2,421 matches
-
bine putea să se strice zugrăveala, deci sprijinindu-mă de perete, mi-am băgat palma pe sub ele, le-am desprins pe rând, cu grijă, le-am așezat unul peste altul, pe pat, apoi le-am strâns pe toate într-un sul pe care l-am pus într-un colț al cutiei, pe urmă m-am dus lângă birou și am luat de pe raftul de deasupra lui rachetele de badminton, paleta vietnameză de ping-pong din cauciuc și mingile galbene, toate patru, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când să pun mâna pe pistol, am auzit de dincolo cum mama trântește capacul valizei, și atunci am aruncat și centura în cutie, și peste ea pălăria, care era să cadă, cutia era prea plină, curelușa s-a agățat de sulul de postere și a rămas așa, atârnată, și atunci am auzit din nou zgomotul încuietoarei de la valiză, care era defectă, valiza nu se putea închide decât în doi, unul trebuia să apese capacul cu putere, iar celălalt să încuie valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prostie, pentru că șmecherii ăștia de traficanți diluează drogul și iese o chestie ca dracu’. Dar unde-i câștigul în toată povestea asta? Pentru că ei nu fac altceva decât să combine marfa mai slabă cu drogul, așa încât ajungi să cumperi un sul de tifon, un termometru luat de la solduri, aspirină pisată și un rahat. Dar, așa cum am spus, am aspirat-o și am impresia că am simțit cum mă cuprinde fericirea, în timp ce mă năpusteam pe ușa toaletei. Am traversat strada, grăbindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i pregăti o selecție-surpriză pentru când avea să-și facă apariția din baie. Hei, astea sunt noi. Și astea... În timp ce pipăiam cu gesturi de expert corsetul nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă? Nu: un sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc tot timpul prin sertar și Selina o știe. Venise din baie cu un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gunoi nu era aglomerată: fata din spatele barului dispărea mai tot timpul, fără ca ochii noștri să se întâlnească. Cei doi sau trei nou-veniți au fost salutați, ascultați, serviți, dându-li-se băuturile și restul - fără ca hârtia mea de cinci lire făcută sul să fie luată în seamă, ca, de altfel, nici stridentele mele scuzați-mă. Mă rog, nu sunt unul dintre cei care să înghită un asemenea tratament. — Ce părere ai? am zis eu tare. Am vreo șansă dacă mai stau aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o stranie hârtie de calc scrisă cu cerneală simpatică. Am citit, am recitit și am căutat prin cotloanele minții și ale camerei repere și ocări. Animalele din Anglia. Boxer, calul cel mare. Prosopul meu de față seamănă cu un sul de ștergare dintr-un bordel în plină activitate: de unde apăruse tot rujul ăsta? Ale cui erau buzele imprimate acolo? Nu putea fi vorba decât de o profesionistă. Nimeni nu mă mai sărută de bună voie. Squealer, mincinosul. De vină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
piciorul. Toată Anglia dansează. M-am uitat iar la Martin - jur, promit - am văzut o lacrimă cenușie licărind în ochii ăia grei. Iubire și căsătorie. Caii care își bat trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am trântit un sul de hârtie igienică în poală. — Vrei o ceașcă de ceai? i-am auzit eu întrebarea. Sau o aspirină? Sau un Serafim? Nu te jena. Era de-a dreptul mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i povestesc Martinei și de ce să mă amuz cu Fielding... După week-end-ul de trei zile mai rămăsesem cu doar câteva hârtii indiferente cinci și zece, dar Spunk a scos din buzunarul de la spatele blugilor un șomoiog de sute cât un sul de hârtie igienică și a aruncat două sutare cu un gest nimicitor peste tortul de ciocolată. Totul s-a terminat cu bine și am ieșit în bună ordine. Doar eu am mai întârziat puțin în dreptul oficiului împodobit cu un chenar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai întorc, în New York, în America. Mai curând aș încerca să deturnez un avion. Mai curând aș trece oceanul înot. Nu mă mai întorc în America. Niciodată. Fac parte din acea categorie de oameni care și-au adunat hârtiile și sulurile cu bani în coburii de la piept. E toată povestea unei vieți - o poveste nereușită, de-a dreptul deprimantă - care se zbate și se zvârcolește în poala mea. O factură pentru gaze, programe de operă, cupoane de țigări, pașaport, mesaje telefonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici tutorilor nu le-a fost ușor. I-au aflat și bărbat; Tim părea potrivit. Iulia a revenit în așezare: de acolo era și cel hărăzit. La vreo treizeci de ani; comerciant de postav; cam sfrijit, dar iute; ascuns după sulurile de țesătură, parcă stătea la pândă. S-a trezit în casă și în pat cu Donna Iulia; nici nu visase o astfel de femeie. Mai cunoscuse câteva, umblase și prin lupanare - cu negoțul era, deseori, călător. Donna Iulia nu semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
