2,472 matches
-
dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te române! Spun și eu asta, ca să n-adorm, alături de poporul meu. Jupoaie-mă, dar cu tandrețe Remarcabil popor mai este și poporul acesta carpato- dunărean! Remarcabil la ce? Eram sigur că mă veți întreba, așa că am răspunsul uite ici, în pălărie, vă rog serviți... Este remarcabil, mai ales în focusarea tuturor resurselor și așa secătuite
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
1989. Ghiolbanii portocalii, când s-au văzut în fruntea bucatelor, s-au năpustit ca lupii pe bietul român, uitând că românul are și el o pretenție minimă: „Dacă tot te-ai gândit stăpâne să mă jupoi, jupoaie-mă, dar cu tandrețe”. Cum au apărut pe lume băsești, boci, udre, videni, berceni și alte lifte Francezul Paul Valéry spunea că „Statul este prietenul tuturor, dușman al fiecăruia”. Dar nu știu cum s-a făcut, ce păcate v-om fi avut noi de tras, că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
am simțit palmele înghețate. Ea îmi ceruse să fim mai distanți și tot ea vroia acum să strice regulile? Ce puteam să înțeleg? Cum trebuia să mă port, dacă ea era așa de confuză? Am îmbrățișat-o, și ca să maschez tandrețea gestului, am început să mi plimb palmele pe spatele ei, ca să o încălzesc. Încercam în felul meu să îi ofer câteva clipe alături de mine, iar ea, ca o pisică ce stă la mângâiat, doar că nu-mi torcea. Părea că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre, scormonind prin minți după răspunsuri la întrebări grele! Badea Vasile făcu primul pas ștergându-mi lacrimile de pe obraz apoi mă ciupi ușor într-un gest de tandrețe de care nu-l credeam în stare. Era un om bun, dar ceva îl cătrănise de mult și nu mai reușea să-și revină. Răsuflă adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o poznă că uitasem să spun unde
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
până-n picioare, culoarea în care ar fi încăput multe, multe cuvinte. Urma să intrăm în „câmpul muncii“, „mare și lat“, vorba Dodoloiului. Fiecare pe cont propriu. Negru. La toate fetele alea care aleseseră rozul mă gândesc cu un soi de tandrețe, de milă. Erau fete care aspirau la tot ce are feminitatea mai puternic! Erau fete care se dădeau peste cap să fie frumoase, vaporoase, la modă. Își puneau cerceluși fini, inele de argint subțiri, baticuțuri, brățărici. Ieftinăciuni, dar frumoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să se expună lor. Era rănit fără încetare și totuși firea sa era atât de bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu o înjurătură. Mi se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie. Se pricepea admirabil să-l facă să se simtă cât mai bine și folosea o viclenie iscusită de care nici nu l-aș fi bănuit măcar a fi în stare pentru a-l face pe Strickland să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
critica tigrul pentru că e feroce și crud. Totuși capriciul acesta nu-l puteam înțelege. Îmi era imposibil să cred că Strickland s-a îndrăgostit de Blanche Stroeve. Nu-l credeam nici măcar capabil de dragoste. Aceasta este o emoție în care tandrețea joacă un rol esențial, iar Strickland n-avea pic de tandrețe - nici pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l puteam înțelege. Îmi era imposibil să cred că Strickland s-a îndrăgostit de Blanche Stroeve. Nu-l credeam nici măcar capabil de dragoste. Aceasta este o emoție în care tandrețea joacă un rol esențial, iar Strickland n-avea pic de tandrețe - nici pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere altuia - dacă nu chiar mărinimie altruistă, în orice caz un egoism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-am îndepărtat atât de mult de casa tatei, încât mă și cuprinde sfiala la ideea de a o vizita din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a-și reveni care-l făcuse să accepte cu atâta bonomie batjocura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ești destul de obosit, trebuie să te odihnești, a insistat ea. ― Dacă vrei, treci dincolo în dormitor și culcă-te. Doar n-ai să-mi ții de urât toată noaptea. Ne solicitam unul pe altul, cu atenții și menajamente, arătin-du-ne o tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am reușit s-o împiedic. La rîndu-mi stăruiam să ia o pijama nouă (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În loc să se ducă departe de lume, într-o peșteră, el s-a vârât într-un butoi, așezat în aglomerație, de unde putea auzi discuțiile celorlalți. Ce înseamnă asta dacă nu că în orice mizantropie trebuie să mai rămână o fărâmă de tandrețe? Altminteri, suntem pierduți. Iată, domnilor, de ce vă voi spune, la un moment dat, că Parthenonul nu e o problemă a celor vechi. Din punctul meu de vedere, în lumea anticilor găsești ceea ce cauți și, în primul rând, ceea ce îți e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sosești și să faci cu mine tot ce voiai. Dar nu tu întreg, așa cum te-am cunoscut: acum nu mai exista nimic în tine din ceea ce am urât, egoismul, gândurile fără legătură cu mine. Păstrai numai ceea ce m-a subjugat, tandrețea, neputința ta de copil ce trebuiește ocrotit (chiar dacă tot ceea ce îmi scapă din tine mă legase mai mult) și o imagine dureroasă, obsedantă, slab, imaterial, cu ochii triști, cu gura crispată. Atunci mintea mea te lăsa în voie să călătorești
