4,773 matches
-
3. Precizări terminologicetc " 1.3. Precizări terminologice" Sensul termenului evaluare îngăduie diferite conotații, în funcție de realitățile educaționale de care încearcă să dea seamă: evaluarea sistemului, cea a instituției de învățământ, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc. În același timp, fiecare teoretician poate să imprime acestui termen semnificații destul de diverse. Gérard Scallon (1988, p. 12), de pildă, distinge trei mari planuri de semnificație epistemică pentru verbul a evalua: a) a concepe o procedură de evaluare; b) a face practic o evaluare; c
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
cu acest far natural pentru a nu ne rătăci în orice aventură pornită din dorința de a împinge cât mai departe de noi granițele ignoranței este marele țel al experienței teoretice și practice în general, nu doar din Economie. Întrecerea teoreticienilor pentru rafinarea metodelor de cunoaștere și acțiune economică, ce-i îndeamnă să creadă în mirajul echilibrului perfect, bunăoară, se traduce în dezastru când sfidează regulile de aur ale satisfacției pentru reușită. Acestea ne cer să nu ne propunem să rezolvăm
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nebuloasă prin simplificare - care, pe lângă controlul algoritmului câștigului, ne controlează și pe noi, ca oameni. Principiul parcimoniei în alegerea ipotezelor are, la drept vorbind, și o componentă preferențială care este în acord cu elevația estetică individuală sau cu moda vremii. Teoreticianul alege o anumită ipoteză, și pentru faptul că-i place cum sună formularea ei în raport cu altele (Penrose, 2001). Dovadă pot sta ceea ce Penrose numește „teoriile superbe”, între altele acestea caracterizându-se și prin armonia impresionantă a arhitecturii lor conceptuale, frizând
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în eficiența explicativă. Dar omul de știință este mânat și de teama de a nu ieși din ceea ce pare să fie considerat de mai mulți ca principiu și sursă de explicație. Cel puțin aceste două motive sunt vii în mintea teoreticianului atunci când preformează ipotezele, știind că, dacă le respectă, are mari șanse să beneficieze de un grad sporit de acceptabilitate a ideilor. Pare evident că enunțul unei ipoteze este reținut dacă surprinde și plăcut, adică este și memorabil prin simplitatea (și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de adresabilitate și credulitate, ipoteza mai are capacitate de a explica consecințele pe care le vizează sau capătă doar viciul de a lenevi într-un alcov de șoapte sapiențiale. Prins între tăișul briciului lui Ockham și cutumele științifice ale comunității, teoreticianul vrea să scape cu fața curată și fără urme de palme. Figura omului de știință iluminist nu trebuia să strice poza de epocă. Fizica newtoniană a preluat ideea carteziană a universului ceasornic nu doar pentru că simplifica pe înțelesul oamenilor complicatele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
până azi nu a intervenit nici măcar o corecție, o nuanțare a inducției care a dus la ipoteza pieței și nici nu s-a reușit măcar să se ranforseze explicația cu alte perspective și instrumente metodologice. Totuși, îndrăznesc să avansez ideea că teoreticienii (mai ales cei care mă critică!) s-au abandonat comodității credinței în ceea ce a părut la momentul modernității ca fiind o formulă excepțională de ieșire din gândirea Evului Mediu întunecat. Evident că este vorba și despre ceva irațional, cumva în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
este că acest model specific este cumva unidimensional, poate cel mult rearanjat interior, pentru a se asigura de consecințe doar după ce realitatea s-a consumat. Procesul explicativ al Economiei s-a născut sub impulsul și după regulile inducției, iar unii teoreticieni acuză încă - și pe bună dreptate - propensiunea Economiei către metafizică. Această atitudine este încurajată și de faptul că teoria economică admite prea multe asumpții încă de la originile sale moderne, între altele și ca rezultat al revoluției presupuse de secularizarea principiului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
În acest fel deja pare evident impasul explicativ în care a ajuns teoria economică, realitatea refuzând să intre în enunțurile clasice. Teoria economică, pentru că a ajuns să-și fie suficientă sieși, este tot mai vădit insuficientă înțelegerii evoluțiilor recente. În pofida teoreticienilor confortului, Economia chiar are o problemă, una complicată, de a se reinventa pe sine, de a testa ipotezele fiecărei teorii și de a valida explicații cu teorii retestate. Evident că este momentul și de a îndrăzni să avanseze noi ipoteze
