2,970 matches
-
AȘ VREA... În nopți de var-aș vrea să te alint Și să-ți sărut ca umbrele, făptura; La fel ca raza lunii de argint, Să-ți mângâi tandru, părul blond și gura; Cu mâini de neguri, trupul să-ți cuprind Când gândurile fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și ochii tăi, din nou să-i cuceresc, Când vor sclipi în
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
zori, de-altădată, Ca un zâmbet naiv de copil, Ca din filmul vieții, o pată... Mai caut privirea voalată, Adâncul nicicând străbătut Iubirea cea pură de fată Și floarea din oala de lut... Și gestul schițat din pornirea Curată și tandră ca zorii, Prin care, filtrată iubirea, Întoarce din drumuri, cocorii... Mai caut, mai caut și-acum Privirea arzândă ca focul, Mai caut un capăt de drum Să-mi iasă în cale...norocul... Iar la fetele din sat, Azi pot să
MAI CAUT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83827_a_85152]
-
corpul meu Îmi spunea că Îmi plăcea Sammy sau, destul de posibil, că Îl veneram. Chestie care, dacă cineva se obosea să facă această paralelă, era exact ceea ce simțise Lucinda Înainte de prima ei Întâlnire Între patru ochi cu Marcello În Mângâierea tandră a magnatului. Era prima oară, din câte Îmi aminteam, când fremătam de anticipare nervoasă, așa cum făceau Întotdeauna femeile din cărțile mele. L-am simțit cum stă deasupra mea Înainte să-l văd, un fel de siluetă amorfă În negru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eu, am anunțat. M-am uitat Înapoi o singură dată În timp ce mă repezeam afară, doar ca să-l văd cum mă privește și clatină din cap. Nu prea semăna cu modul În care s-ar fi desfășurat aceeași scenă În Mângâierea tandră a magnatului, m-am gândit cu destule remușcări. Dar m-am Înveselit ușor gândindu-mă că toate relațiile noi - chiar și cele fictive - aveau de depășit obstacole la Început. Nu aveam de gând să abandonez de data asta. Nu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
târziu. Zarva se mai liniști, iar Danny începu să se simtă bine și să se laude cu evoluția lui. Kostenz îi cântă în strună, spunând cum îi povestise Jukey Rosensweig despre el și Donna Cantrell. Danny interveni cu o lamentație tandră legată de Donna, folosindu-se de ocazie pentru a insera o explicație pentru anii „lui” de absență: profesorul Cantrell devenise o legumă, iubita lui, Donna, murise, fasciștii erau vinovați, dar el fusese mult prea afectat de pierdere pentru a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de repertoriul lui de zgomote și de plămânii săi puternici pentru a produce sunete care să însemne ceva. Era deja iarna lui 1943. Coleman scăpase de rotunjimile adolescentine și devenise tot mai chipeș. Reynolds era tot mai cald cu el, tandru din punct de vedere fizic - cu multe îmbrățișări si săruturi pe obraz. Brusc a dat crezare poveștii bărbatului cu voce de scoțian. S-a alăturat Comitetului de Apărare din Sleepy Lagoon - care acum, după condamnarea celor șaptesprezece tineri, devenise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care n-ar putea avea loc nimic din Încrâncenarea și din oboseala tuturor celor care se aflau, călare, pe malul Prutului, așteptând clipa În care vor ucide. Oană Își desprinse mâna cu un gest pe care l-ar fi vrut tandru, dar care nu reuși să fie decât stingher. - Nu trecem râul, spuse căpitanul suficient de tare ca să fie auzit de spătarul Mihail și de Apărătorii din jurul lor. Îi așteptăm să ajungă aici și să Înceapă traversarea. Îi rupem În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
