2,327 matches
-
SG al NATO a participat la reuniunile ministeriale ale UEO. Consiliile UEO și Nord-Atlantic au început să se reunească de 4 ori pe ani si suplimentar Memorandum de întelegere NATO-UEO: UEO are acces la sistemul integrat de telecomunicații al NATO Summitul NATO, Bruxelles, 1994: Dezvoltarea unei Identități Europene pentru Securitate și Apărare (ESDI) În 1996: va fi sprijinită pe o planificare militară adecvată și va permite crearea unor forțe mailitare coerente și eficiente, cpabile să acționeze sub controlul politic și orientarea
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
numără Centrul German al Inimii, unul dintre cele mai renumite centre de transplantare, Centrul-Max-Delbrück pentru Medicină Moleculară și Institutul-Max-Planck pentru Genetică Moleculară. Cercetarea științifică la aceste instituții este completată de multe departamente de cercetare precum Siemens și Bayer. World Health Summit și mai multe convenții asociate au loc anual la Berlin. Berlinul are 878 de școli, care învață 340,658 copii în 13,727 clase și 56,787 stagiari în businesses și în alte părți. Orașul are un program educațional primar
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
Nordice de Investiții (NIB) și cooperează în cadrul programului NORDPLUS în scop educativ. Forumul pentru Dezvoltare baltică (BDF) este o organizație independentă non-profit care reunește companii mari, orașe, asociații de afaceri și instituțiile din regiunea Mării Baltice. În 2010 al 12-lea summit-ul al BDF a avut loc la Vilnius. În a doua jumătate a anului 2013, Lituania deținut Președinția prin rotație a Consiliului Uniunii Europene. În 2013, Lituania a fost aleasă în Consiliul de Securitate al ONU pentru un mandat de
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
din nou în 1993. Rusia și-a încheiat prezența militară terminând retragerea trupelor în 1994 și închizând stația radar Skrunda-1 în 1998. Obiectivele majore ale Letoniei în anii 1990, aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, au fost îndeplinite în 2004. Summitul NATO din 2006 a avut loc la Riga. Mulți rusofoni s-au opus legilor limbii și cetățeniei. Cetățenia nu a fost extinsă automat și foștilor cetățeni sovietici stabiliți în timpul ocupației, sau persoanelor descendente ale acestora care nu aveau strămoși băștinași
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Nordic, o întâlnire informală de două zile a șefilor de guvern din țările Nordic-Baltice și Regatul Unit. Parteneriatul Lărgit în Europa de Nord sau "e-Pine" este cadrul diplomatic al Deparatmentului de Stat al SUA pentru cooperare cu țările Nordic-Baltice. Letonia a găzduit Summitul NATO din 2006 și de atunci Conferința anuală de la Riga a devenit un forum de referință în politica externă și de securitate din Europa de Nord. Letonia a deținut președinția Consiliului Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2015. Conform rapoartelor Freedom
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
13 septembrie, Chamberlain și Cabinet au fost informați de serviciile de informații că toate ambasadele germane au primit informații că Germania va invada Cehoslovacia la 25 septembrie. Convins că Franța nu va intra în luptă (Daladier propunea în particular un summit al celor trei puteri pentru a rezolva chestiunea sudetă), în acea seară a decis să treacă la punerea în aplicare a „Planului Z”, și a trimis un mesaj lui Hitler în care îi spunea că este dispus să vină în
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
și mai imposibil ca o ceartă care a fost deja rezolvată în principiu să fie cauză de război. La 28 septembrie, i-a cerut lui Hitler să-l invite din nou în Germania pentru a căuta o soluție printr-un summit franco-germano-italiano-britanic. Hitler a răspuns favorabil și vestea i-a sosit lui Chamberlain în timp ce se pregătea să țină un discurs în Camera Comunelor, care aștepta tristă războiul, și a informat parlamentarii de această veste în discurs. Parlamentarii l-au ovaționat, și
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
război oficială nu s-a făcut imediat. Ministrul de externe francez Georges Bonnet a declarat că Franța nu poate face nimic până când nu se va întruni parlamentul în seara de 2 septembrie. De fapt, Bonnet încerca să ajungă la un summit de genul celui de la München, propus de italieni a fi susținut la 5 septembrie. Cabinetul britanic a cerut, însă, ca lui Hitler să i se dea imediat un ultimatum, și dacă trupele nu vor fi retrase până la sfârșitul zilei de
