3,826 matches
-
cinci dimineața... Tresare. Ăsta chiar nu-i în firea lui. S-a sonat definitiv, auzi, că nu puteai să fumezi cât a fost geamul deschis?... După șapte ani, ți-e dat să afli că-l deranjează fumul de țigară. La supărarea asta mare a ta, poate c-ar fi o treabă bună să te apuci de fumat, și lasă Milică-tată că-i de la vreme. Vremea asta mohorâtă și rece s-ar putea să te întoarcă pe dos. Vine iarna, deh, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce: — Scoate permisu’ ăla, mea Matei, permisu’ matale de pescuit. Să-l arăți lu’ ăsta. — Lasă-l naibii, se aude nea Matei, oțărându-se din stuf. Nea Matei nu mai are nici un chef. Vrea să fie lăsat în pace cu supărarea lui. A ratat ziua de pescuit, așa încât aschilambicul îl mustră pe Rafael. Rechizitoriul lui e aspru și presupune o pedeapsă pe măsură. — Omu’ ăla-i bătrân, băi, poate să-ți fie tată, spuse, înfundându-și tot mai adânc mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și mă înțelegea... — Ai văzut? D-aia ai dispărut ca măgaru’. Da’ până la urmă tot n-am înțeles pe cine te-ai supărat. Milică dădu din mână. Nu i-ar pica bine să despice firul ca se afle pricina unor supărări trecute. A fost și prea ocupat ca să-i mai ardă de vizite la școală, la care Rafael că se bucură pentru el: a ajuns o persoană ocupată. Înțelege că și-a găsit altă slujbă, care-i mănâncă, desigur, tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu mai arăta atât de pusă pe rele cum i se păruse atunci. Prima impresie, deh, acum părea cumva aeriană și aproape neroadă și tare dornică de bârfă... De bună seamă că nu-i priau statul în casă, singurătatea, izolarea, supărarea pe lume. Era alt gen, și bucuroasă nevoie mare să dea peste Rafael s-o asculte, aparent dezinteresat. Până ar fi ajuns la băgatul la urnă, vorba Roșioarei, uite că-i pica bine preludiul schimbului de impresii despre cunoștințe comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi putut să fie, în timp ce Mirela dă din mână spre băieți că să-l lase să-și facă numărul, săracu’ de el s-a îmbătat, după care-i rândul lui Rafael să-i ia de martori pe metaliști la supărarea lui: poate nu știu băieții că femeia asta avea doi copii sau unul, mă rog, și nici o sursă de venit când i-a spus lui că vrea să plece-n Italia să lucreze, și n-avea nici pe nimeni acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
învățat. Asta în vreme ce Vlăduț parcă ar fi strâmbat din nas, socotind poate că nu face soră-sa de ăsta, amărășteanu’ ăsta răpănos, care doar a rău și a pagubă trage de cât de posac și cenușiu arată, ros de toate supărările din lume ai care se mai dă și mare înțelept, ce să mă fac, gata să-i învețe pe alții cum să-și tragă chiloții pe ei. Care greutăți? Copiii ăștia doi care dorm ghemuiți pe canapea, unul de treișpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi trebuit să-i dea papucii. — E o partidă bună, am obiectat eu. — Atunci ar fi trebuit să-l aducă Înapoi, la ea. Se epuiza Încercând să le țină pe toate fetițele alea departe de el. Nu merita deranjul și supărarea. Ne mai turnă puțină cafea. — De asta se Împungea mereu cu Jeff. Îi ura pe cei care o provocau. Am Înțeles ideea, voia să fie liniște. Dar Jeff venea mereu cu sugestii de schimbări. Ea credea că era ceva personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o luă În sus pe Delancey Street și a ocolit zonele periferice din Regent’s Park. — Trebuie că ți-a fost tare nesuferită. De Linda vorbesc. — O, da, de asta poți fi sigură! Cu toate astea, mi-a mai trecut supărarea. Au trecut, totuși, aproape doi ani. — Ești cu cineva? Janice Întoarse capul și se holbă la mine, complet surprinsă. — Nu, sigur că nu! exclamă ea, ca și când ăsta ar fi fost cel mai evident lucru din lume. Acum intram pe Great
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
