10,628 matches
-
devastată și pentru milioanele lor de morți și pentru a învinge, numai pentru a mai învinge. Văd Panther-ele noastre de vânătoare, câteva vehicule blindate, mai multe camioane, bucătăria de campanie și o grămadă amestecată de infanteriști și de tunari pe tancuri cum își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se simte căldura soarelui. Așteptare somnoroasă. Cineva, nu mai bătrân decât mine, cântă la muzicuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
copacii tineri ce promiseseră adăpost. De acolo nu exista scăpare; sau poate, totuși, în ceea ce-l privea pe simplul tunar? Pe mine mă văd, așa cum ne învățaseră, târâș sub un Panther. Și încă un soldat, poate tanchistul, trăgătorul sau comandantul tancului, măsoară sub burta acestuia libertatea solului. Cizmele noastre se ating. În stânga și dreapta suntem apărați de șenile. Trei minute, o veșnicie poate să cânte orga. Cotropit de frică, mă piș în pantaloni. Pe urmă tăcere. Lângă mine un clănțănit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acopere toate celelalte zgomote. Oricât de scurtă a fost, a ajuns: încă pe parcursul primei lecții am învățat să-mi fie frică. Groaza a pus stăpânire pe mine. Nici urmă de culcat, înainte marș ca la instrucție, m-am târât de sub tanc prin față și mă văd ieșind târâș din pământul de pădure răscolit și din frunzișul putrezit, un amestec în care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să o asigure împotriva penetrării de către câini... Caracterul manifest originar al câinelui Führer-ului este determinat în profunzime de nostalgia depărtărilor... Neantul determinat de nostalgia depărtărilor este, în ținutul Gruppe Steiner, neantul asumat... Neantul se pune în operă între inamicul de pe tancuri și propriile vârfuri...“ Dar acolo unde eram sau unde ar fi trebuit să fiu - spărtura Cottbus? - nu existau nici vârfuri proprii, nici vreo organizare militară recognoscibilă. Ca neant s-ar fi putut manifesta în orice caz Divizia Frundsberg, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de data asta unul rămas cam scurt și lat în umeri. Ordinul era „înaintare și căutarea contactului cu dușmanul“. Pe când începea să se-ntunece am luat-o, după mai multe rătăciri, pe un drum de pădure răscolit de șenile de tanc, un drum pe care, așa se spunea, huruise cu doar câteva ore în urmă o coloană de Tiger-uri și vehicole blindate, avansând ca vârf de lance. Dar din aparatura radio pe care o căram cu noi nu venea nici o indicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în șoaptă cu Dumnezeu, ba își înjura vecinul. Infanteriștii răniți la picior trebuiau pe jumătate sprijiniți, pe jumătate purtați pe sus. Nu reușeam să înaintăm prea repede. Deoarece prin aparatul de emisie-recepție tot nu venea nici un răspuns de la coloana de tancuri, plutonierul a ordonat o pauză de marș pe marginea drumului. Având, se pare, experiența frontului, voia să aștepte retragerea tancurilor rămase, sperând să facă rost de transport, cel puțin pentru cei doi care șchiopătau și pentru bătrânul rătăcit din Volkssturm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sus. Nu reușeam să înaintăm prea repede. Deoarece prin aparatul de emisie-recepție tot nu venea nici un răspuns de la coloana de tancuri, plutonierul a ordonat o pauză de marș pe marginea drumului. Având, se pare, experiența frontului, voia să aștepte retragerea tancurilor rămase, sperând să facă rost de transport, cel puțin pentru cei doi care șchiopătau și pentru bătrânul rătăcit din Volkssturm. Oricum, noi eram sleiți. Din fericire, nu l-a pus pe oricare altul dintre băieți să stea de pază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fusese instruit. El a făcut pe mortul, ca și când ar fi putut scăpa astfel de mersul istoriei, deși, cu pistolul lui automat italienesc și cu două încărcătoare cu muniție, ar fi putut fi considerat în continuare apt de luptă. Abia când tancul dușman, căruia curând i-au urmat altele, s-a pus în mișcare, am început din nou să mă târăsc înainte, până când