2,401 matches
-
a forțat râul Kuban și a înaintat până în regiunea Taupze, iar la 23 septembrie 1942 a fost transferat din cadrul Diviziei a II-a (securitate) la Divizia I-a, la un regiment de artilerie. Fiind un mare sprijinitor al lui Josef Tiso, la 1 ianuarie 1944, cu o zi înainte de începerea insurecției naționale antinaziste slovace, acesta l-a numit pe Jozef Turanec comandant al armatei de uscat slovace și comandant al forțelor destinate suprimării rebeliunii. În data de 10 august 1944, în
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
Čatloš, forțelor sovietice, care l-au dus în URSS, unde a stat închis trei ani. A fost eliberat din captivitate în februarie 1947 și, s-a întors în Cehoslovacia, reunificată între timp, pentru a depune mărturie în procesul intentat lui Tiso. La puțin timp după aceasta, a fost judecat și el de Curtea Națională din Bratislava pentru acțiunile sale din cursul rebeliunii din 1944-1945, iar pe 10 decembrie 1947 a fost condamnat la moarte prin împușcare. Ulterior, sentința a fost comutată
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez, pinul-de-Alep - întâlnit mai ales in [[Algeria] și [[Tunisia]] ("Pinus halepensis"), tuia, [[tisa|tisa]] și specii lemnoase de ienupăr (Callitris quadrivalvis). Pădurile apar în general sub formă de [[insula|insule]] sau fâșii înguste. Plantele inferioare ale munților (Tell, Rif etc.) și zonele de [[litoral]], ocupate și ele în trecut de păduri și tufișuri
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez, pinul-de-Alep - întâlnit mai ales in [[Algeria] și [[Tunisia]] ("Pinus halepensis"), tuia, [[tisa|tisa]] și specii lemnoase de ienupăr (Callitris quadrivalvis). Pădurile apar în general sub formă de [[insula|insule]] sau fâșii înguste. Plantele inferioare ale munților (Tell, Rif etc.) și zonele de [[litoral]], ocupate și ele în trecut de păduri și tufișuri, au
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
înainta acum spre Occident cu zgomot, semănând prăpăd și jale. În anul 1241, în timpul marelui han Ughedu avusese loc marele atac al mongolilor, năvălitorii ajungând până la coasta dalmată, după ce cnezatele rusești fuseseră călcate de copitele cailor, ținutul dintre Nistru și Tisa pustiit, iar regatul apostolic maghiar trecut prin foc și sabie. La puțin timp după această grea încercare, din care Europa răsăriteană încă nu-și revenise, când lumea aștepta încordată repetarea atacului, sosise vestea căderii Ierusalimului și a ororilor săvârșite de
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în , în ). se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
în Ungaria. Cu excepția diviziei de secui, armata română nu întâlnește o rezistență prea serioasă. La 20 aprilie este atins aliniamentul Hust (în Ucraina subcarpatica)-Satu Mare-Carei-Valea lui Mihai-Oradea, pe flancul sudic ajungând la Orosháza. La 5 mai, tot teritoriul până la Tisa, inclusiv podurile peste râu, era ocupat de armata română, continuarea înaintării fiind interzisă de Consiliul Suprem Aliat. În nord s-a stabilit legătura cu armata cehoslovacă, în orașele Mukachevo (Munkács) și Tokaj, fiind tăiată astfel ruta prin care Béla Kun
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
lovitura de stat. Detașamentul „Lenin-fiúk” (Băieții lui Lenin), condus de József Cserny și compus din 200 de inși înarmați, jefuiește și terorizează populația. Reorganizată și întărită, armata ungară declanșează la 20 iulie atacul împotriva unităților române staționate de-a lungul Tisei. Unicul scop declarat al atacului era obligarea românilor de a se conforma deciziei Antantei privind linia de demarcație. Atacul a fost pornit în zona de sud (Mindszent-Csongrád) și în centru (Szolnok), unde s-a și concentrat atacul. În primele patru
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
perioada de ocupație germană din România. În memoria lui Bandholtz, la Budapesta i-a fost ridicată o statuie, în fața ambasadei SUA. Retragerea armatei române din Ungaria a început la 4 octombrie 1919. La 18 noiembrie s-a încheiat evacuarea până la Tisa, iar la 30 martie 1920 toate trupele române erau retrase. La 16 noiembrie 1919, amiralul Miklós Horthy, fost comandant al marinei imperiului Austro-Ungar, preia puterea la Budapesta. La 1 martie 1920, Adunarea Națională a Ungariei restabilește Regatul Ungariei, dar hotărăște
