2,825 matches
-
ochii pe ceas. La opt fără zece fix, exact cum spusese Michael În instrucțiunile sale, Îi vedem pe cei doi intrînd În restaurant. Michael Își ține brațul În jurul taliei ei și-o conduce gentil printre mese. Linda admiră priveliștea și suspină la vederea unei asemenea frumuseți. Nici habar nu are că sîntem aici. ZÎmbim larg, iar eu sînt atît de entuziasmată de această surpriză, atît de nerăbdătoare să văd ce față va face, că practic mă zvîrcolesc pe scaun. Apoi, privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-și înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă și-a deschis cu mâna tremurătoare carotida suspinînd: "Ah, ce artist moare în mine!"... De fapt, asta m-au învățat verile. Că teama de moarte, fericirea și dragostea sunt lucruri normale. Și e destul să vezi totul normal, fără deformările pe care le-a impus lumii Inchiziția, pentru
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Dumnezeu cunoaște această taină. Poate că e și vina noastră . În vreme ce animalele se mărginesc să trăiască, noi ne pierdem vremea cu eternitatea, deși suntem singurii care știm că nimic nu durează. ― Am auzit, totuși, de oameni care mor foarte simplu. Suspină și închid ochii. ― Am auzit și eu. Se spune că sunt înțelepți Se poate. Eu nu sunt. Moartea mi se pare și acum un mister respingător. Dar ca să înțelegem mai bine unele lucruri, trebuie, poate, să fim mai întîi vinovați
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-mi iau rămas-bun. Era în picioare, i s-a făcut rău și s-a sprijinit de masa lângă care se afla. M-am ridicat iute să-i vin în ajutor și s-o poftesc să se așeze. Cu glasul numai suspine, mi-a spus: - Nu. Încă nu, prietene drag. Nu trebuie să-l lași singur. Fără tine ar putea fi în pericol, fără ochii tăi vigilenți s-ar putea curând să-i deplângem moartea. Stiliano, trebuie să rămâi lângă el. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fusese doar o fantezie de-a ei, o dorință pe care nu și-o Împlinise niciodată. Era doar o coristă, ca toate cele care se fâțâie pe scenă, aproape dezbrăcate. Pe cele trei-patru discuri imprimate se auzea doar vocea ei suspinând ah, oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata. Nu din cauza ta a Încetat să cânte. Valentinei nu-i păsa dacă mama fusese sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i spună: Îmi lipsești, casa se prăbușește fără tine, eu mă prăbușesc, ajută-mă, Emma - Însă Îi spuse: — Ești atât de ocupată cu distracțiile că nu găsești o oră măcar pentru soțul tău? — Dumnezeule, n-o lua de la capăt, suspină Emma. Pentru o clipă Întâlni privirea uimită a vecinei sale de cabină, care se aplecase În spatele peretelui despărțitor. Toate telefoanele tăceau. În salonul call-center-ului domnea o tăcere de muzeu. — Ce ți-a spus psihologul? Întrebă bănuitoare. — M-a sfătuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru a evita astfel un denunț de agresiune sexuală. Dar Emma nu se mișcă. Încet-Încet, părea că se topește pe scaun. Demnitatea ei, orgolioasă, se frânse. Șeful rămase câteva clipe În picioare lângă ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe fiul meu / fiica mea... VALENTINA Să-și efectueze un piercing. Semnează... Emma Tempesta Buonocore. — Are două nume de familie, mama ta, ce, e de viță nobilă? Întrebă Axel Rose. — Nu, e separată, răspunse Valentina. — Mama Valentinei e o ștoarfă, suspină Miria. Dar care mamă nu e? A ei avea un magazin alimentar pe Via dello Statuto. Dar avea de gând să-l Închidă, căci chinezii deschiseseră În Împrejurimi toate acele magazine, emporii, bazare sau ce naiba or mai fi fost acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care să-și rostească gândurile, o altă minte pentru a le croi. Viața mea, se gândi, nu mai e doar a mea: e a noastră. Își pudră obrajii cu fard. La contactul cu peria moale simți o durere sfâșietoare. Continuă, suspinând, până când Îi păru că vânătaia dispăruse. Nu reușea să șteargă din gând imaginea pistolului din torpedo. Și Își spuse că ea nu avea dreptul să moară. I-o jurase lui Kevin În dimineața aceea. Avea dreptul să-l denunțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ați prezentat denunțul? Întrebă sergentul. — La postul de poliție din Escquilino, dar am retras plângerea. Ajută-mă, salvează-mă, salvează-mă - Îi spuneau ochii ei, ațintiți pe uniforma neagră, pe chipul lui patern și binevoitor, pe imaginile din spatele lui. — De ce? suspină sergentul, ridicând brațele. Ce mai putem face pentru voi, dacă nu ne ajutați să vă ajutăm! — Nu puteam să pun să-l condamne, spuse Emma atât de Încet că agentul de la calculator nici măcar nu auzi. Eu Îl iubeam, era soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se certau odată Florile c-o mică fată, Și deodată-o grădiniță S-a născut în poieniță. Uite așa! Ghiocelul Cu căpșoru-nfrigurat Sub omătul alburiu, Ghiocelul minunat A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și sori, Nici tunet nici fulger, nici raza de foc Nu e un obstacol al minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