pinii tineri au lăsat loc pădurii adulte, plantată în șiruri drepte, așadar în ordine prusacă. Nu - înapoi, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în față cu gamelele pe jumătate pline. Acum, soarele de iunie mă încălzește la fel cum mă încălzise soarele de aprilie. Acum ne văd pe noi cum mânuim lingura în același ritm. Stăm lângă șoseaua pe care o coloană de tancuri avansând pentru contraofensivă și un șir de refugiați venind din sens opus se împiedică reciproc. Pe șosea nu mai e loc de întors. Crusta de pământ se rupe brusc. Jos, regiunea de exploatare a lignitului se lărgește până la următoarea linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de steril, a lacurilor de apă de infiltrație. În timp ce la vremea celui mai nou prezent eu desenam pesiaje născute prin exploatări de suprafață, era în orice caz destulă liniște pentru ca urechea întoarsă spre trecut să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-34“. Eu, ecoul lui: „Sunt T-34!“. Pe partea cealaltă, mai sus de zona de exploatare, ieșiseră dintr-o bucată de pădure câteva tancuri. Mici ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-34“. Eu, ecoul lui: „Sunt T-34!“. Pe partea cealaltă, mai sus de zona de exploatare, ieșiseră dintr-o bucată de pădure câteva tancuri. Mici ca niște jucării, stăteau acolo și trăgeau. Circulația care se blocase pe șosea îi permitea inamicului să-și regleze tirul cât mai precis. Loviturile se apropiau din ce în ce mai mult. Blindatele noastre de asalt - Panther-e de vânătoare cu țeava pe direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Loviturile se apropiau din ce în ce mai mult. Blindatele noastre de asalt - Panther-e de vânătoare cu țeava pe direcția de mers - trebuiau să se întoarcă într-o parte ca să ajungă în poziție de luptă. Ordine, strigăte acoperindu-se unul pe altul, căci acum tancurile împingeau peste marginea liniei de surpare căruțele cu cai în groapa de exploatare: le aruncau acolo ca pe niște vechituri. Acum văd un locotenent frumos foc cum gesticulează din turela deschisă ca și când ar vrea, cu mâinile goale, să facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
paturile aliniate. Deja are voie să se ridice și să facă primii pași pe coridor, până în fața casei. Rana din carne, din coapsa dreaptă, e ca și vindecată. Brațul lui stâng, care, în urma rănirii de către o schijă de obuz de tanc, a înțepenit de la umăr în jos, până la mână, trebuie frământat, mișcat, îndoit deget cu deget. Toate astea au fost curând vindecate și uitate. Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un amestec de săpun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fapt confirmat de o inscripție ștanțată sub buncărul miniatural: pusesem mâna pe amintiri din Westwall, obiecte îndrăgite de colecționarii dinainte de război. Buncărele adevărate le cunoșteam doar din filme. În timpul copilăriei mele, fixarea graniței de vest a Reich-ului cu baraje de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej de reportaje filmate, ușor tremurate, și de comentarii aprinse, pe ritmul unei muzici mobilizatoare. Acum, prada mea avea un aer eroic de zădărnicie. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înaintea ochilor imagini din jurnalul săptămânal: bărbați mânuind lopețile, tasarea betonului. Până cu puțin înainte de începutul războiului, erau umplute cu ciment betoniere cu bene rotative. Noi, băieții, priveam cu enuziasm cum crește bastionul ridicat împotriva dușmanului de moarte. Baraje de tancuri lungi de kilometri, care ajunseseră să facă parte dintr-un peisaj ușor delurit, ni se păreau de netrecut. În interiorul buncărelor căutam ținte prin fanta de ochire și ne vedeam, în viitor, dacă nu făcând parte dintr-un echipaj de submarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se complăceau în ipostaza de învinși și plângeau după bătălii pierdute. Unii credeau chiar că, în cursul unor jocuri în nisip, ar putea obține retroactiv victorii - de pildă, în bătălia de tancuri de la Kursk ori în aceea pentru Stalingrad. Mulți participau însă la mai multe cursuri, de pildă dimineața stenografie și după amiaza poezie germană din Evul Mediu târziu. Și ce anume m-a câștigat pe mine ca elev? Deoarece, din cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scoată din noi rămășițele de nazism tânăr. Cel mai mult a rezistat, dintre toate știrile de latrină, zvonul despre deja planificata, între timp hotărâta și în curând efectiva reînarmare a tuturor prizonierilor de război dezarmați. Și anume, cu echipament american: „Tancuri Sherman și de-astea...