2,223 matches
-
interlocutor), respectiv prin folosirea anumitor strategii ale politeții 26. * * * Teoria politeții este reflectată, în literatura de specialitate, atât sub forma strategiilor, cât și prin actualizarea anumitor principii/postulate/maxime, care recomandă pe aceeași linie a dinamicii relațiilor locutor interlocutor: "generozitate/tact", "aprobare/ modestie", "simpatie", "consens" etc. (G. Leech, apud Haugh, 2007, p. 89; Gurlui, 2008, pp. 183-184), precum și respectarea unor reguli de tipul: "Nu impune!", "Oferă alternative!", "Fii prietenos!" etc. (Lakoff, apud Pfister, 2010, p. 1277) utile în orice situație de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mai dreaptă, mai blândă și mai cumpănită. Era însăși prietenia și discreți a, și seninătatea, și șoapta dulce, și încrederea în biruința bunului simț. Purta inima pe față, iar fața lui era numai zâmbet. Bun cunoscător de oameni, avea un tact de bătrân muncitor trecut prin sitele multor vremuri iar ca vechi socialist nu‐ și etala convingerile în acei ani foarte ispititori pentru a o fi făcut. În tinerețe lucrase în Canada la defrișarea lazurilor rămase după violentele despăduriri de la începutul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
concepția morală și atitudinea moral-umanistă a examinatorului față de omul aflat în suferință; b) discreție, legată de aspectul deontologic al secretului medical; c) delicatețe și respect față de pudoarea, anxietatea, necunoscutul și neprevăzutul cu care este confruntat bolnavul supus examenului medical; d) tact și măiestrie în conducerea examinării medicale a bolnavului; e) cunoștințe profesionale temeinice; f) o logică riguroasă în interpretarea clinico-psihiatrică a bolnavului examinat; g) folosirea datelor culese de examenul medical în scopul restabilirii sănătății bolnavului; h) stabilirea unui contact interuman pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cum va fi relația dintre acesta și bolnav. Un prim contact pozitiv va influența favorabil atât diagnosticul, cât și tratamentul. Dacă bolnavul nu-și va destăinui, în mod spontan, propriile sale probleme, atunci revine medicului sarcina de a acționa cu tact și prudență, a începe să conducă conversația. Se va lua în discuție felul de viață, situația profesională sau școlară, familială, adaptarea la mediul social al bolnavului, precum și bolile suferite de acesta anterior, modul de debut și evoluție a bolii actuale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
față de relatările sale; e) trebuie făcută legătura între afecțiunea psihică prezentă și evenimentele vieții trăite anterior de bolnav; f) medicul trebuie să pună întrebări detaliate, căutând să adopte o atitudine de înțelegere față de bolnav și față de suferința acestuia, să aibă tact, răbdare, să nu întrerupă sau să bruscheze bolnavul, să nu-i sugereze idei străine etc.; g) conducerea discuției medicului cu bolnavul depinde de atitudinea, atenția și interesul medicului, ca stil profesional, fapt care contribuie în mare măsură la crearea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau de severitatea bolii, de pericolele pe care aceasta le implică. El este nerăbdător, minimalizează boala, schimbă frecvent medicii și tratamentele prescrise, neputându-se conforma regimului de disciplină terapeutică. În aceste cazuri, medicii trebuie să fie circumspecți, să acționeze cu tact și autoritate. 3) Grijuliul - este tipul de bolnav meticulos, hiperconștiincios, opus celor două tipuri de mai sus. Atent cu boala, el se autoanalizează minuțios, înregistrează orice fel de schimbare în evoluție. El ia boala în serios, dar nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de mai sus se poate deduce că „psihologia medicului” este extrem de complexă și subtilă, ea implicând valori multiple, intelectuale, morale, sociale, științifice etc. Dar, mai înainte de toate, datorită contactului uman cu bolnavul, pătrunderea în intimitatea acestuia pe calea suferinței, implică tact, sau, așa cum îi îndemna Dr. M. Durand, pe medici: Fiți psihologi domnilor!. Psihologia medicului se situează într-o poziție de complementaritate în raport cu psihologia bolnavului. Elementele care sunt incluse în „profilul psihologic” al medicului sunt reprezentate prin următoarele: 1) Tactul Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
