82,980 matches
-
Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită grea, de nesuportat: - Ce-i cu tine, Olga, ce s-a întâmplat? - Ce să fie, mă sfârșesc... Încet, clipă de clipă, dar sigur... Simt că o parte din mine s-ar putea să fi murit demult. Și aș fi vrut atât de mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de spital, topise nu numai glasul Olgăi, ci și ființa ei și așa fosilizată. A început totuși, după o pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
s-a pomenit într-o incapacitate de plată. Ca să poată ieși la liman i-a cerut concubinei să-și vândă apartamentul. Evident, și pe bună dreptate, aceasta a refuzat. De aici - marele război! și ziua și noptatea. Permanent! Ceva de nesuportat. Copilul împlinise opt luni. Răcise. Mama nu voia să-i dea apă de chiuvetă ci, l-a rugat, pe concubin, să coboare până jos, la parter, pentru a cumpăra o sticlă cu apă minerală, plată. El a întors către ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cum se duc, de când e lumea, pentru fiecare. Nu-i frumos ca, cineva, să și dea propriul exemplu, atunci când în viață survin momente de mare încercare. Dar, dacă, totuși, vin, cum au și venit, n-ai încotro, trebuie să le suporți duritatea, apăsarea, srtângerea de menghină la care te supun. Așa, că, eu, unul, strig, guvernului, căruia i te-ai adresat: nu-l eutanasia! Nici vreun alt ajutor nu-i acorda! Lăsați-l să se descurce singur! Cum, singur și-a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și...Zi-i, despre ce e vorba? Dochița mea e grav bolnavă. Ce i s-a întâmplat? Are ceva, foarte grav, pe creer. și nu se poate opera? Ba da. Însă, numai în Germania. și e foarte scump. și nu suportă amânare. și eu, în afară de leafă, nu am, de nicăieri, un alt venit, o altă posibilitate, de a procura, macăr temporar, banii necesari. Stai așa.Vino înlăuntru. Am o idee. Noi, studenții institutului, avem, peste numai câteva zile, marele concert, anunțat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vreme, arme - armele unui război perpetuu, care macină, încet dar sigur, viețile a milioane și milioane de pământeni. Urmașii acelorași, care, prin trudă, tenacitate și talent, au dorit să-și facă viața mai ușoară și mai frumoasă, mai lesne de suportat vicisitudinile ei. Lumea, zicea un oarecare înțelept, rămâne, în cele din urmă, lume: cu toate ale sale bune și cu toate ale sale rele. Motorizarea mijloacelor de transport fac parte din relele lumii. Dorea, un masiv grup de tineri, să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
maiestuos, ca un fluture. A tresărit. A văzut că este chemat, prin semne, întracolo. S-a dus. Fata, care-l invitase, a sărit ca o scântee, care, din primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat. Ca un răspuns chemării ardente. și s-au aprins ca o flacără, în ritmul dansului. Printre rotocoalele pe care le făceau, elegant și grațios, fata i-a șoptit, la ureche: te-am ales pe tine, și te-am chemat la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
face, totuși, nici o mișcare; rabdă, atâta timp cât dihania are treabă pe acolo , apoi, numai după ce musca a zburat, se așează, gospodărește, pe somn. și sforăie, măi frate, încât, dacă acel somn și-l face pe lotcă, în timp ce doarme, aceasta pare că suportă un cutremur de calibru mediu. Acum, în preziua despre care va fi vorba în cele ce urmează, lui Molocea i s-a cristalizat-o idee. Să facă și el, rost, acolo, de un ban, pentru puțină băutură. I-a împărtășit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i au atras atenția câinii din curte. A lăsat totul deoparte, și a ieșit, să vadă ce e. De la poartă a fost strigat: coane, te rog frumos, dacă ești amabil, să ne deschizi, că venim cu vești deosebite, care nu suportă amânare. Dar cine sunteți? Oameni buni. Prieteni de-ai matale. Ne cunoști. și o să ne recunoști de îndată. Apăsă butonul electric, poarta se dete în lături, și cei trei musafiri intrară înlăuntru. O strigătură, într-un anumit fel, către câini