“ Pe un plutonier l-am auzit zicând în gura mare: „Păi, normal, de-acum încolo mergem înainte cu amis“ - deja spuneam ami și amis - „împotriva lui Ivan. Încă mai au nevoie de noi. Fără noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe el a trebuit să-l cred. Pe el încă îl mai credeam. Cât timp am lucrat însă în echipa de la bucătărie ca spălător de vase și tălmaci, am rămas insensibil. Desigur, pierduserăm războiul. Învingătorii ne fuseseră superiori ca număr, tancuri, avioane și, pe deasupra, și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați-vă în Palestina!“. După care iar râdeam la unison de americanii care nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe autostrăzi pustii, prin peisaje deluroase, apoi plate, ce se întindeau pașnic, ușor de cuprins cu privirea. Eram băgați în lagăr în scopul eliberării, așa se spunea. Din loc în loc, poduri rutiere aruncate în aer și câte o epavă de tanc aminteau de ororile cărora le supraviețuiserăm. Abia ajunși, ne-am instalat în barăci în lagărul Munster. Supraveghetorii englezi erau interesați de o parte din ceea ce mai rămăsese din mărfurile mele de schimb: gingașele buncăre ale Liniei Siegfried. Iar după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drept, să demontez carabina de nouăzeci și opt și să o refac în puține minute ca armă gata de a deschide focul; ce-i drept, știam să mânuiesc amorsa tunului antiaerian de 8,8 și - ca tunar instruit - tunul de pe tanc; de asemenea fusesem deprins, la instrucție, să-mi caut fulgerător adăpost, să răspund la ordine cu Jawoll și să mărșăluiesc în formație; mai târziu am învățat să procur lucruri comestibile, să adulmec pericolul, așadar să-i evit pe „câinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însă și atunci când era vorba de tipul inconfundabil al caporalului. Pe acela îl cunoștea de pe vremea când cineva, care fusese de meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de retragere, picioarele caporalului au fost făcute zob, astfel că de-abia a supraviețuit; camaradul meu din sala de așteptare, însă, a scăpat cu un picior de lemn. El știa unde și ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de film mut în primul capitol din Toba de tinichea. Ne iubeam pe noi și arta. Iar atunci când, la jumătatea lui iunie, ne aflam la marginea alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu am părăsit sectorul american, am rămas la marginea estică a acestuia, dar am trăit puterea și neputința atât de viu, încât gesturile și izbitura pietrelor ni s-au întipărit în minte; motiv pentru care doisprezece ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în propriul lor orgoliu. Atunci n-am făcut decât să ne uităm. Mai mult n-am îndrăznit. Din cauză că tu veneai, protejată, din țarcul ocrotit care era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut: T 34. Când văzuserăm destul am considerat necesar să plecăm. Violența ne înspăimânta. Să faci ceva, să arunci cu pietre în tancuri, ne reușea eventual în gând. Că doar noi aveam arta noastră. Aproape că ne era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut: T 34. Când văzuserăm destul am considerat necesar să plecăm. Violența ne înspăimânta. Să faci ceva, să arunci cu pietre în tancuri, ne reușea eventual în gând. Că doar noi aveam arta noastră. Aproape că ne era de ajuns. Astfel, am cumpărat un cort mic de două persoane. Era de culoare orange spre roșu. Și cu cortul acesta, rulat în rucsac, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]