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
colegul meu de cameră filozoful nu se ferea de mine14. Dar pe Anatol, mi-am dat seama numaidecât, nu-l prea interesa piesa lui Ion Schipor. L-am văzut deodată întinzând o mână către fața lui15, cu o expresie de tandrețe 16, după care mâna i s-a înălțat mai sus, către păr, mângâindu-i-l de vreo două ori, fără măcar a se preface că vrea să i-l netezească, sau ceva, ci pur și simplu cu drag. Mi-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privi pe Dan, care se împiedicase în pantaloni încercând să se dezbrace și căzuse pe o parte, lovindu-se cu capul de ușa șifonierului. La vederea trupului costeliv sprijinit de ușa din șipci, Carol fusese cuprinsă de un val de tandrețe ciudată și de un sentiment de posesiune încă și mai ciudat. Se opinti, îl ridică de subsuori, ca pe un copilaș, cu părțile intime încă acoperite de haine în dezordine, și îl trânti pe pat. Amețeala neobișnuită, șocul suferit de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
brațe. Sunt plin de dorințe abstracte și de altceva pe care nu-l înțeleg și nu îl pot identifica. Zac pe pat, inuman, non-animal, un nimic, și îmi frământ creierii în căutarea săruturilor și a atingerii lipsite de patimă, a tandreții fără pasiune. După care toate devin pornografice... Atmosfera sălii de proiecție din capul meu (foarte exclusivistă, doar pentru membri, dar cu un preț așa de mic la înscriere) se îmbâcsește și se umple de fum - toată dărăpănătura asta din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de care ai pomenit erau și fizic niște minunății. — Așa e. Ochii mei de pictoriță au căutat totdeauna frumusețea. — Prin ce se deosebeau prietenele tale de restul lumii? — Poate că aveau o intuiție mai mare, o sensibilitate mai intensă, o tandrețe ascunsă, de care aveam nevoie. Era extraordinară lipsa lor de orgoliu, de egoism, de ge lozie. Cu ele alături mă simțeam ocrotită, așa cum n-am fost apărată nici de părinții mei. S-ar fi băgat și în foc pentru mine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în cercuri concentrice, fumul parfumat al unor țigări cu etichete aurite. La toate acestea, se adăugase și tandrețea lui Marcel, care n-a mai scos-o din prințesa mea! Ce mai, Olga a trăit cele mai fericite clipe din viața ei. Marcel se dovedise a fi un tânăr plin de farmec, cu reale calități de cuceritor. La finele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reproșeze lui Alex. Acesta se prezentase în toate ocaziile ca un prieten adevărat. A invita o fată la un local public nu era un lucru neobișnuit. Se întâlniră în preajma porții principale a Grădinii publice, alăturară unui salut reciproc zâmbete de tandrețe și, cu pas măsurat, încercară să schimbe impresii despre seara care era calmă și care prevestea o atmosferă de bun augur. Când ajunseră în preajma terasei, le răsări în cale un picolo; acesta îi întrebă unde preferă să se așeze. Ochiul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
următoare, o dădea jos înciudată și o arunca cât colo, stabilind că mai cuminte ar fi dacă ar lipsi. Tot timpul cât se pregăti, își fărâmă gândurile pentru că nu-și dădea seama dacă va avea tăria să suporte scenele de tandrețe ale mirilor care, cu siguranță, vor fi încărcați cu lumini solare. În cele din urmă, la îndemnul mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
disperată mi-e curiozitatea. Intimitatea mea cu celălalt corp al meu este per manentă, când dorm știu și în vis că e lângă mine, dar în orele de dragoste fizică ea devine totală. Atunci nu mai disting privirea de atingere, tandrețea de violență, fericirea de suferință. Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse, „fluturele cu aripi lipite somnoros“ și știu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aș putea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mult Nabokov și D.H. Lawrence, citea în engleză postmodernii americani, făcuse o pasi une pentru Robert Coover. Avea fără-ndoială talent critic, observațiile ei nu erau la-ndemâna oricui. Abia spre sfârșitul scri sorilor insinua în ele un fel de tandrețe foarte curată. Le termina, invariabil, cu „Good night, sweet prince!“ Dar eu mă-ndrăgos tisem între timp de o colegă din București, și po vestea cu Irina își cam pierdea contururile. Ghi nion, însă. Și colega cu pricina era fată mare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
În ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În brațe ca un copil. Semn rău, s-a gândit el. Au rămas așa secunde bune, Vasilica Îi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea, costumul ieftin În care Îl Îmbrăcaseră Îi venea de minune. „Bătrâne, să nu mai vii niciodată Înapoi“, Îl mânca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
regulă; de obicei Vasile se bucura când Îl vedea, ochii copilăroși i se aprindeau, chipul i se lumina. — Ce vrei? l-a Întrebat sec. — Ai pățit ceva? Te rog să mă ierți dacă... Era În vocea lui o nuanță de tandrețe Îngrijorată, sin ceră, oarecum vinovată, pe care Vasile a remarcat-o, Însă a hotărât să fie precaut, să nu se mai livreze naiv, după cum Îi era obiceiul. — N-am pățit nimic, Cristian, am leșinat atunci, În seara aia, iar tu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]