2,115 matches
-
mișcare a statelor independente din Africa și Asia, care se Întruniseră la o conferință În Bandung (Indonezia) În aprilie 1955 și condamnaseră „colonialismul În toate manifestările sale”. Era o figură charismatică pentru arabii radicali din Întreaga regiune. și Începuse să suscite și interesul sovieticilor: În septembrie 1955, Egiptul anunța cumpărarea unei mari cantități de arme din Cehoslovacia. Ca urmare, În 1956 britanicii Îl considerau pe Nasser un pericol: un despot radical pus de-a curmezișul unei căi maritime vitale și un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
turnate În studiouri. Din același motiv, noul val francez elogia filmele (pe atunci căzute În uitare) ale unei generații mai vechi de regizori francezi, În special Jean Vigo și Jean Renoir. În penumbra teoretică, aceste idei de un bun-gust incontestabil suscitau un interes limitat sau erau chiar incomprehensibile, În afara unui cerc foarte restrâns. Însă demonstrația lor practică, asumată de Louis Malle, Jean-Luc Godard, Claude Chabrol, Jacques Rivette, Eric Rohmer, Agnès Varda și mai ales François Truffaut, a schimbat fața cinematografiei. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care doi oameni au murit și 400 au fost răniți numai În Berlin. Guvernul Kiesinger a proclamat starea de urgență (cu 384 de voturi la 100, susținut de numeroși social-democrați), care-i permitea să guverneze prin decret - ceea ce a suscitat teama generală că Bonnul era În pragul colapsului, precum Weimar cu 35 de ani Înainte. Sectele extremiste din ce În ce mai violente ale studenților germani - K-Gruppen, Autonome, facțiunea radicală a SDS - erau toate declarat „marxiste”, de obicei marxist-leniniste (adică maoiste). Multe erau finanțate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asemenea câștig de dragul câtorva milioane de cehi rătăciți. și așa, la 21 august 1968, 500.000 de soldați ai Pactului de la Varșovia - proveniți din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică - au intrat În Cehoslovacia 14. Invazia a suscitat o oarecare rezistență pasivă și destul de multe proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la ordinul urgent al guvernului ceh, nu s-au Înregistrat alte manifestări. Primirea ostilă a surprins Moscova, care fusese făcută să creadă că tancurile vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânga teroristă, nici dreapta neonazistă aparent trezită la viață (lucru demonstrat prin uciderea a 13 oameni și rănirea altor 220 Într-un atentat cu bombă În 1980 la München, În timpul festivalului Oktoberfest) nu au reușit să destabilizeze republica, deși au suscitat În cercurile politice conservatoare remarci iresponsabile despre nevoia de a Înfrâna libertățile civile pentru a face „Ordine”. Mai Îngrijorător e faptul că grupul Baader-Meinhof profita de un fond general de simpatie pentru ideile sale din partea unor intelectuali și universitari altminteri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceea prevestea ceva nou. Entuziasmul cu care concursul Eurovision glorifica un format iremediabil Învechit și o pleiadă de soliști jalnici reflecta o cultură a nostalgiei, melancolică și lucidă În același timp. Punk-ul, postmodernul și parodia erau doar câteva dintre reacțiile suscitate de acest deceniu confuz și decepționant; alta era moda „retro”. Trupa pop franceză Il Était Une Fois („A fost odată”) purta haine din anii ’30; multe stiluri au revenit pentru scurtă vreme la modă, de la jupoanele bunicii la tunsorile neo-edwardiene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un preot la fiecare 500 de suflete În 1972; În centrul și sudul țării proporția era de numai 1/ 4.500, chiar mai mică În sudul Îndepărtat. Proiectele anticlericale și de colectivizare lansate de capii țăranilor și sindicaliștii comuniști au suscitat o opoziție aprigă În regiunile dens populate din nord. În esență, revoluționarii portughezi din 1974 repetau greșeala țărăniștilor radicali din republica spaniolă a anilor ’30: Încercând să impună proprietarilor privați și eficienți din nord o reformă agrară colectivistă bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 1980 era de 1,35 milioane la o populație de 2,5 milioane: doar 54%. Zona rurală era Încă populată de baltici, dar orașele erau din ce În ce mai „rusești” și rusofone: o transformare detestată. Primele tulburări din regiune au fost așadar suscitate de problema limbii și naționalității, dar și de amintirea aferentă a miilor de localnici „subversivi” care fuseseră deportați În Siberia. Pe 23 august 1987 au avut loc demonstrații simultane la Vilnius, Riga și Tallinn pentru a marca aniversarea Pactului Ribbentrop-Molotov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Maastricht a stârnit un interes fără precedent pentru activitatea până atunci obscură a Uniunii Europene, cu funcționarii ei anonimi. Deși ratificat În fiecare țară În care a fost supus la vot (În Franța cu numai 50,1%), tratatul a suscitat destulă opoziție pentru a plasa chestiunea „Europei” pe ordinea de zi a dezbaterilor interne, ceea ce constituia În unele țări o premieră. Timp de patru decenii, regulile și instituțiile unui nou sistem continental fuseseră elaborate și decise discret În orășele obscure