implică tact, sau, așa cum îi îndemna Dr. M. Durand, pe medici: Fiți psihologi domnilor!. Psihologia medicului se situează într-o poziție de complementaritate în raport cu psihologia bolnavului. Elementele care sunt incluse în „profilul psihologic” al medicului sunt reprezentate prin următoarele: 1) Tactul Acesta este „finețea de spirit” spune B. Pascal. Omul cu tact are antene morale care-i permit să cunoască dificultățile celuilalt. Tactul este arta de a intra în sentimentele celuilalt. Din aceste considerente, fiind în primul rând o trăsătură morală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Fiți psihologi domnilor!. Psihologia medicului se situează într-o poziție de complementaritate în raport cu psihologia bolnavului. Elementele care sunt incluse în „profilul psihologic” al medicului sunt reprezentate prin următoarele: 1) Tactul Acesta este „finețea de spirit” spune B. Pascal. Omul cu tact are antene morale care-i permit să cunoască dificultățile celuilalt. Tactul este arta de a intra în sentimentele celuilalt. Din aceste considerente, fiind în primul rând o trăsătură morală de caracter, tactul „îl ai” sau „nu îl ai”. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
complementaritate în raport cu psihologia bolnavului. Elementele care sunt incluse în „profilul psihologic” al medicului sunt reprezentate prin următoarele: 1) Tactul Acesta este „finețea de spirit” spune B. Pascal. Omul cu tact are antene morale care-i permit să cunoască dificultățile celuilalt. Tactul este arta de a intra în sentimentele celuilalt. Din aceste considerente, fiind în primul rând o trăsătură morală de caracter, tactul „îl ai” sau „nu îl ai”. În cazul în care există el poate fi dezvoltat și educat, dar este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
finețea de spirit” spune B. Pascal. Omul cu tact are antene morale care-i permit să cunoască dificultățile celuilalt. Tactul este arta de a intra în sentimentele celuilalt. Din aceste considerente, fiind în primul rând o trăsătură morală de caracter, tactul „îl ai” sau „nu îl ai”. În cazul în care există el poate fi dezvoltat și educat, dar este absolut indispensabil medicului în orice situație. 2) Înțelegerea semenilor Este tot o trăsătură psihologică legată de simpatie și filantropie. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relație pozitivă „medic - bolnav” are în primul rând un caracter psihologic. Ea combină experiența medico-profesională a medicului cu experiența suferinței bolnavului. Din acest motiv este absolut necesar ca medicul să aibă, în primul rând, o solidă instrucție profesională și mult tact clinic. Relația „medic-bolnav” se bazează pe simpatie și încredere, elemente esențiale în realizarea situației de transfer despre care am vorbit mai sus. Încrederea și siguranța în medic și actul terapeutic, sunt legate de conștiința morală a bolnavului. Medicul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Se va trece apoi la recrutarea subiecților, după criterii riguroase în conformitate cu obiectivele cercetării propuse. Cercetarea științifică se va desfășura numai în condiții care să permită realizarea corectă a acesteia, evitându-se situațiile improprii unei cercetări. Ea se va desfășura cu tact, discreție, respectându-se cu strictețe secretul profesional privind identitatea subiectului cercetat sau a subiecților din lotul de cercetare. Se va căuta să se evite, pe cât posibil, producerea unor situații conflictuale sau ca cercetarea respectivă să aibă efecte nocive asupra subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferințe sunt trăite de către individul respectiv cu o deosebită intensitate și autenticitate, ca niște experiențe sufletești reale, pe care trebuie să le cunoaștem, să le înțelegem, să le explicăm și față de care trebuie să adoptăm o anumită atitudine de un tact deosebit. Din aceste motive, credem că problema suferințelor iatrogene, este, în primul rând, o temă a psihopatologiei. Condițiile patogenezei iatrogeniilor Cum apare și se dezvoltă acest gen de tulburări? La ce categorie de bolnavi și în ce condiții? Care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
volumul mare al acesteia, poziția socială a medicului, succesele cunoscute ale acestuia etc. Avem de-a face, prin urmare, cu criterii de ordin subiectiv-emoțional, de „reclamă medicală”. Medicii care „întâlnesc” asemenea „bolnavi dificili” trebuie să acționeze extrem de prudent, cu mult tact și răbdare. Să adopte, în primul rând, o atitudine de înțelegere. Să asculte cât mai mult spusele bolnavului, dar să li se adreseze cât mai puțin. Bolnavii aceștia așteaptă ca medicii „să le vorbească despre boala lor”. Ei „așteaptă” acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi perfect este ținta ideală, către care tinde fiecare. De altfel destul de greu și târziu, de atins. Orice act al Eului este un efort. Un efort fizic, sufletesc și moral. Din acest motiv el este greu de realizat. Este necesar tactul. 