6,881 matches
-
23 martie 2016. Vezi tu, ce-i amintirea... Lăcașul sfânt, al clipelor ce li s-au dat, pieirea, Acolo ne-ntâlnim fără să vrem, fără să știm Cu ce am fost, ce am iubit, sau încă mai iubim. Ne așezăm tăcuți, pe colțul unui gând Care ne-a bucurat cândva, sau ne-a durut Și ne privim din nou zâmbind, Sau lăcrimăm durerilor ce le zărim. Ne-atingem sufletul cu-un gând Oriunde-am fi pe-acest pământ Și învățăm, că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
UITAREA. Citește mai mult Vezi tu, ce-i amintirea...Lăcașul sfânt, al clipelor ce li s-au dat, pieirea,Acolo ne-ntâlnim fără să vrem, fără să știmCu ce am fost, ce am iubit, sau încă mai iubim. Ne așezăm tăcuți, pe colțul unui gândCare ne-a bucurat cândva, sau ne-a durutși ne privim din nou zâmbind,Sau lăcrimăm durerilor ce le zărim. Ne-atingem sufletul cu-un gândOriunde-am fi pe-acest pământși învățăm, că depărtarea,Nu e distanța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
pleca departe. - Și frățiorii mei ? - Ei vor rămâne aici, cu viața lor obișnuită, cu grijile, preocupările și neputințele lor. - Bine, bine, dar eu ce trebuie să fac? - Tu...trebuie să ai foarte multă răbdare, și să aștepți clipa cea mare... - Tăcută, nedumerită și îngândurată, pasărea se uită îndelung la băiețel și cu ochii plini de lacrimi se întoarse la ale sale. Timpul trecea pe neașteptate și viața lui Profi devenise tot mai plictisitoare și umilitoare.Trăia un chin un complex față de
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
păsări capabile de zbor și de aceea are nevoie de suprafețe intinse de apă pentru a-și lua zborul. Lebăda cîntă doar o singură dată: în clipa morții. Ea rămâne pură, misterioasă și maiestoasă. Ea trăiește într-o lume tainică, tăcută, acoperită de o mantie strălucitoare. Lebăda ascunde o mare taină pentru om: măreția smereniei. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Măreția smereniei / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1154, Anul IV, 27 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
vremurilor Încărunțește omul Și iarnă devine, I se usucă frunzele Și sunt luate de vânt, Învolburate, căzute la pământ ... Oamenii ascunși în trupuri Ca în turnuri cu crenele, Dorm ... așteptând schimbarea, Cătușele însă Le strivesc gândurile. Fluviul vieții Se strecoară tăcut și molcom Printre prizonierii vremurilor, Doar sălciile -și acordează Strunele chemând Primăvara Și cântul vieții nenăscut. Speranțe se nasc ... Își scutură cătușele adormiții, « Destinul îi ajută pe îndrăzneți », Șoptesc cei curajoși Și astfel, împreună, Uniți de gândul Libertății Sparg cătușele
SUB POVARA VREMURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370213_a_371542]
-
ne trăim viața .... în hohote de râs, Că la sfârșit, lăsăm, în urma noastră, plâns... Să nu uităm nicicând să mai fim fericiți, Deși necazul, știm, are dinți ascuțiți, Și mușcă din noi, ca o fiară flămândă, Să nu pierdem speranța! Tăcută, stă la pândă. Să nu uităm nicicând să mai fim pioși, Deși suntem cu toții ....niște păcătoși, Dumnezeu ascultă, și-o să ne răspundă, Doar așteaptă clipa, căința să ne pătrundă. Citește mai mult Să nu uităm nicicândsă mai fim copii, Deși
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
Să ne trăim viața....în hohote de râs,Că la sfârșit, lăsăm,în urma noastră, plâns...Să nu uităm nicicândsă mai fim fericiți, Deși necazul, știm,are dinți ascuțiți,Și mușcă din noi,ca o fiară flămândă,Să nu pierdem speranța!Tăcută, stă la pândă.Să nu uităm nicicândsă mai fim pioși,Deși suntem cu toții....niște păcătoși,Dumnezeu ascultă,și-o să ne răspundă,Doar așteaptă clipa,căința să ne pătrundă.... VII. ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE..., de Andreea Văduva , publicat în Ediția
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
aceea până se rostogolește și ea la rândul ei în... Infinit. Nu mai fug după fantomele... viitorului. Vreau să simt clipa vieții, acum! Să aspir adânc intensitatea timpului. Pașii mă poartă pe malul mării. Valuri singuratice se lovesc de țărmul tăcut. Mă așez pe o piatră și privesc cerul. Două imensități și eu... între ele. Mă simt atât de neînsemnată și minusculă între... Mare și Cer! In liniștea nopții aud pașii trecutului ce se pierd printre valurile unduitoare. In depărtare... acolo
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
