2,206 matches
-
M-au găsit singură într-o garsonieră dintr-un cămin muncitoresc.Camera era modest mobilată. Le-am povestit adevarul.S au bucurat ca m-au gasit în viața.Radu s-a dovedit un bun actor. Nu era patron.Nu era tâmplar. Lucra la o fabrică de cărămidă. Starea lui civila era complicată.Căsătorit,cu un copil.Nu introdusese acțiune de divorț. Zilele sale de iubire erau din ce în ce mai rare. Tatăl meu hotărî să pună capăt acestei povești.Să mă salveze la timp
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lada. Apoi o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi, și au strîns mult argint. 12. Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tîmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13. Lucrătorii s-au apucat de lucru, și au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăși în stare bună și au întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
de la tot Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. 10. L-au dat în mîinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului. Aceștia l-au dat lucrătorilor care munceau la dregerea Casei Domnului, 11. iar ei l-au dat tîmplarilor și zidarilor, ca să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi și pentru căptușitul clădirilor pe care le stricaseră împărații lui Iuda. 12. Oamenii aceștia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puși sub privegherea lui Iahaț și Obadia, Leviți din fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
peste tablă, iar aceasta a ieșit, s-a desprins din perete și a alunecat. Am înțepenit! Disperarea și rușinea mi-au lipit cu plumb picioarele de dușumea. Cred că, dacă se deschidea, ajungeam pe partea opusă a Terrei. Am chemat tâmplarul și a fixat-o la loc. D-nei diriginte i-am spus simplu că „l-am împins”. Ce rost avea să mă justific, să isc discuții contradictorii? Incidentul m-a marcat psihic și emoțional, doar pe mine. Insatisfacția a fost de
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
A făcut întărituri de jur împrejur, în afară și înăuntrul lui Milo (Cetățuie). 10. David ajungea tot mai mare, și Domnul, Dumnezeul oștirilor, era cu el. 11. Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli lui David, și lemn de cedru și tîmplari și cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David. 12. David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, și că-i ridica împărăția din pricina poporului Său Israel. 13. David și-a mai luat țiitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
preot bătrân. Și el, la întoarcerea din Aegyptus, după povestea cu Cleopatra, avea mintea cu totul schimbată... S-a auzit apoi că dincolo de Aricia, pe malul lacului aflat deasupra unui vulcan stins, se deschisese un șantier misterios. Veneau acolo meșteri tâmplari din munți, dulgheri de la Misenum, Tarentum, ba chiar de la Alexandria; se descărcau sute de bârne, nenumărate trunchiuri de coloane, munți de țigle. Nimeni nu avea voie să coboare până la lac, dar de pe povârnișul colinelor, dacă te ascundeai după copaci ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul vieții, toată suferința care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cum era și firesc, asociat. Numele Kermeur și Bréhat erau alăturate pe fațadă. Așa cum ar fi trebuit să fie În registrul primăriei, gîndi În fugă Marie, Înainte să pătrundă plină de hotărîre În hangar, urmată de Morineau. Vreo cincisprezece meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala de construcție. Christian le propusese să-și ia o zi liberă, dar ei refuzaseră, ziceau că, dîndu-și osteneală, vor simți mai puțin tristețea... Cu toții ținuseră mult la Gildas. Marie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu capacul incrustat pe care strălucea o grădină făcută din fildeș, faianță și sidef. - Iată un lucru demn de mormântul unui domn, a zis Meryt, plină de admirație sinceră. Tâmplarul a apărut în spatele operei lui și a început să ne spună povestea operei lui: de unde cumpărase lemnul de acacia și cât de greu îi fusese să aplice fildeșul. Vorbea frumos și încet, de parcă ar fi vrut să ne spună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vor. Auzind asta, Meryt a izbucnit în râs și mi-a dat un ghiont în coaste, dar eu n-am zis nimic, pentru că știam că acele vorbe îmi erau adresate mie. Într-o clipă, Meryt a înțeles și ea că tâmplarul vorbea cu mine și, chiar dacă eu nu zisesem nici un cuvânt, sunetul vocii lui și blândețea celor spuse mă atinseseră. Degetele mele, fără voia mea, au trasat conturul unei frunze albe ca laptele care era incrustată pe capac. - Asta vine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
