2,234 matches
-
lungă dâră de miros mai occidental... Alergam la rândul meu spre farmacie, deși, într-un fel, eram o privilegiată a sistemului. Maică-mea lucra în comerțul socialist, în acel loc mirific numit ICRTI, unde existau toate lucrurile după care se tânjea pe atunci. Aveam așadar toate țoalele-parfumurile-cafelele-țigările pe care mi le-aș fi dorit. Le puteam schimba oricând pe cărți la librărie sau la sala de lectură a bibliotecii din oraș. Le și schimbam, probabil că așa i-am descoperit pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
avea acces niciodată în Împărăția lui Dumnezeu! -,,Împarte totul săracilor și urmează-mi Mie !” -,,Mai curând va intra cămila prin urechile acului decât un bogat în Împărăția Tatălui !” Cum să accepte tagma jefuitorilor un astfel de text?! De obicei oamenii tânjesc după valori materiale și fiecare în sinea lui vrea să se convingă că poți face avere și prin mijloace cinstite. Dar dacă ai analiza punct cu punct problematica, ar trebui să recunoști că într-un fel sau altul, banii obținuți
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe față, la întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest lucru îl deranja puțin pe băiat (fiindcă atunci cînd venea de la liceu mirosea destul de tare a tutun și, în consecință, nu prea tînjea după apropieri). Bunica nu lua în seamă nazurile nepotului și, cu toate că era pornită împotriva fumatului, în dezlănțuirea ei afec tivă nu observa nimic suspect. Scena din hol dura multă vreme. În repetate rînduri, Daniel, crezînd că s-a terminat, încerca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pregătesc bucate tradiționale ca la mama acasă, încercând să construiască un colțișor de Românie în îndepărtata și greu suportabila pribegie. O capelă sau o bisericuță ortodoxă se transformă într-un pol de atracție și de îngemănare spirituală a celor ce tânjesc după pământul țării, pe care nu l-au putut lua pe tălpile pantofilor (cum se spune), ci doar în inimile lor răvășite. Ca să calce din nou pe țărâna sfântă a patriei și să-și revadă părinții, rudele, prietenii și meleagurile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
jure credință nici unei clipe. El pare convins că libertatea Înseamnă tocmai acest drept de a pleca nestingherit spre alte aventuri. Fiecare eveniment, odată trăit, se ofilește pentru Tezeu și capătă un gust fad. De-abia a obținut ultima victorie și tînjește spre alta, se resoarbe spre ea. El nu va cădea În robia labirintului,” dar nici nu e liber să rămînă vreodată pe loc. Îl fascinează ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar reală a lumii. SÎnt liber, ar putea să replice Pygmalion, pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri... (...La ce mi-ar folosi o statuie care ar rămîne piatră nesimțitoare, cînd buzele mele cer dragoste și mîinile mele tînjesc să atingă fericirea, cînd inima mea vrea să ia parte la taina lumii? Nu la zei mă gîndesc dorind ca trupul acestei femei frumoase sculptat de mine să fie viu. Urmăresc 6 răsplată mult mai simplă și mai măreață. Dragostea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lipsea? Un braț de care să se sprijine, să-și pună capul când îi este greu, să nu fie singură, să o privească toți curioși și cu invidie. Carlina avea puterea să se poată descurca singură, dar ca orice om, tânjea după dragoste. Simțea în ceafă ace fierbinți care-i sfredeleau capul, transmițându-i emoții ce-i invadau inima și întreg trupul. Ochii îi ardeau ca niște cărbuni aprinși și avea senzația că o dor toate componentele corpului său. Își dăduse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