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen din colțuri - pentru că, de când am căzut la pat, mă ocup mai puțin de mine. Cuiul lung plantat în peretele gros a suportat leagănul meu și al soției mele, poate și greutatea altor copii. Puțin mai jos, s-a desprins molozul, iar pe bucata de zid dezgolită, respir mirosul lucrurilor și ființelor care au locuit aici cu mult timp în urmă. Nici un curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
renunțat la orice activitate. Am încetat să mai ies, cadavru ambulant. Nimeni nu știa cauza. Bătrâna doică, martorul intim al morții mele treptate, mă copleșea cu reproșuri. Din cauza târfei, auzeam oamenii murmurând pe la spate: „Biata femeie! Cum poate să-l suporte pe țicnitul de bărbatu-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii îmi erau stacojii, luaseră culoarea cărnii de pe tejgheaua măcelăriei. Ardeam de febră, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar, să devin neființă. Un singur lucru mă speria: ideea că atomii cărnii mele se vor amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile, cu care să-mi pot aduna toți atomii, să-i păstrez în palmele mele închise, ca să împiedic aceste fragmente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
putut, plânsul m-ar fi calmat, cel puțin așa credeam. Câte minute, ore, secole se scurseră, nu știu. Eram ca un nebun și gustam plăcerea suferinței. Era o plăcere supraomenească, o plăcere pe care numai eu eram capabil să o suport. Nici zeii, dacă există, n-ar fi știut să guste un astfel de deliciu. De-abia atunci am înțeles superioritatea mea față de canalie, față de natură, față de zei; acești zei născuți din senzualitatea oamenilor. Devenisem zeu, eram chiar mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
urîtul, macină sufletele eroilor lui”), despre lectură („ singura mea mare iubire de nezdruncinat, care crește În timp, sporește frumos, și mă Îmbogățește, e cea pentru cărți”), despre bărbatul adevărat („cel care are talen tul de a renunța sau de a suporta cu sobrietate eșecul”), despre prințesa Maria Cantacuzino („și-a trăit aventura dea ști ce face cu libertatea”), Clody Bertola („ sinteză de Ro salinda și Ranevskaia”), Ștefan Iordache („ hobby-ul lui e viața”), Cătălina Buzoianu („numai pe cei care i-au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se aude, tare, CDplayerul lor, aruncînd manele-n văz duh ; mă bate gîndul să scot și eu boxele pe fereastră ( cum fac niște adoles cenți de pe scara mea, care ascultă tot manele!) și să pun ...J.S.Bach ; oare vor putea suporta concurența? N-o să fac nimic din tot ce-mi propun aici, firește; știți de ce? Fiindcă trăim Într-o lume În care statutul de intelectual te complexează. Și ți-e jenă să deschizi gura, atunci cînd nu ești printre alți nefericiți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mioriticii nu-s dedulciți la spectacole lectură! Dar dreptul celui din stal nu coincidea cu dreptul celui de pe scenă : ieșirile repetate și zgomotul ușilor batante sabotau lectura marelui artist francez. Ce era de făcut ? Nimic! Un creator autentic știe să suporte și Înfrîngerea, nu doar victoria! Oricum, românilor ar fi trebuit să le crape obrazul de rușine. Cum stăteau la coadă la lapte, acum douăzeci și ceva de ani, noaptea, În frig, cîte 5-6 ore, puteau să stea la căldură, o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mort la Paris, unde se stabilise de un deceniu, În 1996, iată că găsesc o declarație a lui Bogdan Stanoevici, care caută să justifice exitul histrionului : „CÎnd a decis să părăsească această lume , cred că a făcut-o pentru că nu suporta i deea de a lăsa În urmă o viață ratată Într-o lume care nu era a lui , Într-o țară În care nu reușise să se adapteze”. Desigur, mai tînărul confrate al popularului Mitică, merge pe ideea sinuciderii. Prefațatorul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu tot. În fond, ar putea fi o definiție univocă a păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc descrierea unei scene terifiante : În ultima sa apariție la Olympia, Edith Piaf , bolnavă, cu picioarele umflate ...În pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cît de dor Îmi e de fericirea mea trecută! Of! CÎnd Îmi va veni iar rîndul ...la fericire? Urăsc cozile, nu-mi place să stau la coadă, dar dacă aș ști că undeva se mparte fericire, zău dacă nu aș suporta-o , fără să crîcnesc ! Din păcate, oamenii fără aspirații, ori cei cu surplus de timp liber, se așează la coadă la Fisc sau la RCS (firma de cablu). Mda... În Noua Guinee există un trib numit Foru. Membrii lui suferă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
disperați! Acea anchetă punea și-o Întrebare nostimă : ce s-ar fi Întîmplat cu autorul Accidentului, dacă ar fi supraviețuit schimbării politice din România ? Unul dintre intervievați, răspunde cu luciditate :” Ar fi fost arestat odată cu Pătrăș canu, n-ar fi suportat tortura și, prin 1952, ar fi murit În În chisoare. Ar fi fost reabilitat În 1967 și ar fi devenit erou na țional În 1968”. Ce sfîrșit (virtual) palpitant! Sau poate, mai bine că n-a apucat comunismul : acum e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pot pierde ocazia de-a vă aminti că o găină din Rusia s-a... sinucis, agățîndu-se cu gîtul Între plăcile unui gard de lemn. Fiul proprietarului găinii a declarat ceva minunat : „probabil pasărea și-a luat viața fiindcă nu mai suporta să trăiască Într-un sat atît de plicticos, În care nu avea nici o perspectivă!”. Eu cred că găina-l citise pe Cehov! Și sigur, Oblomov al lui Goncearov!... Am auzit de un ludic care a preferat să piardă Întruna, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a Începe meciul : lume multă și nu de calitate, spărgînd tone de semințe și vorbind nepermis de tare, ca să se audă „poantele”. Și jocul era plicticos (deh, amical!) și nici nu vedeam bine la una din porți, și trebuia să suport urletele celor din jur, care se credeau procurori profesioniști, puși să ceară arestarea tuturor fotbaliștilor care nu dădeau gol. După ce i-au condamnat pe bieții mingicari, au trecut la arbitri și antrenori. A lipsit spectacolul ; sau, poate nu l-am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-i prea surâsese. Adevărul e că nici nu-mi făcusem prea multe iluzii în sensul ăsta, dar, folosind acel șablon de telenovelă, speranța moare ultima. Și reînvie o dată cu decesul absurd al personajului negativ central. În sfârșit! Eram bărbat și puteam suporta cu stoicism (cuvântul provine de la unu, Stoica, un tip super-beton sau super-ok, cum ar spune o vedetă mediatică foarte trendy) viiturile vieții, fiind gata să primesc verdictul drept în față. Totuși, am scos un binevoitor: "Așa...". Nu mă inspiră deloc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu-mi rămânea decât să mă felicit pentru inițiativa și ideile mele strălucite. Tânăra duduie își trage ochelarii de soare, ținuți până atunci în vârful creștetului, și observă cu evidentă neplăcere: "Iar ai deschis, mă, Bebe, geamu'? Știi că nu suport curentu', plus că abea m-am spălat pe cap. Da?" Pe Bebe pare să-l doară-n spate de observația fătucii și meșterește la radio, căutând un post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă de dom' Ciucurel. Acesta plănuia, practic, o hecatombă în rândul cetățenilor pe care-i păstoream. Iar toate acestea s-ar fi petrecut nu fiindcă acel om ar fi fost animat de dorința de a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]