împăcare, dar Mika-Le a tranșat diferendul. Cu glasul ei de greier în păpușoi, a spus că are alte planuri de viitor și nu înțelege s-o silească nimeni! Nu? Un studiu! . . . - Lino! zici că inventase, în ultima instanță, să fie tandră cu tată-său! E nostimă, Mini! închipuiți-vă! Ca să nu plece la Sibiu schimbase deodată manevra. începuse să roage pe Hallipa, să-i șoptească, să-1 ademenească. După scene echivoce, Hallipa s-a convins că la Sibiu va face scandal și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare, de aceea acum Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă și tandră a povestirei ei: - Să fi văzut tu azi la Hallipi. . . 102 103 VI Toată noaptea, pe sghiabul ferestrei, unde florile se răcoreau în vase, picuratul, torentele alternate ale ploaiei însoțiseră somnul lui Mini, în care sta trează nădejdea că timpul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și face semne cu mâna. În fața lui, lady Aurelia are o expresie rigidă. Mici broboane de sudoare, se ivesc pe fruntea ei albă, înaltă. Lady Aurelia suportă cu stoicism. Se apleacă și o atinge pe genunchi. — Minty? i se adresează tandru. Ea nu răspunde. Este, după cum se vede, într-una dintre acele zile. Zâmbește și face cu mâna. De-a lungul anilor, a învățat să-i interpreteze gesturile fără greș. Cu Minty, nu se știe niciodată. Trebuie să intuiești. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Iubirea mea sunt vișinii în floare. Primăvara asta Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care ascundeam iluzii dorului șoptit. Mă-nfioară gândul (ești aici) și-mi pareprimăvara asta s-a îndrăgostit... păpădii pocnesc, vișini dau în floare. Atenție
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Eu aș pleca din tine, te-aș părăsi și mâine într-o poveste tristă, să fiu cu sare ... pâine ... Veghetori Culori din curcubeie, penel și zeiisori îmi sunt în nopți și vise, tăcuții veghetori. I-am desenat cu dorul de tandru și naiv într-o magie albă ascunsă-n rogvaiv... Acolo doarme pruncul la piept, fără coșmar în lumea fără vină, în care sunt un dar Și-un zâmbet de lumină, în nuanțe violet, Nectar și miere, floare de câmp într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul prinde viață în cel ce nu cuvântă, Te strâng în brațe fiii în cel mai tandru gest... Și primăveri se joacă în gândul tău de noapte Când degetele tale se-aprind sub mângâieri, Prinzi dimineți în gene cu neștiute șoapte Și-ascunzi nemulțumirea în clipele de ieri... Presari, pe unde-ți calcă timid un vis de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de surplus. își consolidează treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a trei decenii, ca șef la biroul plan, Când, îndrăgostit de-o mâță își înșeală speța castă, Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă ține în ghearele sale și îmi șoptește: „Sunt potent“. Mă trezesc și împăratul Hsien Feng mă atinge. Am aceeași senzație pe care o încercam când ședeam pe ouă. Mâinile îi sunt reci, însă trupul său e cald și mișcările tandre. Explorează. Mă înfășor în jurul lui ca o viță în jurul unui copac. El bâjbâie, iar respirația îi devine mai rapidă. Pare să fie surprins de propria-i excitare. Acum mă dă deoparte, ca în clipa următoare să se năpustească din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă bordei, din pădure ieși un om cu sarcina de vreascuri în spate. Albi, ochii săi erau încadrați de o barbă cu lîna laie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pădurilor seculare. Oh, i se făcuse tare dor de toate acestea...Câți ani trecuseră? Doi ani deja? ...O veșnicie pentru el, care mergea odinioară în fiecare week-end. Relația dintre ei înflorise. El era atât de bun, de generos și de tandru. Și atât de iubitor. Le era atât de bine împreună - un cuplu foarte fericit. Aveau acum o fetiță. Lotti născuse la PARIS gemeni, dar celălalt copil murise câteva ore mai târziu din cauza unor probleme de respirație. Lotti suferise îngrozitor. Devenise