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Mai târziu, în același an, Gorbaciov a propus ca americanii și sovieticii să-și reducă împreună arsenalele nucleare la jumătate. În octombrie, el a făcut prima sa vizită ca lider al Uniunii Sovietice în străinătate, în Franța. În noiembrie, în timpul summitului sovieto-american de la Geneva, deși nu s-au făcut nici un fel de înțelegeri speciale, Gorbaciov și președintele american Ronald Reagan au închegat o legătură personală foarte strânsă și au căzut de acord asupra unor noi întâlniri. În ianuarie 1986, Gorbaciov va
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
acasă convins că reușise să clădească o relație personală puternică cu Eisenhower (care de fapt nu a fost deloc impresionat de liderul sovietic) și că poate să realizeze o destindere a relațiilor cu americanii. A insistat pentru organizarea imediată a summitului, dar președintele francez Charles de Gaulle l-a amânat până în 1960, an în care Eisenhower urma să efectueze și el o vizită în URSS. Un motiv constant de deteriorare a relațiilor sovieto-americane îl constituia survolul teritoriului sovietic de către avioanele-spion americane
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
de șeful CIA fără știrea președintelui american. La 1 mai, un avion U-2 ; pilotul, a fost prins în viață. Crezând că Powers a fost ucis, SUA au anunțat că a pierdut un avion meteorologic lângă frontiera turco-sovietică. Hrușciov risca stricarea summitului, care urma să înceapă la 16 mai la Paris, dacă anunța doborârea, dar avea să pară slab în ochii armatei și forțelor de securitate dacă nu făcea nimic. În cele din urmă, la 5 mai, Hrușciov a anunțat doborârea și
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
că sunt «o necesitate dezagreabilă”. Aceasta l-a uimit pe Hrușciov, și a transformat afacerea U-2 dintr-un posibil triumf într-un dezastru perntru el, și a cerut chiar ajutorul ambasadorului american . Hrușciov nu era hotărât ce să facă la summit nici măcar când era în zbor spre Paris. În cele din urmă, în urma consultărilor cu consilierii săi din avion și cu membrii prezidiului de la Moscova, s-a hotărât să pretindă scuze din partea lui Eisenhower, precum și promisiunea că nu se vor mai
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
prezidiului de la Moscova, s-a hotărât să pretindă scuze din partea lui Eisenhower, precum și promisiunea că nu se vor mai efectua zboruri U-2 în spațiul aerian sovietic. Nici Eisenhower și nici Hrușciov nu au comunicat unul cu altul în zilele dinaintea summitului, la care Hrușciov și-a anunțat cererile și la care a nunțat și că summitul nu are rost și că trebuie amânat pentru șase până la opt luni, adică până după alegerile prezidențiale din 1960. Președintele american nu și-a cerut
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
nu se vor mai efectua zboruri U-2 în spațiul aerian sovietic. Nici Eisenhower și nici Hrușciov nu au comunicat unul cu altul în zilele dinaintea summitului, la care Hrușciov și-a anunțat cererile și la care a nunțat și că summitul nu are rost și că trebuie amânat pentru șase până la opt luni, adică până după alegerile prezidențiale din 1960. Președintele american nu și-a cerut scuze, dar a afirmat că zborurile sunt suspendate și nu vor mai fi reluate, reiterându
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
nu și-a cerut scuze, dar a afirmat că zborurile sunt suspendate și nu vor mai fi reluate, reiterându-și propunerea lui pentru prin care urma să se permită liber survol reciproc. Nu era suficient pentru Hrușciov, care a părăsit summitul. Eisenhower l-a acuzat pe Hrușciov „de sabotarea acestei întâlniri, în care atât de multă lume și-a pus speranțele”. Vizita lui Eisenhower în Uniunea Sovietică, pentru care premierul construise chiar și un teren de golf pentru ca președintele american să
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
germane și refuzând să cedeze pe restul aspectelor ce mai stăteau în calea unui tratat de interzicere a testelor nucleare. Pe de altă parte, Kennedy fusese făcut să creadă că tratatul de interzicere a testelor nucleare poate fi agreat la summit, și considera că o înțelegere pe tema Berlinului trebuie să aștepte reducerea tensiunilor est-vest. Kennedy a descris negocierea cu Hrușciov fratelui său Robert ca „și cum ai negocia . Doar să dai și să nu primești nimic”. O amânare pe termen
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Mondial, și lăudându-le realizările. Hrușciov a spus despre discurs că este cel mai bun al unui președinte american de la Franklin Roosevelt și, în iulie, a negociat cu negociatorul american și cu din Regatul Unit. Planurile pentru un al doilea summit Hrușciov-Kennedy au fost anulate din cauza asasinatului din noiembrie 1963. Noul președinte american, Lyndon Johnson, spera să continue îmbunătățirea relațiilor, dar atenția lui a fost captată de alte probleme și nu a mai avut ocazia să dezvolte o relație cu Hrușciov