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
Ca urmare a divizării Imperiului Austro-Ungar, Slovacia a făcut parte din Cehoslovacia. Hitler avea nevoie de teritoriul slovac ca o bază strategică pentru a invada Polonia. Profitând de faptul că slovacii voiau un stat independent, furherul l-a chemat pe Tiso să proclame independența. Ca recunoștință ,Bratislava a semnat Pactul Tripartit pe 24 noiembrie 1940. România s-a alăturat Aliaților din primul război mondial și în 1918, Transilvania (aflată în componența Ungariei până atunci) s-a unit cu această țară. După ce
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
Fântânele (în maghiară "Angyalkút", în germană "Engelsbrunn") este o comună în județul Arad, Banat, România, formată din satele Fântânele (reședința) și Tisa Nouă. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Fântânele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (82,46%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (7,61
Comuna Fântânele, Arad () [Corola-website/Science/310106_a_311435]
-
în ) este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comună Șepreuș este o localitate așezată în partea de vest a României,practic teritoriul comunei se întinde în Câmpia de Vest (Câmpia Tisei),în plină câmpie joasă a Crișurilor,în unitatea de Câmpie a Cermeiului.Ea este încadrată natural între Crișul Negru în partea nordică și Crișul Alb în partea sudică,prin Valea Teuzului afluent principal al Crișului Negru și este brăzdata de
Comuna Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/310114_a_311443]
-
unui comitet al Grupului Etnic German, de ajutorare a refugiaților , rămânând în Vârșeț, în Districtul Banatul de Sud, în timp ce familia sa a plecat în Germania. În încercarea de a ajunge la familia sa, nu a reușit să tracă de râul Tisa, aflat în zona menținută de trupele sovietice, așa că s-a întors în Banatul românesc, unde a stat ascuns. A supraviețuit ca țesător, zilier și profesor particular, până ce familia sa a putut să revină în România și el s-a putut
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
oct. 28, pe vremea înaltului domn Grigore Ghica Vodă, cu mâna lui Gheorghe Mavrodin.”" Cutremurul din 4 martie 1977 a dus la fisurarea gravă a clădirii paraclisului. Biserica a fost închisă pentru consolidare, iar icoanele și catapeteasma din lemn de tisă și poleită cu aur au fost duse în 1980 la Muzeul Mănăstirii Golia pentru a fi restaurate. La cutremurul din iunie 1986, paraclisul s-a dărâmat, rămânând în picioare doar peretele vestic și o parte din pereții de la nord și
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
slabă calitate, ceea ce a dus la degradarea în timp a picturii. Se remarca portretul funerar al tânărului Pavel Movilă, pictat în veșmânt de ceremonie, încoronat și ținând o garoafă în mână. Lăcașul de cult avea o catapeteasmă din lemn de tisă, poleită cu aur, având dimensiuni mai mici. În incinta mănăstirii, la 70 de metri vest de biserică, hatmanul Nicolae Racoviță a construit începând din anul 1663 o clădire masivă cu pivnițe mari, căreia i s-a adăugat ulterior un etaj
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
6,30x4,20 metri), cu o singură intrare și trei ferestre. Ușa este confecționată din scândură masivă și este fixată cu balamale din lemn, mânuirea pentru închidere/deschidere făcându-se cu ajutorul unui mâner din lemn confecționat dintr-un cui de tisă. De asemenea, ușa dispune și de un zăvor în pârghie: o încuietoare clasică cu căței executată din lemn de esență tare, fiind acționată cu o cheie masivă, tot din lemn. Tinda este încăperea care are acces în exterior, ea fiind
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Câmpulung la Tisa (în maghiară: "Hosszúmező", în germană: "Langenfeld") este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Câmpulung la Tisa se ridică la de locuitori, în creștere