cu noi și te joacă, bizară, hidoasă, potroacă, retează-ne palma, ne fură din bile dar lasă-ne sacul de zile. Ah, iată și iată - n’asculți ruga atâtor desculți. Hei, moarte, aceeași rămâi în legile astea lălâi ... un rece tăcut negustor pe-al vieții pridvor. Te bucuri s’adoarmă drumețul dai prețul. și-alături cu frații și nașii îi iei chiuitul și pașii. Hai, trage’n bătătură, să mă sui în trăsură. ----------------------------------------------- Publicată în PREPOEM” an I, nr. 3 din
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
cu râvnă m’ai primit. Sărac și bleg prin holde de pământ, Contrariu cum canoanele învață, Doar tu mi-ai fost mireasmă și povață Sub nu știu care straniu legământ. În jur, încet, trăgându-mi azi hotar Eu ignorez pogoanele de spațiu. Tăcut și dârz adulmec cu nesațiu Himere cârd, și-al lor mărgăritar. Surpat ades în vânturi și restriști Nu m’am sculat un ceas pentru tăgadă, Ci mi’am purtat tot visul meu grămadă, Cu ochii veseli, niciodată triști. Întrezăresc în
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CÂTE CEVA Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pe stradă curge seva cu foame de lumină. În baltă fiecare pătrunde în surdină se-agață-n rădăcină cu umerii tăcuți va crește în tulpină ca vulturii din munți. În fumul din rutină ești fraier te iriți și ploaia te apleacă scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l
CÂTE CEVA de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353254_a_354583]
-
uita niciodată această dramă ce ne-a zguduit, ne-a șocat, ne-a... Dumnezeu să-i odihnească în pace! Vă rog, în semn de respect, puteți lăsa gânduri, mesaje pentru ei, pentru semenii noștri ... Iertați-mă, voi fi un martor tăcut! Cu respect, O.L.T. Referință Bibliografică: Îndură-te, Doamne! Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎNDURĂ-TE, DOAMNE! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353292_a_354621]
-
așadar nu ne rugăm în genunchi, doar în picioare. Aceasta este motivul pentru care nu îngenunchem nicidecum în cursul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. De altminteri, trebuie să reamintim în această privință un alt aspect al vieții bisericești: monahismul, acest martor tăcut al orientării eshatologice a Bisericii. Monahismul a păstrat Tradiția liturgică și canonică stabilită de sinoade și de rânduiala eclesială neîntreruptă și bimilenară. Această practică tradițională se poate constata cu ușurință la Sfântul Munte Atos, unde este explicit transmisă novicilor. De
CUVÂNT DUHOVNICESC ŞI ÎNVĂŢĂTURĂ SFÂNTĂ DESPRE (NE)ÎNGENUNCHERILE ÎN BISERICĂ ŞI DIN TIMPUL SFINTEI LITURGHII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353251_a_354580]
-
nu avea speranța să scape viu... Mira nu vorbise nimănui de acest episod din viața familiei sale, dar îl trăise atât de intens... Chiar și după zeci de ani de la eveniment, i se perindau prin fața ochilor niște flash-uri: casa tăcută, silueta aproape imaterială a mamei, aerul încărcat de grija zilei de mâine, licărul permanent al candelei, vorbitul în șoaptă, multă-multă tristețe, interdicții peste interdicții cu N-ai voie să... și tot așa pană la întoarcerea tatălui... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
iubirea pe cea cale. Pe prispa ta de plumb, plângând oi mai ieși, Sub scena-ți de mormânt s-admir jocul tăcerii, Și dansul sufletelor ce sfârșite-n chin, Pe liniștea de-aici au lăsat tot uitării. Nemulțumit tu zaci tăcut și trist și greu, Deasupra muntelui de suflete de mult abandonate, Și-aștepți în plictiseala de mormant s-apar, Azi să îți scriu o poezie, două, mâine poate-o carte. Când stinse-aplauze s-or auzi din mâini de suflete uitate
DANSUL SUFLETELOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353404_a_354733]
-
în zborul prezentului nimicul. NEGRU ȘI ALB Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită viii printre dumicați la parastas convivii ETERNUL Între clinchetul tăcut al stelelor ce pășesc peste bolta înghețată și tumultul fierbinte al sângelui doar inima însingurată țesându-și fără preget eternul vis. ILUZII Din fire de lumină plămădiți, azi ne privim și nu ne recunoaștem. Retina corodată de dogme și minciuni
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
fără pulbere,/ Drum fără făgaș,/ Inima-mi secași...”. Cât dura melodia, lacrimile îi curgeau nestăvilite pe obraji, tăind cărări sărate pe chipul smead al omului. Animalul parcă înțelegea rosturile omului și-i da puteri, mergând înainte țanțoș, adulmecând zările, totdeauna tăcut, atât de tăcut... Niciodată nu-l auzise omul lătrând. Era încredințat că e mut. Învățase a-i tălmăci semnele, mișcările, mai ales ochii ce-ți vorbeau mai clar ca orice glas. Acum Câine îi arunca priviri de îmbărbătare, de chemare