când. Tu Înțelegi asta și știi să te distrezi... I-am Îndepărtat degetul Înainte să treacă de linia maxilarului, rezistând pornirii de a i-l răsuci violent. Nu, mersi, Derek. Cu toate astea, sunt flatată. O dată a fost suficient. Fără supărare, bine? Am făcut stânga Împrejur, dar Derek n-avea de gând să renunțe așa de ușor. I-am simțit mâinile uriașe pe umeri și se aplecă atât de mult spre mine, Încât respirația lui mi-a Încălzit urechea atunci când deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
până se va ivi o treabă mai grozavă decât aceea de a fi disident, ca să ajungem și noi în America. Era vară și aerul era fierbinte. La vârfurile pantofilor mei ortopedici, pielea maro se rosese și nu arăta frumos. „Nici o supărare”, mă liniștea signora Maria. Doar nu trebuia să mă însor chiar atunci, la cei zece ani ai mei. Tata spunea că aveam să port aceiași pantofi și în călătoria peste ocean. În general, tații spun lucruri înțelepte, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că nu poți acoperi cheltuielile pe care le avem noi cu întreținerea voastră. Însă ar fi cel puțin o contribuție.” Tata a contribuit. În noaptea aceea a vorbit de unul singur în pat, cu o voce în care se auzea supărarea. Apoi, câteva zile mai târziu, a sosit momentul. Tata n-a mai ținut nici o cuvântare în pat, într-o seară a strâns lucrurile în geamantanele noastre, i-a chemat pe toți și le-a zis: „Plecăm înapoi în țară, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și nouă de ani trebuia el să fi murit și nu la cinzeci câți are deja. Se vedea că biata moarte era perplexă, deconcertată, că puțin Îi lipsea să nu Înceapă să se dea cu capul de pereți de pură supărare. În atâtea mii de veacuri de continuă activitate niciodată nu existase nici o eroare operațională, și acum, tocmai când introdusese ceva nou În relația clasică a muritorilor cu unica și autentica lor causa mortis, iată că reputația sa, cucerită cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la aceste timpuri de acum În care, cu aceeași inimă de piatră, continuați să faceți același lucru celor mai lipsiți de tot ceea ce este necesar vieții, probabil am vrut să vedem care obosește mai Întâi, dumneavoastră sau noi, vă Înțeleg supărarea, primul eșec e cel mai greu de suportat, apoi ne obișnuim, În orice caz nu luați În nume de rău că vă spun să dea dumnezeu să nu fie ultimul, și nu din spirit de răzbunare, căci sărmană răzbunare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața clădirii, transformându-l ca prin miracol într-un portocal. Ochii ei ne privesc pe noi, apoi balonul, supărarea pierderii balonului este diluată de apariția noastră, apoi izbucnește fericită, tati, te-ai făcut bine, după care îl examinează și adaugă, te-ai însănătoșit, nu? Altfel nu ți-ar fi dat voie să pleci, încearcă să se convingă pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
drăguță a cărei figură nu-mi spunea nimic. Cea care stătea acum în fața mea părea plină de energie, ca un animal mic ce-a venit pe lume o dată cu primăvara. Ochii i se mișcau vioi și în ei puteam citi veselie, supărare, uimire, disperare. Nu mai văzusem ochi atât de expresivi de foarte multă vreme și îmi făcea plăcere să-mi pironesc privirile asupra lor. — Vorbești serios? întrebă ea. Am dat din cap afirmativ, umplându-mi gura cu salată. Și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
i-am pus cămașa de noapte și am culcat-o. A adormit imediat. Sau poate doar se prefăcea că doarme. Oricum, era tare frumușică în seara aceea. Arăta ca o fetiță de treisprezece-paisprezece ani care nu cunoscuse nici un moment de supărare de când s-a născut. Văzând-o astfel, m-am liniștit și m-am culcat cu inima împăcată. Când m-am trezit la ora șase, ea nu mai era. Cămașa de noapte fusese aruncată pe jos, dar tenișii, hainele și lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