2) Cenzura morală Actele Eului personal sunt normate de conștiința morală. Ea acționează ca un factor cenzurant care însoțește actele Eului. O putem asimila cu acel daimon socratic care-l oprea pe filosoful atenian de la comiterea unor acte. Conștiința morală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limbajului medical înțelegem și descoperim boala, dar prin intermediul limbajului psihologic înțelegem și descoperim persoana bolnavului. Din acest motiv, dacă pentru înțelegerea limbajului medical ne sunt necesare cunoștințe medicale de specialitate, pentru înțelegerea limbajului psihologic, trebuie să deprindem arta înțelegerii umanului, tactul și finețea de spirit de a surprinde, dincolo de cuvinte, sensul trăit al acestora, de a intra în intimitatea bolnavului. Ori aceasta nu o poate face oricine. Înțelesul limbajului medical al bolii este o chestiune de tehnică medicală. Înțelesul limbajului psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cuvinte, sensul trăit al acestora, de a intra în intimitatea bolnavului. Ori aceasta nu o poate face oricine. Înțelesul limbajului medical al bolii este o chestiune de tehnică medicală. Înțelesul limbajului psihologic al suferinței este o chestiune de artă, de tact psihologic, de „acord interuman” empatetic. Ori acest aspect depășește tehnica medicală rutinieră, plasându-se în sfera confesiunii, al unei „întâlniri interioare”, dincolo de dimensiunea medicală. 36. MODELE DE PERSONALITATE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Așa cum nosologia psihiatrică urmărește stabilirea sau delimitarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atunci acesta învață foarte repede că astfel trebuie să procedeze și în viitor pentru a i se îndeplini parte din dorințe. Ca urmare, pentru acei elevi cu cerințe comportamentale semnificative, progresul și schimbarea se produc lent. Educarea lor presupune mult tact, răbdare și perseverență, iar acest fapt nu trebuie uitat de cei care simt că orice încercare de a determina un comportament pozitiv pare a fi fără speranță. În concluzie, fiecare elev este unic, cu personalitate proprie și tipar de comportament
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduiturilor... și... idei subversive... (...) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orice ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun simț, pentru ca Europa cu un moment mai înainte să vie și să recunoască, de la care putem zice depandă... (...) precum, - dați-mi voie - (...) precum la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și să oferim un răspuns pozitiv acestuia. Pentru a oferi un feedback corect este necesar să: * descriem comportamentul specific al interlocutorului, nu să facem evaluări globale sau etichetări la adresa persoanei (de pildă, ai fost neinspirat, nu ai dat dovadă de tact etc.); * ne concentrăm asupra ideilor și comportamentelor care au șansa de a fi schimbate, nu să alunecăm în generalități sau lucruri vagi; * abordăm problemele direct, nu ocolit sau filtrat; * suntem motivați pentru sprijinul celui care primește feedback-ul pentru a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mod prompt și alții care au reținere să vorbească. Ca președinte de ședință avem nevoie să aflăm comentariile tuturor. Ne adresăm oamenilor care nu se oferă ușor să-și spună opiniile și îi întrebăm care este părerea lor. * Abordăm cu tact oamenii care monopolizează discuțiile. În cele din urmă, putem întrerupe pe cineva care are o intervenție prea lungă și rugăm pe altcineva să comenteze problema ce se discută. * Una din probleme poate la un moment dat să ia mult timp
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
nuanțe în scris. Iată motivul pentru care un vocabular bogat este folositor. * Evităm frazele lungi, complicate, stufoase. Numai astfel obținem maximum de claritate în comunicare. * Nu utilizăm cuvinte care introduc insinuări nepoliticoase, care exprimă gânduri neplăcute sau sunt lipsite de tact. Ele, adeseori, afectează scopul propus și uneori îi pot umili pe cei cu care comunicăm. * Folosim o modalitate de abordare pozitivă în detrimentul celei negative. De pildă, în loc de " Nu vă putem plăti integral înainte de 5 mai", folosim " Vă vom plăti integral
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
le folosi pentru a îmbunătăți comunicarea. Când suntem corector sau supervizor (șef) Nu încercăm să ne impunem stilul sau preferințele personale asupra scrisului altora. O corectură eficientă este consistentă, obiectivă și vizează scopul stabilit al comunicării. Responsabilitatea în calitate de șef necesită tact și răbdare în special când aprobăm sau nu comunicările (rapoarte, analize etc.) făcute de subalterni. În această calitate, suntem obligați să ne ajutăm oamenii să-și îmbunătățească munca. Orice rol am avea, tactul și răbdarea sunt elemente cheie; iar tactul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
stabilit al comunicării. Responsabilitatea în calitate de șef necesită tact și răbdare în special când aprobăm sau nu comunicările (rapoarte, analize etc.) făcute de subalterni. În această calitate, suntem obligați să ne ajutăm oamenii să-și îmbunătățească munca. Orice rol am avea, tactul și răbdarea sunt elemente cheie; iar tactul și răbdarea îi caracterizează pe oamenii care înțeleg într-adevăr ce este feedback-ul în context larg. În acest cadru al discuției putem spune că feedback-ul este o comunicare care îi sprijină
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]