Comuna Câmpulung la Tisa, Maramureș () [Corola-website/Science/310636_a_311965]
-
Câmpulung la Tisa (în maghiară: "Hosszúmező", în germană: "Langenfeld") este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Câmpulung la Tisa se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (68,17%). Principalele minorități sunt cele de români (23,7%) și romi (3,62%). Pentru 3,7% din populație
Comuna Câmpulung la Tisa, Maramureș () [Corola-website/Science/310636_a_311965]
-
Bocicoiu Mare (în ; în ) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Bocicoiu Mare (reședința), Crăciunești, Lunca la Tisa și Tisa. Comuna Bocicoiu Mare este situată în partea de nord a județului Maramureș la o distanță de 12 km de Sighetu Marmației și la 72 km de Baia Mare. Administrativ comuna este situată în nordul țării, având ca vecini următoarele
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
Bocicoiu Mare (în ; în ) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Bocicoiu Mare (reședința), Crăciunești, Lunca la Tisa și Tisa. Comuna Bocicoiu Mare este situată în partea de nord a județului Maramureș la o distanță de 12 km de Sighetu Marmației și la 72 km de Baia Mare. Administrativ comuna este situată în nordul țării, având ca vecini următoarele teritorii: la
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
a familiei Pipaș. Nicolae Pipaș s-a născut în data de 7 decembrie 1926. După absolvirea Școlii Administrative, a lucrat ca notar până în anul 1951. A lucrat apoi în învățământ. A predat istorie, desen și educație fizică la școala din Tisa, unde a fost director până în anul 1969, când s-a pensionat. Maria Pipaș s-a născut în data de 6 martie 1930. A urmat cursurile Școlii Pedagogice din Sighet, după care a fost învățătoare în localitatea Tisa. Maria și Nicolae
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
la școala din Tisa, unde a fost director până în anul 1969, când s-a pensionat. Maria Pipaș s-a născut în data de 6 martie 1930. A urmat cursurile Școlii Pedagogice din Sighet, după care a fost învățătoare în localitatea Tisa. Maria și Nicolae Pipaș s-au căsătorit în anul 1951. Unicul fiu al familiei Pipaș s-a născut în anul 1956. Colecția are o vechime mai mare de 70 de ani. Nicolae Pipaș a început de mic să adune timbre
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
cald, cu desprimăvăriri timpurii și cu precipitații relativ reduse, fiind o climă favorabilă majorității culturilor agricole precum și pentru pomi fructiferi și viticultură. La sud- vest de localitatea Beltiug curge râul Crasna, care izvorăște în Munții Apuseni și se varsă în Tisa, iar la nord-est de aceasta localitate își are cursul râul Bolda. La 2,8 km de localitatea Beltiug, se află forajul de apă termală ( sonda FB 1 ) cu apă minerală iodurată, bicarbonatată, clorurată, sodică, hipermetală, hiptonă, cu o temperatură de
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
puternice cu caracter torențial. Hidrografia este formată din cursuri cu apă permanentă sau temporară. Regimul de apă alimentară al apelor din raza comunei este pluvio-nival. Râurile colectoare sunt Crasna și Eriu. Crasna izvorăște din Munții Meseșului și se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei. Ieșită din încătușarea dealurilor, Crasna își formează o albie cu multe meandre și are un curs leneș cu maluri fără supraînălțare. Acest râu poate prezenta un pericol pentru hotare și localitate. Cele mai mari inundații au fost
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
entuziasm de populația locală. La scurtă vreme după aceea, forțele poloneze și maghiare au invadat părți ale Cehoslovaciei. Hitler a continuat să exercite presiuni asupra guvernului de la Praga. Pe 14 martie, Slovacia și-a proclamat independența sub conducerea lui Jozef Tiso. Independența Slovaciei a fost recunoscută de Franța, Regatul Unit și alte puteri. Președintele Emil Hácha a acceptat în cele din urmă ocupația militară germană a ceea ce mai rămăsese din teritoriul ceh pe 15 martie. Hitler a proclamat înființarea Protectoratului Boemiei
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]