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ar fi necesar să amendăm sau chiar să schimbăm ipoteza fondatoare? Răspunsul este încărcat de aserțiuni critice radicale care tulbură confortul ipotezei fondatoare propuse de iluminiști. Desigur, răspunsul nu are cum să nu fie o problemă de acceptanță a comunității teoreticienilor, dar totodată este un răspuns obligatoriu de dat pentru a se salva consistența teoriei, capacitatea ei de a explica evoluțiile recente care se dovedesc relevante prin recurență și amploare. Tranșant, răspunsul vizează finalitatea socială a funcționării pieței care rezultă ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
trecem la ceteris paribus atâta timp cât ele sunt prevalente ca pondere. Nu ne rămâne decât, îndrăgostiți fiind de frumusețea ipotezei, să ne încăpățânăm să o păstrăm. Până la urmă - nu-i așa? - rezistența unei ipoteze este o problemă de acceptanță a comunității teoreticienilor. Numai că atitudinea, motivată de confortul nostru spiritual, ne aruncă din teritoriul raționalului, al științei ca atare, iarăși în cel al credinței. Cumva degradant ne autoexilăm, fără a avea motive științifice, ci doar sentimentale, aducând în unele cazuri partizanale a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
epuizare. În urma celor exilați, universul conceptual oricum se resetează pentru a asigura concordanța dintre promisiunile explicative ale ipotezei și consecințele pe care le constatăm în realitate. Economia însăși iese din paralizia în proiectul iluminist, dând binețe așteptărilor motivate ale comunității teoreticienilor de a înțelege și de a putea să ofere explicații testabile. Trebuie precizat faptul că, în cele din urmă, piața în sine nu are nicio problemă, ci ea este victima problemelor care ies din rigiditatea filială a ideologiilor, și prin
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
faptul că economia are tentația de a impune ca formulă de testare a validității măsurarea. Acest lucru pare să fie un fel de reflex înnăscut deoarece, la origini, a apărut ca știință amprentată de materialism. Măsurarea însă este, în accepția teoreticienilor economiști, o metodă de a evalua cantitativul, fie că acesta caracterizează consecințele proceselor economice, inclusiv în forma lui cea mai dragă, avuția, fie că este o chestiune ce redă constituția mecanismului pieței. Este vorba despre o viziune restrictivă, oricum inconsistentă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ingineria (chiar și cu ingineria socială!) propriul ei spațiu nelimitat. Este, totodată, o atitudine antiumană, Economia persistând în viziunea ei mecanicistă în care materialitatea și materialul, obiectul și nu subiectul contează. Or, în aceste repere apar ca ireverențioase inițiativele unor teoreticieni de a analiza ceva numit Economie spațială, dând mâna cu geografia și alte discipline ale ambientului. Făptura iluministă a Economiei nu se simte confortabil cu mediul ambiant, nu doar pentru că natura nu s-ar supune pretențiilor ei de a multiplica
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
științei economice. Chintesența acestei operații de reconstrucție ține nu atât de repoziționarea pieței în sistemul conceptual al Economiei, cât mai ales de redefinirea conținutului său. Necesitatea reconstrucției are legătură cu mișcarea subtilă în corpul științei economice, indiferent de încrâncenările comunității teoreticienilor. Această mișcare este atât una de consolidare a nivelurilor explicative ce marchează progresul cunoașterii în general, cât și una de adaptare a capacității de reacție a teoreticienilor la impulsurile realității. Repetarea invariabilă a unor adevăruri pe jumătate, ca și a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
are legătură cu mișcarea subtilă în corpul științei economice, indiferent de încrâncenările comunității teoreticienilor. Această mișcare este atât una de consolidare a nivelurilor explicative ce marchează progresul cunoașterii în general, cât și una de adaptare a capacității de reacție a teoreticienilor la impulsurile realității. Repetarea invariabilă a unor adevăruri pe jumătate, ca și a unor neadevăruri, nu poate oferi satisfacție celor predispuși la curiozitatea înțelegerii a ceea ce refuză Economia de la nașterea sa. Menținerea în continuare o viziunii de mecanism infailibil asupra
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ne ajută să sporim forța de penetrare a realității economiei integrative europene, configurată pe conceptul, neortodox considerat de practicanții credinței în dogme, al pieței coordonate. Schimbarea de conținut Deși continuă să rămână în zona de întuneric a ignoranței specifice multor teoreticieni hipnotizați de infailibilitatea ipotezei fondatoare a pieței smithiene, economia coordonată este chiar conceptul reîncărcat despre care era vorba mai sus. Piața coordonată nu presupune anularea caracterului concurențial din economia de piață pe care o conservă cu religiozitate neomonetariștii, ci adaugă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
