KorAP: Find »[drukola/base=tavan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...207 >

5,159 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

interesanți, timp mai puțin pentru scris... Am avut și la Mare zile când, în întunericul gălbui din camera bună a lui S., nu se lega un gând. Să stai atunci pe o scândură tare, bună pentru spate, cu ochii în tavanul care se depărtează - de la o vreme, ochii trebuie să stea doar semideschiși, pentru ca suprafața opacă spre care privești să cadă pe o suprafață cât mai mică, abia atunci densitatea aduce oboseala, somnul, câte o jumătate de oră fără vise, neproductiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
prag, de când te sperie pe tine bărbații? Nu bărbații mă sperie, perverșii! zice ea întorcându-se, ca o felină răsfățată de casă, pe burtă, de fapt aterizând pe saltea drept în pelvis, cu gambele-n lumânare și tălpile întoarse spre tavan, cu concavitatea plantelor desenată ostentativ în luminația albă. (Știam că în autobuzul hârbuit care a adus-o seara din Rahova domnește o faună mai sălbatică decât în trenurile regionale de pe vremuri. Un exhibiționist din ăștia de cartier începuse aseară să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

i locul căruia îi aparțin. M‑am născut ca să trăiesc în America. Suntem aici doar de azi‑noapte, dar deja mă simt complet îndrăgostită de locul ăsta. În primul rând, hotelul e fantastic - tot numai piatră de var, marmură și tavane uluitor de înalte. Stăm într‑o cameră enormă care dă înspre Central Park, cu o baie de toaletă lambrisată și cea mai incredibilă cadă, care se umple în cinci secunde. Totul e atât de uriaș, de luxos, de... mare. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Fifth Avenue din New York. Pășesc încet în magazin - forțându‑mă să nu mă grăbesc - și mă simt de parcă am plecat spre întâlnirea cu un star celebru de la Holywood. Mă plimb prin parfumerie, uitându‑mă la elegantele lambriuri art deco; la tavanele înalte, largi; la ornamentele sculptate aflate la tot pasul. Dumnezeule, cred că e unul dintre cele mai frumoase magazine în care am fost vreodată. În spate sunt lifturi demodate care te fac să simți ca într‑un film cu Cary

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sarcastic. Câteva lucruri. Se uită lung la mine, apoi, spre groaza mea, se duce la șifonierul din lemn de cedru unde mi‑am ascuns toate cumpărăturile. Îl deschide fără o vorbă și rămânem amândoi uitându‑ne la pungile îndesate până în tavan. În clipa în care le văd, simt că mă apucă greața. Toate lucrurile alea care mi se păruseră atât de vitale în clipa când le‑am cumpărat, toate lucrurile alea de care eram atât de încântată... arată acum ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vrei să iei un prânz rapid cu ea mâine. În noaptea aia, abia dacă ațipesc o oră. Stau cu Suze până târziu, gândindu‑mă cu ce să mă îmbrac și, când mă duc la culcare, rămân trează, uitându‑mă la tavan, simțindu‑mi mintea zburdând ca un pește. Oare au de gând să‑mi dea slujba înapoi, în cele din urmă? Vor să‑mi ofere alta? Poate o să fiu promovată! Poate or să‑mi dea propria mea emisiune! Dar, la primele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Dumnezeule, de ce‑oi fi făcut asta? Mă las înapoi, sprijinită în coate și închid ochii. Deodată, fără nici un motiv, mă simt complet epuizată. Deci mâine pleci, zice Caspar, luând o gură de bere. — Mâine plec, îl îngân, cu ochii în tavan. Mâine plec din Anglia și zbor spre America. Las totul în urma mea și o iau de la zero. Mi se pare complet ireal. — Sper că nu e un zbor din ăla în zori? spune el, uitându‑se la ceas. — Nu, slavă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