M-am gândit că e ca și cum ai îngriji o rană. Că ar fi mai bine s-o lași să se vindece în liniște, cu discreție. Dar m-am înșelat. Toți ne-am înșelat. Tu chiar aveai nevoie să-ți manifești supărarea. Ce ușurare! Simt că mi se ia o piatră de pe inimă și reușesc să nu mai țin perna așa strâns. Davey are de gând să renunțe la chestiunea fotografiilor. —Dar, dacă am greșit atunci, nu înseamnăcă acum n-am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sale subțiri și bărbia ca de copil îl fac să arate mult mai tânăr decât e. Ceea ce explică oarecum comportamentul de macho. —Barney a venit dis-de-dimineață și părea să se simtă destul de bine, când i-a apărut frățiorul negru de supărare. Iată cum s-a dezlănțuit iadul peste grupul nostru vesel. Nu și-au adresat nici un cuvânt și știu că trebuie să ia niște decizii în legătură cu prezentarea lui Shelby. Ea vine azi la prânz. Nu-i nici o problemă. Stai liniștit. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vor fi transferate cu viteza luminii, dacă nu voi fi fermă de la bun început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
părut cam prea furioși. N-ar trebui să vorbim despre suferința noastră, fără să-i facem cu ou și cu oțet pe cei care ne-au părăsit? Nu, nu! zice Daisy fără să ezite. E important să-ți poți manifesta supărarea. Tu nu ești furioasă pe Patrick? Mă gândesc. — Nu prea, mărturisesc. —Trebuie să-ți verși cumva mânia. E unul dintre cei cinci pași foarte importanți pentru a scăpa de durere. Fir-ar să fie! Se oprește și caută în geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebuie să vă grăbiți să o judecați. Nu cred că are pretenția că suferă la fel de mult ca și tine. Câți indivizi, atâtea moduri de a percepe aceeași realitate! Îmi e de foarte mare ajutor. Respir adânc și simt că toate supărările mele legate de Daisy dispar ca prin minune. Ți-am fost de vreun folos? mă întreabă, puțin neliniștit. Nici nu se putea altfel. Mulțumesc foarte mult! Este prima dată când îi mulțumesc și o fac la modul cel mai sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt una, faptele înseamnă altceva. Bla, bla. E ușor să vorbim. Practica ne omoară. Mă pregătesc să-i trimit o replică, dar iată că mai sosește unul: Ai vrea să fiu iubitul tău de conveniență? Sunt în asemenea hal de supărare, încât pentru o clipă chiar mă gândesc serios la oferta lui. Patrick ar fi cu siguranță afectat, pentru că tot timpul a fost puțin gelos pe Davey. Însă îmi revin repede și îmi dau seama că sunt pe cale s-o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de a transforma ceva nou în mai mult decât este e foarte puternică la femei. La începutul unei relații, ești tentată să te deschizi foarte mult față de celălalt și să-i împărtășești chiar și cele mai neînsemnate detalii sau mici supărări, care, odată exprimate, dispar ca prin farmec. Tâmpita de la poștă îți spune că n-ai lipit bine coletul și că nu-l poți trimite așa, șoferul de autobuz nu vrea să-ți dea bilet, dar nici nu-ți lasă timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Chiar dacă la început l-am mințit pe Jake că sunt captivată de carte, îmi dau seama că așa și e. Mă concentrez așa de tare asupra universului fictiv, că aproape mă pierd în el și, pe măsură ce trece timpul, descopăr că supărarea mea se subțiază până la dispariție. Asta e magia romanelor polițiste: te lecuiesc. Toate sentimentele neplăcute și toate aspirațiile neliniștitoare se împrăștie în paginile cărții, limpezindu-ți starea emoțională. Nu e de mirare că sunt dependentă de Lege&Ordine. Mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
podișul Monferrato, acoperit de o ușoară ceață albicioasă. În timp ce urcam, Belbo ne arătă În față o colină mică, aproape pleșuvă, iar pe vârful ei o capelă având În laturi doi pini. „E Bricco”, zise el. Apoi adăugă: „Nu-i cu supărare dacă nu vă spune nimic. Acolo ne duceam să luăm merindea Îngerului, În lunea de după Paști. Acum, cu mașina, ajungem În cinci minute, dar pe atunci se mergea pe jos, era un adevărat pelerinaj”. 55 Numesc teatru [locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]