caut a promis Benia. O să mi se dea propria casă acolo, așa cum șade bine unui maestru meșteșugar. Patru camere doar pentru mine, a zis, ca și cum și-ar fi auzit deja propria voce făcând ecou în camerele acelea goale. - Ce risipă, tâmplarule, a răspuns Meryt. În timp ce ei doi schimbau aceste confidențe făcute pentru urechile mele, degetele mele urmăreau iazul pe care Benia îl făcuse pe capacul cutiei. Înainte să pot să mi-o retrag, mi-a acoperit mâna cu mâna lui. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că se gândea că făcând această afacere absurdă - dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și i-a înmânat scarabeul. - Mâine dimineață, a zis ea. Și am plecat. - Asta a fost ceea ce se numește o bună afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cutia lui Benia a rămas ca o rușine și un reproș pentru mine. Nu avea ce să caute în magazia din curte. Nu era făcută pentru o moașă străină, fără statut și fără un nivel. Era a mea doar pentru că tâmplarul îmi văzuse singurătatea și pentru că eu îi văzusem dorul. Am umplut cutia cu darurile de la mame, dar i-am acoperit apoi strălucitoarea frumusețe cu un papirus vechi și mat ca să nu-mi mai aducă aminte de Benia, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-a întrebat dacă soția sau fiica lui aveau nevoie de cărămizile unei moașe, dar el a răspuns că „Nici una”. Apoi l-a întrebat dacă era scrib și avea vreo altă scrisoare de la Teba, dar el a zis nu. - Sunt tâmplar. Shif-re a venit în grădină cu vești ciudate despre un tâmplar neînsurat care căuta o moașă. Meryt a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea și prefăcându-se indiferentă, a zis: - Du-te, Den-ne, vezi ce vrea străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cărămizile unei moașe, dar el a răspuns că „Nici una”. Apoi l-a întrebat dacă era scrib și avea vreo altă scrisoare de la Teba, dar el a zis nu. - Sunt tâmplar. Shif-re a venit în grădină cu vești ciudate despre un tâmplar neînsurat care căuta o moașă. Meryt a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea și prefăcându-se indiferentă, a zis: - Du-te, Den-ne, vezi ce vrea străinul. M-am dus fără să stau pe gânduri. Ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o procesiune în acel moment și mă îndreptam spre propriul meu pat de nuntă. Am zâmbit și la gândul că Meryt avea să alerge a doua zi de la o fântână la alta să spună povestea de dragoste dintre Benia, maestrul tâmplar și Den-ne, moașa magică. Aproape am izbucnit în râs. Benia a auzit sunetul care a ieșit din gura mea și a crezut că sunt neliniștită. Și-a pus brațele în jurul meu, și-a lipit buzele de urechea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spatele, iar mâinile mi s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am spus tâmplarului că respectul lui e prost plasat și că însăși piatra mă respinge. I-am spus sincer că eram în pericol să rămân pe drumuri. Atunci tâmplarul mi-a luat mâinile într-ale lui, le-a întors pe o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am spus tâmplarului că respectul lui e prost plasat și că însăși piatra mă respinge. I-am spus sincer că eram în pericol să rămân pe drumuri. Atunci tâmplarul mi-a luat mâinile într-ale lui, le-a întors pe o parte și pe alta. Apoi mi-a dat un cuțit și o bucată de lemn și mi-a zis să cioplesc un căluț pentru nepotul lui. Lemnul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și o bucată de lemn și mi-a zis să cioplesc un căluț pentru nepotul lui. Lemnul mi s-a părut cald și viu, iar jucăria a luat formă în mâinile mele fără efort. Inima pinului părea să-mi zâmbească. Tâmplarul a dat din cap uitându-se la ce făcusem și m-a dus la atelierul maestrului său, prezentându-mă ca pe un posibil ucenic. Și așa am descoperit ce aveam să fac în viață. Ajuns aici cu povestea, bărbatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă aduci, o să vin. Dar mai întâi trebuie să vorbesc cu prietena mea, Meryt, care e mâna mea dreaptă la nașteri și trebuie să vină și ea cu mine. De asemenea, trebuie să vorbesc cu soțul meu, Benia, maestrul tâmplar, pentru că trebuie să știe că plec și când mă întorc. Re-mose și-a strâns din nou buzele. - N-avem timp de asta, Ma. Trebuie să plecăm chiar acum, pentru că doamna e în travaliu și stăpânul mă așteaptă dintr-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe stradă. Benia nu m-a petrecut cu râsete. El și fiul meu s-au uitat unul la altul cu răceală; Benia și-a lăsat capul în jos în fața scribului, iar Re-mose a dat din cap în fața autorității unui maestru tâmplar care conducea un atelier așa de important. Nu aveam cum să ne luăm la revedere așa cum ar fi trebuit, eu și soțul meu. Ne-am spus vorbele de despărțire din ochi. Aveam să mă întorc. El nu avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un al doilea fiu - va trebui să vii și s-o ajuți. Poți să vii fără să mă vezi pe mine dacă așa vrei și o să fii bine plătită. Cu adevărat, o să fii plătită în pământ, dacă vrei, tu și tâmplarul. Am protestat auzind aluzia că aș fi săracă și am declarat: - Soțul meu, Benia, este maestru artizan în Valea Regilor. - Benia? a întrebat el și fața lui Iosif s-a descompus de tristețe. Așa i se spunea când era bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-mi ascund dezgustul în fața tonului său și când mi-a văzut disprețul, și-a lăsat capul în jos de rușine. Și apoi fratele meu s-a aplecat și s-a lipit cu fruntea de podeaua murdară a bucătăriei unui tâmplar și mi-a cerut iertare mie și lui Benia, de asemenea. - Iartă-mă, surioară. Iartă-mă, frate. Nu vreau să-mi văd tatăl pe moarte. Nu vreau să-l văd deloc. Și totuși, nu pot să nu mă supun. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]