În timpul spectacolelor izbucnesc adesea bătăi între bețivi. E dorința bunicului să termin școala primară. Ești un păun printre găini, zice el. Repară brațul scaunului său din ratan când îmi spune asta. Are capul spre podea și fundul în sus, spre tavan. Fraza are un efect enorm asupra mea. Bunicul mă înscrie la o școală din zonă, aflată la vreo câteva străzi distanță. Îmi dă un nume formal, Yunhe - Cocorul din Nori. Imaginea e luată din opera lui preferată, Pavilionul Auriu. Cocorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
simt vinovată și încerc să mă revanșez pregătind cina. Îi gătesc mâcarea preferată, găluște umplute cu carne, prăjite. O fac cu mare grijă, asigurându-mă că fiecare este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pământului gol. De data asta, Fairlynn acceptă oferta fără să cârtească. Ne facem bagajele și ne lăsăm conduse de croitoreasă la camera ei. Ne sunt înfățișate două paturi. Unul e de o persoană, din bambus, iar celălalt e agățat de tavan, fiind de fapt o placă de scândură. Pe el sunt așezate materiale și diverse zdrențe. Are vreo cinci picioare lățime și opt picioare lungime. Și e la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca eu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
iar celălalt e agățat de tavan, fiind de fapt o placă de scândură. Pe el sunt așezate materiale și diverse zdrențe. Are vreo cinci picioare lățime și opt picioare lungime. Și e la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca eu să iau placa și ea să ia patul. Eu nu sunt ca tine, ușoară ca un fulg, zice ea. Scândura n-o să-mi țină greutatea - o să-ți fărâm oasele, de cade. Când mă uit la placă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cu un picior, pe care să-l folosesc ca sprijin, și să mă ridic pe scândură. O dată întinsă pe ea, nu mai am cum să mă ridic în capul oaselor, căci, dacă o fac, mă voi da cu capul de tavan. Noaptea, își reazămă trupul de perete și îi e frică să se întoarcă pe partea cealaltă Nu e nici o bară care să-i prevină căderea. De multe ori, visează că se rostogolește până pe margine și cade. Trec săptămâni până se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
meu de bambus și îl înfigeam acolo unde citeam. Uneori, îl luam la iazuri, ca să mă ajute să găsesc pești și țestoase... Vorbește mai departe și o trage la pieptul lui, strângându-i mâinile. Ea ține minte că încăperea avea tavanul înalt. Pereții de culoarea noroiului. Pe jos erau pietre bătătorite. Semăna cu spinarea unei țestoase uriașe. Îmi place acest chip, fața cu frunte plină. Un cap minunat. Un cap care, pentru Chiang Kai-shek, valorează milioane în aur și argint. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
tinerii săi generali sau că se va întoarce înapoi la Shanghai. El se întinde după ea. În tăcere, îl lasă să o umple. După un timp, el se dă bătut. Se răstoarnă la o parte de pe ea, cu fața spre tavan. Părăsește-mă acum. Pleacă. Lacrimile-i curg șiroaie pe când își încheie nasturii. Pur și simplu nu văd o modalitate. Nu vreau să fiu o concubină. O privește și ea aude zgomotul scrâșnetului scos de dinții lui. Jos, lângă perete, apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
au aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte, dar asta nu-l oprește. Demon care caută datorii ce ești, țipă ea. Membrele lor se încolăcesc. Ea îl simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
la drum! În cele din urmă, amanții se ridică din pat. Mao își aprinde o țigară și trage adânc din ea. Afară, Micul Dragon îi zorește. Să... ? Înainte ca Lan Ping să termine propoziția, explodează o altă bombă. Jumătate din tavan se prăbușește. Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile de corp se năpustesc înăuntru. Adună hărțile și păturile. Micul Dragon aruncă documentele într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
