți. Unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luminează și îndrumă pe Siegfried în căutarea darului suprem: iubirea ca element central al existenței, ultim adevăr și punct de pornire spre noul „eu”. În actul al treilea, Wotan o readuce în lumea care nu doarme pe Erda, zeița atotștiutoare. Suflul transformativ ce domnește în sufletul eroului principal pare să se răsfrângă în cel mai direct mod asupra partiturii Erdei. Daniela Denschlag a tălmăcit cu o covârșitoare interiorizare confuzia zeiței, exprimată structural prin salturi între registre, magistral stăpânite de Denschlag, cu
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
lui Sunday, spectacol de forță pentru petrolistul agresiv, neobișnuit să se umilească. Furia exorcizării, licărul de nebunie din priviri, scrîșnetul de fiară prinsă în cușcă relevă tensiuni tectonice la acest personaj tăiat parcă în rocă, cu izbucniri tot mai abrupte. Suflul epopeic al filmului vine din fresca vieții pionierilor petroliști ducînd o viață dură, trăind în condiții precare, unde personajul principal se distinge prin exces, printr-un fel de furie latentă ca și petrolul aflat sub presiune gata să izbucnească. Violența
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
strada/ au mai rămas 20 de sec/ mă uit cum ninge peste umbrele noastre/ care s-au amestecat". Citatele sunt precise, numai că distanțele dintre un cuvânt și următorul pot părea uneori enorme. Dacă e să fim drepți, ceva din suflul uniform și din dezinteresul major al acestor pagini - și al altora, mai degrabă nereușite - poate aminti de unele din poemele de început ale lui Ianuș. Nu la fel de legate de viața care se viețuiește, acestea pot părea imitații după cultură, litografii
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
unor formule ale clasării , fie și monoton elogioase, l-ar fi dezavantajat deopotrivă. Nu doar programatic ci și prin consecvența actului literar de-o anume substanță, Mihail Sebastian a pus accentul pe conceptul de viață, implicînd prezența, concretul, imediatul trăirii, suflul necurmatei deveniri, inconceptibile în lipsa diversității și a contradicțiilor . Cîteva sintagme semnificative: "spectacolul vieții", "experiența vieții", "fluxul vieții", "în mijlocul vieții", "viața diversă și proaspătă", "detaliul de viață" etc. Autorul Orașului cu salcîmi aderă la noua accepție a autenticității, în vogă în
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
un cu totul alt Dumnezeu. Care? Nu se putea ca mama să nu fi știut că fulgerele și tunetele din timpul unei revărsări a cerului aveau o cauză precisă, totuși, înspăimîntată, se închina când geamurile casei noastre erau zgâlțâite de suflul trăsnetelor apropiate. În același timp știa că există o lume invizibilă de ființe care ne puteau îmbolnăvi. Se scula dimineața de tot, în plină iarnă, și deschidea toate geamurile odăii în care dormeam și la întrebarea furioasă a tatei: "ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă simt bine, încît surâsei și o emoție puternică mă cuprinse... "Cine mai vine?" îl întrebai. "Szekely!", zise el mirat, ca și când ar fi trebuit să știu. "Și mai cine?" "Pretorian!" exclamă el, ai fi zis cu un patetism cu suflu calm, cunoscutul Pretorian, adică, auzi, cine altul, vedeta școlii la fotbal, supranumit Puloș (fiindcă în meciurile noastre cu liceul unguresc, Pretorian, în chiloți, se împiedica pe extremă, când fugea, de propriul lui organ procreativ și noi strigam: hai Puloș! hai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]