știu. Universul nesfârșit Mă simt pierdută, nu știu unde, Nimic nu se vede-n jurul meu, Nicăieri nu pot pătrunde, Mă simt capturată mereu. Dar, deodată, dintr-o parte, Se vede o pată de lumină, Poate e planeta Marte Sau imaginația mea suspină. E mândru Soare sau mândra Lună. Și departe văd sclipind: E un glas ce nu mai sună, E mintea mea înflorind. Întunericul mă prinde, La închisoare eu mă simt, Și nimicul mă vinde, Și făr’ să vreau eu mă mint
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iar lacrima-mi lucește letargic Aspirând fără tăgadă spre liniște deplină Ușor, de aici - De aproape de îngeri, Privesc mai departe decât văd. Privesc spre tine. Viața dincolo de aparențe Și câteodată ajungi să te sufoci În arzătoare clipe ce mai târziu suspină Lăsându-te golit, regret cu regret. Lumina se cufundă-n întuneric Și ușor se transformă-n cuvânt, Apoi înțelegi că nu are sens, Dar continuu și continui să reacționezi Știind că ești și vei fi un soi de...nimic Ofilit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
l-a elogiat. Și astăzi lacu-albastru-i trist Căci barca nu îl mai străbate, E solitar cu dor nestins Căci Eminescu oftează-n toate. Nici nuferi nu mai au culoare, Iar luna stă încremenită Căci vântul nu aduce boare, Zadarnic azi suspină-n orice floare. Trecut-au anii lungi și mulți ei vor mai trece, Cinstind pe Eminescu al versurilor rege. Luceafăr între stele, poetul românimii Lui Eminescu psalmii îi cântă heruvimii. Dinu Lucia, clasa a V-a Colegiul Național „Mircea cel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plăpând, Căci bietul a rămas orfan pe ulițe Și-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai era copilul de-altă dată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum cerul Se întunecă treptat Și cum lacrimi cad din nouri Răsfirându-se pe-un ram. Și plec ochii, îmi vine-a plânge, Tot mai stărui printre perne, Tot privind în `naltul gol Al unei iubiri eterne. Norii plâng, norii suspină... Până și ei simt durerea A acelei mici inimi rănite De-un cânt ce a rupt tăcerea. Un fir de-argint cade din cer, Semnificând înc-o iubire, Dar pân` s-ajungă pe pământ Pare să-i ia o veșnicie. Veșnicia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pe care-l simt în sânge, Pe care-l simt tot timpul Cum curge prin vene, Dar văd că te chem degeaba, Tu tot nu vii la mine, Însă pot supraviețui într-un fel, Cu sau fără tine. Sunt trist, suspin și sufăr Căci fără prezența ta Eu nu însemn nimic pe lume. Însă-ncerc, aștept și rabd, Dar deja am ajuns la limită, Inima mi s-a rupt, Dorința de iubire s-a sfârșit! Bunul simț E un lucru ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-abia s-a liniștit. Și acum ea suspină Asemenea unui copil trudit. Luminosul crainic, Soarele stingher Și atât de tainic Se-aprinde iar pe cer. Și cu noua lumină Sclipește ca un strop Ce parcă are mină Pe vârful unui plop. Până la amiază Pământul ocrotit Încet, încet vibrează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger de gheață care se depărta de ea pe întinsul drum al vieții, fără să se uite o clipă înapoi. Și ea striga, plângea, suspina, urla și blestema dinlăuntrul ființei ei întreaga lume și pe ea însăși, prostia, naivitatea și încrederea ei într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
porțile și pe la toți tovarășii lor, dar nici urmă de ei. Parcă a venit hăul rău și i-a înghițit. Și caută capra, și caută, și caută peste tot, mai că nu se dădea de ceasul morții și plângea și suspina și nu mai știa unde să-i caute. Se așeză pe prispă să-și tragă oleacă sufletul și, așa cum își ținea capul în palme, vede un chiștoc. Pe loc se ridică și înțelege unde îi sunt iezii și cine a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șapte luni de la prima sângerare. Era limpede. Iacob, deși își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în sensul dorit de ea. Și n-ar fi stricat s-o facă pe drăguța de Rahela să sufere un pic. Zilpa bănuia că Rahela e înspăimântată de noaptea nunții și o încuraja să-și spună temerile. Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la nici o plăcere - doar la durere. Așa că Zilpa i-a spus surorii ei și așa înspăimântate că ciobanii vorbeau despre sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine, pentru că îl prefera pe fratele meu, mi-a șoptit el. Dar o dată, când eram pe drum, am trecut pe lângă un cort unde un bărbat își bătea femeia - nevastă, concubină, sclavă, n-aveam de unde să știm. Isaac, tatăl meu, a suspinat și mi-a spus că el niciodată nu și-a luat o altă femeie în pat în afară de mama mea, chiar dacă ea îi dăruise doar doi fii, demult, la începutul căsniciei lor. Rebeca îl primise cu tandrețe și pasiune prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar pe el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere, o deschidere și o senzație de plin care o făcea să suspine, să toarcă cum fac pisicile, și apoi să doarmă așa cum nu mai dormise de când era copil. El îi spunea Innana. Ea îi spunea Baal, fratele-iubit al lui Iștar. Au fost lăsați singuri cele șapte zile și șapte nopți. Mâncarea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]