închipuie. Se mutase într-un oraș mare din Moldova. Îi pierduse urma definitiv. Era prima ei decepție în dragoste și-i provocase o durere greu de imaginat. Nu știa că aveau să vină și altele, că nu ar mai fi tânjit atât de mult. Trecuse cu greu de acel segment din viața ei. Adevărul era că niciodată nu îl uitase, era prima ei dragoste. În ziua când aflase vestea despre cei doi o luase razna pe o câmpie plângând. Ajunsă de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ochilor, numai ea știa dacă erau lacrimi de bucurie sau de altă natură. Era mai hotărâtă ca niciodată să meargă până la capătul pământului dacă ar fi fost nevoie să îl întâlnească și să îi vorbească, ascultându-i vocea după care tânjea atât de mult. După două zile de mers cu autocarul ajunsese la destinație, acolo unde o aștepta o surpriză de proporții. Motivul nedeclarat al călătoriei îl constituia și situația financiară precară determinată de unele cheltuieli absolut necesare pentru Victoria. Situația
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
asta. Becky, cred că e timpul să te culci. — Da. Așa cred și eu. Ne vedem mai târziu. Intru clătinându-mă în apartament, arunc toată corespondența pe canapea și mă duc direct spre dormitor, la fel de hotărâtă ca un drogat care tânjește după doza lui. Somn. Am nevoie de somn... Luminița de la robotul telefonic începe să pâlpâie și, în timp ce mă lungesc în pat, mă întind și apăs pe buton. — Bună, Becky! Robyn sunt. Am sunat doar ca să-ți spun că întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ar fi de crezut, Luke are nevoie de Elinor“. — Ba n-are nevoie deloc! i-am răspuns eu indignată. Te are pe tine, îl are pe tatăl lui, mă are pe mine... Însă Annabel a clătinat din cap. Nu înțelegi. Tânjește după Elinor de când era mic. Și dorul ăsta l-a făcut să muncească atât de mult și să plece în America; acum, e o parte din el. E ca o viță-de-vie încolăciă în jurul unui măr. Când a terminat de zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vîntul urlă-n horn și-n miez de noapte să adorm? Unde te-ai dus, dulce căldură? De ce-ai plecat din bătătură? Te plimbi cochetă prin Sahara La braț, cu scumpa-ți maică, Vara, Iar noi de dorul tău tînjim Aici, la Pontu[l] Euxin... Trecător . </citation> (42) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”22 decembrie 1992”> Mult stimate domnule Const. Călin, Moș Crăciun și Noul An 1993 să vă aducă d-voastră și celor dragi − inclusiv fiicei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În orig.). Răspunzi tu de viețile noastre? Și nu de a mea cît de-a lui Costică. Că și el e osul meu, mă. Mi-e frică și mie să nu-l văd pe-al meu schilodit (subl. În orig.), tînjind undeva, torturat. El nu poate să spună: am fost militar, am avut ordin de la Antonescu. El ce poate să spună dacă-l chinuie? Am avut sarcină de la Dincă Docan? (subl. În orig.)>>”. Pe 8 martie 1966, Radu Costache dădea În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca pe niște cărți de joc, scot una la întîmplare, acopăr numele actorului și îl spun din memorie, încerc să mi l imaginez pe ecran. Marele critic britanic David Thomson se întreabă undeva dacă, la urma urmei, cinematograful nu va tînji întotdeauna după condiția de cult al personalității fotografiate ; poate că ăsta e rostul lui, iar noi, cei care credem în valoarea filmelor, în studierea și prezervarea lor, cei care tratăm filmul ca pe o extindere naturală a romanului și a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
văd fugind de căi deșarte, Nu-ți văd crescând vlăstarii către soare, Și inima mi-e tristă și mă doare... Poate te-ntorci în ceasul cel târziu, S-aprinzi Cuvântului un foc mai viu, Și să primești pe mulți căutători Tânjind după cereștile comori. O, cât aș vrea la ultimul popas Să te feresc de-al încercării ceas, Să faci din Mine steagul biruinței, Pe drumul cel curat al pocăinței! Eu vin curând! Vestește-Mă întruna Și vezi ca nimeni să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Augusto"!) Cu cei de la ambasadă mai ieșeam din când în când la un grătar "la munte", pe malurile înverzite ale râului Mapocho, sau la o partidă de pescuit. Deși Santiago era plin de pește oceanic, proaspăt și ieftin, ai noștri tânjeau după pește de apă dulce. Găsiseră cam la 30 de kilometri un lac, Aculeo, și acolo ne exersam talentele cu câte un fir de nailon cu trei cârlige în capăt, fixat cu o așchie de lemn într-o cutie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar creau suficientă panică, existând probabilitatea de a fi "rachete chimice". Ca atare, ambasadorul Israelului a solicitat o audiență la Adrian Dohotaru, la care am asistat, și a ridicat problema amânării deplasării având în vedere "starea de război". Poetul Dohotaru tânjea însă după țara "Psalmilor" lui David și a "Cântării Cântărilor" și la înregistrarea propunerii Excelenței Sale mi-a aruncat o privire în care am descifrat un SOS mai grav decât cel lansat de pe Titanic. Întotdeauna mintea mea lucra cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