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mult să intre. În Ungaria, procentul participanților la alegerile europene În iunie 2004 a fost cu 32 de procente mai scăzut decât cel de la ultimele alegeri naționale; În Estonia cu 31 de procente; În Slovacia, unde ultimul scrutin național suscitase o participare de 70%, numai 17% dintre alegători s-au obosit să voteze la alegerile europene. În Polonia, participarea de numai 20% reprezenta o scădere cu 26 de procente față de alegerile naționale din 2001, fiind cea mai redusă de la căderea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost cu siguranță respins. Avantajul ideii europene În deceniile de după al doilea război mondial a fost așadar exact această imprecizie. Ca și „dezvoltarea” sau „pacea” - cu care era strâns asociată În mintea susținătorilor ei -, „Europa” era prea benignă pentru a suscita o opoziție reală 15. La Începutul anilor ’70, când președintele francez Georges Pompidou a Început să strecoare delicat În discursuri „Uniunea Europeană”, ministrul de Externe Michel Jobert l-a Întrebat pe colegul său Edouard Balladur (viitorul premier) ce Însemna aceasta, concret
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viziune pronunțat instrumentală asupra statului și a legilor sale) dacă nu ar fi coincis cu divulgarea unor cazuri de mită și trafic de influență În care erau implicați colegii socialiști ai lui González: amintind de situația din Italia, ele au suscitat o Îngrijorare generală cu privire la starea morală a fragilei democrații spaniole. În Franța, Belgia sau Germania, valul de scandaluri care a desfigurat viața publică În anii ’90 evoca nu atât fragilitatea instituțiilor și a moravurilor, cât costul tot mai mare al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
motiv pentru acest lucru. Chiar dacă europenii și-au pierdut Încrederea În politicieni, În inima sistemului european de guvernare există un lucru pe care nici partidele antisistem cele mai virulente nu au Îndrăznit să Îl atace fățiș și care continuă să suscite o simpatie cvasiuniversală. Acel ceva nu este, cu siguranță, Uniunea Europeană, În ciuda numeroaselor ei merite. Nu este nici democrația: prea abstractă, prea nebuloasă și prea des invocată pentru a mai putea fi pusă pe un piedestal. Nu este nici libertatea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la scară continentală, acestea erau evenimente de ordin secund, chiar dacă atrăgeau ocazional milioane de telespectatori (Turul Franței era singurul eveniment În cazul căruia numărul spectatorilor la fața locului crescuse de-a lungul deceniilor). Luptele cu tauri din Spania nu mai suscitau interesul tinerilor, deși În anii ’90 ele au fost readuse pe tapet ca un soi de „industrie patrimonială” profitabilă. Până și cricketul, sport de vară simbolic al englezilor, alunecase, ca divertisment, pe o poziție obscură, În ciuda efortului de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este de dorit” ca America să Își asume rolul de lider mondial. Unul dintre motive era antipatia generală față de politica și persoana lui George W. Bush, În contrast cu popularitatea de care se bucurase predecesorul său, Bill Clinton. Dar și Lyndon Johnson suscitase mânia europenilor spre sfârșitul anilor ’60, Însă părerile lor despre războiul din sud-estul Asiei nu s-au transformat atunci În aversiune față de americani sau America În general. Patruzeci de ani mai târziu, exista pe tot continentul (și nu În ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
persistă Însă zone de umbră. În Polonia, unde un Institut al Memoriei Naționale se străduiește să Încurajeze investigarea temeinică și științifică a unor subiecte istorice controversate, căința oficială a Poloniei pentru felul În care și-a tratat minoritatea evreiască a suscitat obiecții vehemente. Un exemplu deprimant este reacția lui Lech Wa³êsa, eroul Solidarității și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, la apariția În 2000 a cărții istoricului american Jan Tomasz Gross, Neighbours, un important studiu despre masacrarea evreilor de către polonezi În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