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
de Dumnezeu, își spuse Lotti. Rămpsese aceeași femeie delicată, frumoasă și cuminte. Roșea, era pudică și asta era ceva extrem de rar în secolul XXI. Îl atrăgea în continuare pe Richard, care continua să fie vrăjit și să aibă aceași dorință tandră de a o ocroti. Ardea mereu de nerăbdare să o vadă, să o strângă -n brațe, s-o iubească. Se sărutau plini de dorință, chiar și acum, după 15 ani. Inimile lor băteau în același ritm. Își puteau permite orice
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
noi Și putrezind-o vremea, Clipirea unui vers de joi Și mândră ca ideea Un deja-vu mult prea plăcut Și care va mai trece, O clipă trăită profund Ori lacrimă prea rece; Un zâmbet larg, ori un sărut Sau mângâiere tandră, Un cer al tău și un pământ, Un sens care te poartă Ca pe un fulg, pe aripi de vânt, În umbra de altă dată...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93409]
-
Damian În viața mea schimba totul. Eram, recunosc, nebună după el. Nebună după ochii lui verzi ca marea, după zâmbetul lui, după felul În care mă privea. După felul În care-mi șoptea tot felul de aberații seducătoare, după Îmbrățișările tandre și nesfârșite. Mai aveam ceva timp până să se sune. Am Început să mă Îndrept către baia fetelor, unde Bianca cu siguranță se holba nemulțumită În fața oglinzii. Pe drum m-am ciocnit de Eliza, care ieșise brusc dintr-o sală
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să ne observe. Dar Chris nici nu m-a lovit, nici nu m-a sărutat. în schimb, și-a plimbat degetul mare de-a lungul obrazului meu și mi-a șters o lacrimă. Gestul a fost eficient, dar ciudat de tandru. —Biata Rachel, a spus el ștergându-mi o altă lacrimă cu degetul mare de la cealaltă mână. în vocea lui simțeam fără îndoială multă compasiune. Era oare și ceva pasiune? Poate... —Biata Rachel, a repetat el. Dar tocmai atunci Misty O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
privit, ceva a izbucnit în mine. Ceva ce vedeam oglindit și pe chipul lui. M-am uitat la el temătoare, minunându-mă de ceea ce vedeam și simțind, în același timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia nerasă pe obraz, să-i respir parfumul pielii. Am ridicat o mână tremurândă și i-am atins ușor părul mătăsos. în secunda în care l-am atins, zăgazul s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
perfect, fiindcă în camera micuță pe care o împărțeam n-ar fi fost loc de două nebune. Eram mult mai furioasă pe Luke decât pe Brigit. Dar eram și foarte confuză. Cât locuisem în New York, Luke fusese foarte afectuos și tandru cu mine. Pur și simplu, nu mă puteam obișnui cu schimbarea lui de atitudine. Contrastul era mult prea mare. Cu o nostalgie dulce-amară, mi-am amintit de punctul maxim al drăgălășeniei lui Luke, adică de noiembrie trecut, când mă căptușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
temperat. Cred că e o idee grozavă! —Ai luat-o razna? am râs eu mestecând cuvintele. Eu? Să merg la un centru de dezintoxicare? Ce glumă proastă! Oricum, nu pot să plec și să te las singur, am adăugat zâmbind tandru din dorința de a reface atmosfera de apropiere dintre noi. Ești iubitul meu. Luke m-a privit îndelung și cu mare atenție. Nu mai sunt iubitul tău, a spus într-un târziu. — C... cum? am întrebat uluită simțind că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de laudă. Lucille a idolatrizat-o întotdeauna pe mama, încă de pe vremea când erau colege de cameră la Vassar. Mă simt invadată de un sentiment copleșitor de gratitudine față de ea. Ca și cum ar fi simțit plutind în atmosferă o încărcătură de tandre emoții, Lucille îmi pune în brațe, cu stângăcie, o cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]