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SCRISOAREA Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului În crepuscul, ai primit scrisoarea. Rândurile mărșăluiau tăcute, pe volutele creierului, până când s-au făcut țăndări incandescente, ilizibile pentru snopi foșnitori de priviri astenice. Silabele ei s-au dizolvat în artere, dibuind pe acolo un rebus al îndoielilor amețite pe toboganul construit, pesemne, de-un saltimbanc. Inscripționate cu
SCRISOAREA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353458_a_354787]
-
1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului adie-un vânt Adie-un vânt iernatic pe chipul meu și-al tău și-n plete ne tot curge ninsoarea nemiloasă, când la fereastra oarbă iubiri apun mereu și cad în înserarea tăcută și pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase când luna ascunsese un dor lâng-un alt dor. Acum la cap de lume eternul
ADIE-UN VÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353467_a_354796]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 522 din 05 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 664 AȘTEPT Mii de gânduri avalanșe vin, La pericol mă expun, Alunec în visare cu gândul senin, Nu mai știu ce să mai spun. Rămân tăcut, privirea îmi e rece, Nu mai știu ce e cu mine, Inima bate mai încet, și timpul trece, Zile, luni, chiar ani de zile! Orbite vechi, imprecis conturate, Se șterg, nimic nu rămâne, Aleargă idei, fără valoare poate, Astăzi, nu știu ce
AŞTEPT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353472_a_354801]
-
produc fără grabă Din câmpul de maci ,înflorit Mișcări rafinate,pornite din suflet Spectacol oniric transmit Din zâmbet șăgalnic,provoacă incendii Spontane în inimi novice O mică grimasă,de plictis de-apare-i Semnalul ca vraja să strice Poeme în râuri prăvale tăcute Când ele se întredeschid Sau spun fără vorbe-n a lor încrețire Că poți ca să fii insipid Ușor umezite,propun cu blândețe Să vrei să le muști delicat Percepția caldă-n a lor moliciune E spleenul ce zilnic ți-au
BUZE DE DOR de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353520_a_354849]
-
-și frece picioarele unul de celălalt simțind că nu mai rezistă, și fără să fie conștientă că le-a îndepărtat, simți imediat o mână iscoditoare prin zona bikini-ului, moment în care tresări, se ridică brusc de pe bancă și porni tăcută, vădit emoționată, de-a lungul falezei spre cămin. Întregul corp îi tremura. Nu știa ce să creadă acum despre ea. S-a ridicat ca să scape de această teroare plăcută, plină de senzații care i-a pus în mișcare cu viteză
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
limbile bocancilor să spânzure într-o parte. Râsul său deschis din toată inima făcea să i se vadă dinții ca două șiraguri de perle și gropițele din obraji, după care majoritatea fetelor erau topite. Era de felul lui un băiat tăcut. Nu râdea din orice motiv sau cu oricine, dar Alina și Ani erau prietenele lui apropiate. Cele două fete și Dan aveau ocazia să-l vadă râzând așa mai des. Dan era plecat la țară la bunici și de aceea
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
geana ce se zbate timid îmbătata fiind de parfumul virginități născut din corola sufletului tău... Și surprins de privirea ta ce devenise un răsărit oglindit în privirea mea,realizez că sunt descoperit și mă retrag și mă ascund în realitatea tăcută și amorfa a cărților ce parcă mă sfidiează invitandu-mă la o partidă de amor cerebral.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Din spatele perdelei / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2264, Anul VII, 13 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DIN SPATELE PERDELEI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352774_a_354103]
-
cireși înfloriți realizând că sunt fragmente de nori parfumați și dornic să admir de aproape această minunată livadă ce a aparținut bătrânului meu prieten.Deschid poartă șubredă și intru în livadă.În colțul îndepărtat,printre cireșii se odihnește un bordei tăcut și surpat și pare că-și strigă stăpânul. Și fascinat de tăcerea parfumata ce plutea printre cireși,inspir adânc și mă plimb printre cireșii din care se scurge un parfum tandru de fericire naturală ce se împletește cu parfumul pământului
LIVADA CU CIREŞI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352778_a_354107]