eu. Știi care e treaba mea. Procedura. Ești o țintă mult prea mare. La rădăcina părului începe să i se preligă încet transpirația. Vrea să se apere, dar în mintea ei s-a făcut un vid. Se uită fix la tavan și simte cum îi paralizează simțurile. Învățătorule Kang, îi zice ea, ca și cum el ar fi, încă, directorul de la școala generală din orășelul Zhu. Îl iubesc pe tovarășul președinte mai presus de orice. Vă implor să mă ajutați. Kang Sheng nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ca să mă pot concentra pe plăcere. Îmi îndrept ochii în altă arte, la un suport pentru creioane de pe biroul lui. E făcut dintr-o legătură de bețe de bambus. E plin de pensule și stilouri, care stau în sus, spre tavan, ca un mănunchi de orhidee limba-dragonului. Sunt stimulată în mod ciudat. Am creat un mit, spune el mai departe. Le-am spus generalilor mei să fie jucăuși cu Chiang Kai-shek. Să ia o mușcătură, apoi să fugă, să mai ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
meșteșug, cu detalii meticuloase. În vreme ce cabinetul său se pregătește de înființarea republicii, soțul meu încearcă să se relaxeze în noul lui cămin, situat pe o insulă de pe lacul Zhong-nan-hai. Îi ia săptămâni să se acomodeze cu imensul spațiu de locuit. Tavanul înalt din Grădina Recoltei îi distrage atenția. Spațiul îl face temător, deși în spatele fiecărei porți sunt santinele. În cele din urmă, după ce a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai puțin solemn și mai modest, numit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai puțin solemn și mai modest, numit Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Lui Mao îi place ușa. Dă exact spre sud. Tăbliile ușii sunt late, cu geamuri înalte până la tavan. Lumina naturală pătrunde din abundență în noua lui cameră, ceea ce îi face plăcere. Canapelele cu perne foarte moi, cadou de la ruși, au fost trimise de premierul Zhou En-lai. Mao nu a mai stat niciodată pe o canapea. Nu i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ideea lui Liu, oamenii sunt acum siguri că ideea lui Mao nu dă rezultate. Asta îl face să fie mai mult decât mânios. Opoziția încearcă să mă împiedice să realizez visul comunist. Tonul lui devine ferm și ochii săi fixează tavanul vagonului. Intelectualii sunt preferații lui Liu. Pe ei nu-i interesează să slujească masele. Se ascund în laboratoare, îmbrăcați în halate albe, și își abandonează patria-mumă în căutarea faimei mondiale. Bineînțeles că Liu are loialitatea lor, că doar el le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
dezis de el. Nu vrea să creadă că Mao a ordonat omorârea lui. În întuneric, își petrece ultimele douăzeci și ceva de zile din viață. În dimineața zilei de 11 noiembrie, el deschide ochii pentru ultima oară. Se holbează la tavanul plin cu pânze de păianjen, la insectele uscate, cu seva suptă, prinse în ele. Ultima imagine pe care o are poporul chinez despre vicepreședintele Liu Shao-qi este aceea în care el ține o carte și încearcă să le explice dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu două sprâncene stufoase. Un șifonier înalt până la tavan, făcut din lemn de redwood, e pus între cele două ferestre. Podeaua e acoperită cu un covor de culoarea tăiețeilor. Camera o face să se gândească la chipul lui Mao. Shang-guang se plimbă cu eleganță de colo-colo prin încăpere. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

ea, urmèrește, cu o oroare sacrè în priviri cum Matei, aplecându-se spre burtă ei, începe s-o examineze, îi simte degetele atingând-o, atingerile lui fècând-o sè se înfioare de plècere că atunci când tata o aruncè în sus, spre tavan sau spre cerul albastru când sunt afarè la iarbè verde, Matei cercetându-i cu atenție buricul, dând competent din cap, apoi, insistând că ea sè-și desfècè picioarele și sè-i permitè sè vadè și restul, ea acceptând și privindu-l, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
așteptat decât pe mine, Salut! Ce faci? E aproape întuneric în birou, singura suprafațè de luminè o reprezintè ecranul calculatorului meu și, vag, provenind dinspre ferestrele înalte, reflexele de luminè și umbrè ale strèzii, Ilarie nu aprinde niciodatè neoanele din tavan, temându-se că nu cumva sè se vadè lumină lor afarè în stradè, existând pe lumea asta destui curioși care sè se întrebe ce se întâmplè la etajul întâi al instituției noastre, îmi dau jos jachetă și îmi trag scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]