décor, mais devient une sorte de cryptanalyste, qui essaie de déduire du message qui lui est fourni un code dont îl ignore préalablement tout, sauf qu'il existe. [...] La poésie, semblable en cela à la musique ou à la peinture, suscite plus évidemment să propre signification ; d'où, pour celui qui l'affronte, l'impression parfois frustrante de ne pouvoir exercer să compétence linguistique.419 On dirait donc que l'émetteur du message poétique laisse le langage s'enchaîner et s
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
son lyrisme étant doublé par un système philosophique cohérent. Dans să création, la quête identitaire acquiert des dimensions cosmiques, d'où l'universalité de son lyrisme : " Pour Blaga, cette perte de moi est un phénomène constant, qui revêt mille formes, suscite mille retours sur soi-même, crée une infinité de perspectives cosmiques et engage l'être universel ; le tout, non sans résistance, ni sans sursauts. "769 La poésie roumaine a évolué, au fil du temps, d'un lyrisme purement descriptif vers un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a preocupărilor de problematizare corectă și de direcționare a căutării răspunsurilor relevante și generatoare de noi întrebări<footnote „Cea mai durabilă contribuție pe care o teorie o poate aduce la dezvoltarea cunoașterii științifice o constituie problemele noi pe care le suscită (...) probleme tot mai profunde și tot mai rodnice în a sugera probleme noi”, Popper, Karl, „Adevăr, raționalitate și progresul cunoașterii științifice”, în Logica științei, Editura Politică, București, 1970, p. 112. footnote>. Conceptul de „resurse umane” nu este sinonim cu cel
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
este importat autorul străin. Pe scurt, s-au acumulat multe mărturii în privința unității strânse dintre literaturi și mai ales dintre literaturile vest-europene; iar cunoștințele noastre despre "relațiile externe" ale literaturilor s-au îmbogățit enorm. Dar această concepție despre "literatura comparată" suscită și ea, trebuie să recunoaștem, dificultăți specifice. *8 Din acumularea unor asemenea cercetări nu se poate naște, pare-se, un sistem distinct. Nu există nici o deosebire metodologică între un studiu despre "Shakespeare în Franța" și un studiu despre "Shakespeare în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de experiment, pe când esteții decadenți folosesc arta "corespondențelor" în scop hedonist, ca formă superioară de juisanță, uneori calificată psihotrop sau ca deschidere inițiatică. Mateiu Caragiale ilustrează excelent capacitatea unui tablou de a distorsiona realitatea prin contaminare mimetică, așa cum madelainele proustiene suscită nu numai nevoia evocării, dar reprezintă și resortul intim al scriiturii proustiene. Teoria corespondențelor reia pe un alt plan o mai veche epistemă de secol XVI regăsită acum sub forma doctrinelor spiritiste, a ezoterismelor care subîntind aria preocupării estetice, investind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Baltazar era cale lungă"189. Interesul pe care casa regală îl arăta artei și culturii bizantine venea pe două filiere. Această cultură exotică era revendicată ca dimensiune a unui orientalism care devenea o modă la finele secolului XIX după ce romantismul suscitase atenția pentru Orient. Pe de altă parte, familia regală descoperea dimensiunea culturii și civilizației bizantine ca tradiție în România, unde aceasta oferea mărci definitorii, de la arhitectura și pictura murală a mânăstirilor, la arta populară. Membrii familiei regale, cu precădere regina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de un precedent, de un model, ceea ce reclamă pionieratul unui stil. Realizate între 1902, anul debutului expozițional al Tinerimii artistice și 1907, cele două lucrări evidențiază o estetică neobizantină. Statuile celor patru Evangheliști, turnate la Școala de Arte și Meserii, suscită atenție în baza transpunerii a unei estetici bizantine în domeniul sculpturii, iar criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire din afară asupra culturii române. Pentru L. Bachelin, personajele literaturii populare, ale folclorului, au în plus și o notă de exotism, de noutate, care suscită interesul unui public străin. Jules Michelet în Légendes démocratiques du Nord207 se arăta interesat de poezia lui Vasile Alecsandri, ciclul Doine și lăcrămioare publicat în 1853, și mai ales de balada Miorița, pe care poetul o publicase în volumul Poezii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în epocă. În 1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum Henry Houssaye. Mai mult, precizează criticii, desenul ar fi servit ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux désirs, traducere adecvată a titlului tabloului. Confuzia, dacă despre confuzie este vorba
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]