astea. Țin minte că eram în acel mo ment undeva pe lângă Schitul Măgu reanu și că mâncam niște clătite la un mic local. Ea se oprise din mâncat și se uita la furculiță. După ce-am ter minat cu discur sul meu stângaci și artificios, a tăcut o vreme. Apoi a murmurat ceva ca pentru ea. „Ce-ai spus?“, am întrebat-o, uitându-mă cum se for mează lacrimile în ochii ei fără gene. „Cu urechile pe spate...“, a șoptit din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stilul indirect În redactarea notelor informative, scria cum Îi venea la gură, precum anticii Înaintea inventării semnelor de punctuație - și cu toții știm că În Antichitate se citea În gura mare, altminteri nu aveai cum să deosebești frazele, ideile, iar din suluri curgea un text incontinent, un râu de cuvinte prin care trebuia să știi să Înoți. Însă el, Căreală, nu știa să Înoate, era țăran de la munte. Un țăran de la munte inhibat, tăcut, care Îl executa pe Vasile mai mult cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fluiera, și nu Dumnezeu. Și fluierând a coborât Încet pe strada Cuza Vodă, cu mâinile În buzunare, oprindu-se din când În când În fața câte unei vitrine, care i se părea lui mai interesantă. A contemplat, de pildă, stofele și sulurile de ață colorată care se zăreau prin geamul prăfuit al merceriei numită „Borangicul“, apoi a urmărit Îndelung meșteșugul unui frizer cu mâini de halterofil, care tundea plictisit un bărbat, iar bărbatul l-a remarcat și s-a uitat urât la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
alături de ea, până și un bărbat înflăcărat și neliniștit ca Marcus Antonius ar fi fost subjugat pe viață. Tot ce ne-a rămas de la ea sunt puținele rămășițe ale bibliotecii sale: am numărat mai bine de șapte sute de mii de suluri de papyrus. Avea o cultură vastă: îi primea pe ambasadori și-i răspundea fiecăruia în limba lui; știa să citească și să scrie în șapte limbi. Era tânără când s-a sinucis. Și nu voia să-l seducă pe Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imaginile lor. Trebuia să fie monumentul iubirii lor, de-a lungul secolelor... Însă, după moartea lor, Augustus a intrat în camera de lucru a lui Antonius și, fiindcă nu avea încredere în nimeni, a examinat el însuși toate codexurile și sulurile și i-a găsit jurnalul. Lui Antonius îi plăcea să scrie pe foi subțiri de papyrus și poate că lăsase câteva scrieri, în speranța că cineva avea să le salveze. Dar Augustus citea repede și, pe măsură ce citea, poruncea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i ceri o informație, fie ea și generală, un personaj, un citat, un eveniment, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum se afla în mausoleu, prefăcut în cenușă. Se gândi că, poate, destinul voia ca el să fie acela care să le înfăptuiască. Forma Imperii Bătrânul Iginus porunci: — Trebuie să știi asta. Și puse pe masă un volumen mare, un sul care, cu siguranță, zăcuse uitat ani de-a rândul, fiindcă, izbit de masă, ridică nori mari de praf. Îi scoase învelitoarea și întinse prima porțiune cu mâinile lui bătrâne, îndemânatice; în locul unei scrieri, Gajus văzu niște linii șerpuitoare de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de praf. Îi scoase învelitoarea și întinse prima porțiune cu mâinile lui bătrâne, îndemânatice; în locul unei scrieri, Gajus văzu niște linii șerpuitoare de-a latul foii. De marginea laterală a acesteia era lipită alta și, pe măsură ce Iginus desfăcea și întindea sulul, Gajus vedea că liniile mergeau mai departe, pe celelalte foi lipite una în continuarea celeilalte. Ici-colo se vedeau cercuri negre în care erau scrise nume. Iginus întinse un deget și-i zise: — Liniile sunt râuri și drumuri, cercurile sunt sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a domniei. Închidea ochii, se gândea. „Nu veți reuși să mă ucideți.“ Bibliotecarul grec Biblioteca greacă avea un portic ce dădea într-o mică grădină interioară. Cei de acolo deveniră pe loc prietenii săi. Luau din rafturi cele mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prietenii săi. Luau din rafturi cele mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui cuvânt, silabă cu silabă, insista, prin pronunție și pauze, cu o eleganță eterică, asupra accentelor complexe ale versurilor. Pentru el, literatura era o lume sonoră; sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dușmanii fuseseră uciși și alungați. Așa se rugase Tiberius când pusese să fie ucis Germanicus? Exista cu adevărat o putere irezistibilă în cuvintele acelea vechi? Exista oare, pe undeva, Cineva, Ceva pe care era cu putință să-l invoci? Făcu sul pergamentul, compătimindu-se că putea gândi astfel. Apoi văzu, aruncată într-un mic scrin, faimoasa carte a lui Velleius Paterculus, pe care, la Roma (în ciuda puternicei și servilei prietenii cu Augustus), Tiberius îl sechestrase și îl distrusese, fiindcă Paterculus povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
raft. Toate acestea sunt opere de astrologie. Macro nu arătă nici surpriză, nici un respect de neștiutor. Gajus luă un mic codex și începu să-i explice cu candoare: — Uită-te, Julius Caesar l-a inventat. Spunea că vechile volumina făcute sul îl incomodau în război. Se așeză la pupitrul lui obișnuit; între timp se asigurase că nu era nimeni acolo. Și Macro observase aceasta și se așeză; cu o nerăbdare prost înfrânată, îi spuse că știa o poveste despre marele Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu apariția Thryphiodoros, tânărul și capriciosul decorator din Alexandria. Capul îi era ras, iar pe tâmpla dreaptă se vedea cicatricea fină în formă de Tau, semnul inițierii isiace. Avea sulul de desene sub braț; îi spuse Împăratului: — Privește, Augustus, am lucrat toată noaptea ca să completez ce voiai tu. Mi-ai comandat ca pe mensa sacră din templu, pe care în fiecare zi se vor pune parfumuri, flori, lumânări în fața statuii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]