probată cu fapte. Într-un fel de neînțeles pentru fizicieni, economistul operează cu aproximări ale adevărului (el poate să fie și poate să nu fie adevăr în același timp, dar, cum vom vedea, nu și în același timp și spațiu). Teoreticianul economist nu are chemarea să explice faptele, fie ele și economice pure, ci are menirea să ofere explicații ale contextelor în care faptele pot să se concretizeze într-un fel sau în orice alt fel. Enunțurile în Economie se asigură
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
funcționale, ci mai degrabă ar fi vorba despre un mozaic, cu un desen nonfigurativ lipsit de ceea ce se cheamă centrul privirii. Dar toate aceste constatări sunt provocate de defectele de conceptualizare, a căror corecție rămâne ca o miză deschisă pentru teoreticieni. Soluția ar putea să fie dată, pornind de la aceste constatări, părăsind exemplul configurării metodologice a cogniției din fizică. După cum vom vedea mai încolo, prima operație este fixarea modelului explicativ de o altă reprezentare, diferită de mecanism sau organism. Desigur, sunt
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nedesăvârșită și prin faptul că implică tetraedre conceptuale, proba și ca expresie a determinărilor lumii conștiente în reperele cvadridimensionale ale continuumului spațio-temporal. Se știe (fără să fac apel la o simbolistică prea contestată de pozitivismul scientist care încă configurează comunitatea teoreticienilor) că formele perfecte (ce sugerează substanțierea perfecțiunii) sunt în natură cristalele, care nu cunosc forme tetraedrice. Sugestia cuplării căilor de cogniție transcendentală și contextuală specifice magistralei complexității ar ajunge la completitudine doar dacă ar face posibilă o cristalizare naturală, adică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
gestiunii puterii. Ce trebuie făcut pentru a nu zădărnici pretenția de știință a Economiei în această situație? Întrebarea nu are un răspuns unanim acceptat și nici corect formulat. Mai toate pretențiile de răspuns sunt, de fapt, forme de nonrăspuns. Atitudinea teoreticianului economist este în probleme de epistemologie asemănătoare cu cea a struțului în fața pericolului: își ascunde capul în nisipul ignoranței! Și totuși, în orice variantă, a evitării soluționării problemei sau a încercării ei de rezolvare, problema ca atare s-a dovedit
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
unui pacient pentru a-i prescrie medicația. Starea economică nu este invariabil repetitivă, nu are conținuturi transcendente decât dacă reducem totul la absurd, adică scoatem omul viu din ecuația economică. Ceea ce, se știe, pare să fie o preferință a unor teoreticieni să renunțe la propria conștiență pentru a ne propune teorii „superbe”. Problema cogniției în Economie este în esență problema celui care declanșează cogniția. Este, pe scurt, o problemă a conștiinței: cum dezvoltăm enunțurile într-o analiză argumentată, coerentă și consistentă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sistem explică retroactiv faptele și fenomenele istorice. Obsesia cauzalității, dar mai ales ridicarea determinismului cauzal la rang de metodă de explicare relativistă a lumii, acoperă suprafața ideii de sistem și o face atemporală. Evrika are eterna ei trăire în fiecare teoretician predispus la sfidarea temporalității. Doar că strigătul de succes nu are ecou, ba chiar se produce pe o frecvență extrem de joasă! Un concept epistemic are un motiv al ivirii sale în capacitatea de răspuns a cuiva la provocările unei situații
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
perspective nu doar pentru că una se cantonează în idealitatea destinată să unifice, iar alta în metateoria care conține soluția demarcațiilor în complexitate, ci pentru că amândouă au pornit din conștiința lucrurilor destinate să schimbe ceva ce strică starea de confort a teoreticienilor. Viziunea kantiană asupra lumii este prima încercare de a schimba dependența ierarhică în ordonarea umană a lucrurilor, dar ridicând perspectiva la înălțimea formelor pure a ideilor care doar ele însele construiesc unitatea lumii (Kant, 1998). Văzute de la înălțimea instanței creatoare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de conștiență sau o stare specială a minții. Această „teorie a stării” în hipnoză este în contradicție cu teoriile „non-stării” care propun o explicație sociocognitivă mai degrabă decât una psihologică. Vezi Kirsch și Lynn (1995Ă pentru discuția despre dezbaterea dintre teoreticienii „stării” și „non-stării”. Oamenii adesea intră în transă sau sunt „hipnotizați” destul de natural și spontan atunci când se implică în activități care le „absorb atenția”, cum sunt privitul la televizor, citirea unei cărți, actul sexual, ascultarea muzicii sau practicarea auto-hipnozei. Hipnoza
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]