constituie mașinile. Despre aspectele pozitive și negative ale capitalei construite "în pustiu" aveam să discut cu mulți brazilieni, dar și cu românii de la ambasadă. Aveam să aflu că prin anii '70 unele clădiri au fost incendiate, bănuiți fiind funcționarii care tânjeau după Rio de Janeiro, că e un oraș "inuman" unde "te plictisești de moarte", de aceea la sfârșit de săptămână companiile aeriene fac cele mai bune afaceri cu miile de persoane care fug ca să "respire" la Rio... Ambasada noastră, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
secera pe loc. Mississippi face parte din sistemul de alarm). Ea ar trebui s) latre, spune John. În momentul acesta, Mississippi alearg) prin livad), adulmecând p)mântul. Aerul e Înmiresmat, iar soarele, ca o b)utur) slab), te face s) tânjești dup) lucruri bune. Te odihnești sub un pom și m)nânci mandarine, nu f)r) un ușor sentiment de tristețe. De la portocali mergem spre livezile de bananieri. Bananele verzi sunt legate În pungi din plastic. Floarea mare de bananier atârn
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
straniu letargice În ceea ce privește libertatea lor. Se acord) mult credit revoluției În Europa Occidental), În timp ce capitalismul, Îndeosebi În formele lui americane detestate, este perceput ca fiind În agonie. Mulți se bucur) de apropiată să moarte. S)tui de vechile rele, ei tânjesc dup) „ceva nou” și nu vor fi fericiți pan) când nu Îl vor avea. Baudelaire scrie, În unul dintre jurnalele sale, c) viață este un spital În care fiecare pacient crede c) se va Ins)n)toși dac) va fi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
diri noi hidoase. Lui Kollek, cred eu, Îi este rușine cu ele. Wolfson Condominium este cât se poate de neatr)g)toare. Multitudinea de ferestre ale noului Hilton Îmi par niște pleoape obosite că ale celor care sufer) de insomnie, tânjind dup) odihn). Kollek, susținut de un comitet consultativ internațional, s-a Împotrivit atât celor Ins)rcinați cu dezvoltarea orașului, cât și arhitecților acestora. Totuși, uneori a trebuit s) cedeze În fața bancherilor și a constructorilor. Ierusalimul are urâciunile lui și sunt
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
au „furat“ banii și moșiile. Nostalgia care m-a frământat În toți acești ani izvorăște dintr-un sentiment hipertrofiat al copilăriei pierdute, și nu din tristețea de a fi pierdut niște bancnote. Și, În sfârșit: Îmi rezerv dreptul de a tânji după un colțișor ecologic: ...Sub cerul senin Al Americii, suspin După un sat din Rusia. Cititorul obișnuit Își poate relua acum lectura. 6 Mă apropiam de optsprezece ani, apoi am depășit optsprezece ani; Îmi petreceam cea mai mare parte a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țânțăroi șchiop, era ca și cum ai lua o Înghițitură de apă când nu ți-e sete și vedeai o banală bancă albă sub niște copaci familiari. Dar dintre toate ferestrele, acesta este geamul prin care În anii următori nostalgia secătuită va tânji să privească. Mademoiselle n-a aflat niciodată câtă putere avea șuvoiul regulat al glasului ei. Impresiile pe care și le-a exprimat ulterior au fost cu totul altele. „Ah!“, ofta ea, comme on s’aimait - cât ne iubeam! Minunatele zile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât frumoasele adolescente și vampele cu pălării mari după care tânjeam noi cu adevărat. După ce m-a obligat să pecetluiesc cu sânge un jurământ de păstrare a tainei, Iuri mi-a povestit despre doamna căsătorită din Varșovia de care a fost Îndrăgostit În secret la doisprezece sau treisprezece ani și cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]