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Securitate al ONU, cu zece voturi pentru și cinci abțineri, fiind prevăzută o zonă de excludere aeriană asupra Libiei. China și Rusia s-au abținut de la vot, dar nu și-au folosit dreptul de veto pentru blocarea rezoluției. După încheierea summit-ului de la Paris, aproximativ 20 de aeronave militare franceze au fost implicate în operațiunea declanșată de armata franceză în Libia, De asemenea, nave americane au lansat primele rachete asupra Libiei, iar un submarin britanic a lansat mai multe rachete Tomahawk
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
și lider al Mișcării de Nealiniere, considerându-se totodată o susținătoare a țărilor aflate în curs de dezvoltare. Împreună cu Brazilia, Rusia, India și Africa de Sud, China este un membru al grupului BRICS, al marilor economii emergente și a găzduit al treilea summit oficial al grupului, la Sanya, Hainan, în aprilie 2011. În conformitate cu interpretarea sa a politicii „O Singură Chină”, Beijingul a condiționat stabilirea de relații diplomatice, cu alte țări, în funcție de recunoașterea legitimității revendicării Taiwanului și încetarea relațiilor diplomatice cu guvernul Republicii Chineze
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
ONU. În ultimele decenii, China a jucat un rol tot mai mare în a propune Zone de Liber Schimb și pacte de securitate, printre vecinii săi din Regiunea Asia-Pacific. În 2004 a propus un cadru de lucru complet nou pentru Summitul Asiei de Est (SAE), ca un forum pentru probleme de securitate regională. SAE, care include „ASEAN Plus Trei”, India, Australia si Noua Zeelandă, a avut summit-ul inaugural în 2005. China este, de asemenea, un membru fondator al Organizației pentru Cooperare
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
săi din Regiunea Asia-Pacific. În 2004 a propus un cadru de lucru complet nou pentru Summitul Asiei de Est (SAE), ca un forum pentru probleme de securitate regională. SAE, care include „ASEAN Plus Trei”, India, Australia si Noua Zeelandă, a avut summit-ul inaugural în 2005. China este, de asemenea, un membru fondator al Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS), împreună cu Rusia și republicile din Asia Centrală. China a devenit un membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) la 11 decembrie 2001. În
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
din 1993), Inițiativa Central-Europeană (din 1993), Consiliul Europei (din 1995), OSCE (din 1995), SECI (din 1996), OMC (din 2003), CEFTA (din 2006), Francofonia (din 2001). În 2005, țara a fost recunoscut oficial ca stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană. La summit-ul NATO de la București, din aprilie 2008, Macedonia nu a reușit să obțină o invitație de a adera la organizație, deoarece Grecia a făcut uz de dreptul de veto din cauza disputei asupra numelui țării. SUA își exprimaseră anterior sprijinul pentru
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de la București, din aprilie 2008, Macedonia nu a reușit să obțină o invitație de a adera la organizație, deoarece Grecia a făcut uz de dreptul de veto din cauza disputei asupra numelui țării. SUA își exprimaseră anterior sprijinul pentru invitare, dar summit-ul de atunci a decis să condiționeze invitația de rezolvarea conflictului de nume cu Grecia. În martie 2009, Parlamentul European și-a exprimat sprijinul pentru candidatura Macedoniei la UE și a cerut Comisiei Europene să-i acorde până la sfârșitul anului
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Greciei să-și respecte obligațiile asumate în cadrul Acordului, obligatoriu pentru ambele țări. În 2011, Curtea Internațională de Justiție a ONU a decis că Grecia a încălcat Articolul 11 din Acordul Interimar din 1995 prin respingerea aderării Macedoniei la NATO la summitul din 2008 de la București. Cu toate acestea, curtea nu a considerat necesar să ceară Greciei să se abțină de la acțiuni similare în viitor, deoarece „ca regulă generală, nu există niciun motiv să presupunem că un Stat a cărui acțiune sau
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
speranța de viață, a scăzut natalitatea și a scăzut PIB-ul, (care s-a înjumătățit de la căderea URSS-ului). În timp ce în Uniunea Sovietică se produceau evenimentele pomenite mai sus, Gorbaciov și președintele SUA George H. W. Bush au declarat la summitul din iulie 1991 un parteneriat sovieto-american, care a marcat, în mod decisiv, sfârșitul războiului rece. Președintele Bush a declarat că datorită cooperării sovieto-americane din timpul războiului din Golful Persic din 1990-1991, s-au pus bazele parteneriatului pentru rezolvarea problemelor bilaterale
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]