2,223 matches
-
ști niciodată - din toare ziarele la care avusese rubrică permanentă în ultimii șase ani. Dar înainte de a bănui ce o lovise, Hilary era moartă: strivită de greutatea propriilor opinii, zăcând la pământ, în nesimițire, precum cititorii care capitulaseră amețiți în fața torentului ei turbat de cuvinte supra-recompensate. Capitolul 7 Cinci ore de aur La Winshaw Tower era liniște. Afară, vântul înepea să se domolească și ploaia răpăia acum mărunt pe geamuri. Înăuntru, nici un zgomot, în afară de scârțâitul - pentru care Michael își făcea reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
legată de mândria masculină. Dar nu vrea să-i dea importanță. Altceva i se pare cu adevărat demn de analizat. Meditând la ultima întâlnire cu Teodora, se contemplă pe sine cu o oarecare detașare. I se pare a fi un torent ce-și pierde identitatea într-un râu învolburat. „Vasăzică o pierdere!” - constată Profesorul. Ceea ce înseamnă că trebuie să-și refuze gândul masculului care „posedă”, „conduce”, „fecundează” etc. Energia lui este preluată și transformată în altceva; este ca o întoarcere la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
într-adevăr, ofensive, dar nu sînt, pentru aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri este gata să se reverse și amenință să înghită lumea, este prudent să-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori, se apropie furtuna, fulgerele o vestesc. Suveranul pe care acel pericol îl amenință, neputînd face față singur vijeliei, se va uni, dacă este înțelept, cu toți aceia pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
era foarte bună cu el. După-amiază fusese crud și nedrept. Era o femeie de treabă, minunată chiar. Și tocmai atunci Își reaminti că era pe moarte. Gândul Îl izbi dintr-o dată; nu ca o rafală de vânt sau ca un torent; ci mai degrabă ca un gol brusc și urât mirositor, iar partea și mai ciudată era că hiena se strecura ușor pe margine. — Ce ai, Harry? — Nimic. Nu vrei să treci pe partea ailaltă? De unde bate vântul. — Ți-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se-ntorceau acasă. În stânga noastră se vedea Mediterana. Marea era agitată, valurile se spărgeau de țărm și vântul aducea stropii până-n mașină. Albia ca de râu, care era secată și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Marea era agitată, valurile se spărgeau de țărm și vântul aducea stropii până-n mașină. Albia ca de râu, care era secată și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
își încleștă fălcile, cuprins de teamă. Făcu câțiva pași, uitându-se în jur. După alți câțiva pași, privi tulburat peisajul din fața sa. O râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile înzăpezite, pe care se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format din trei șerpi împletiți. Coiful acela... Valerius luă cupa pe care i-o oferea Tarosh. — Știi... — Da... — L-am văzut în vârful parului, lângă albia torentului. Am văzut și sângele. Coiful e roman, cred eu. Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat? S-au ivit deja zorii, iar eu mâine îmi voi continua călătoria... După cum ai văzut, nu sunt curajos și aș vrea să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Când Valerius părăsi satul, știa de ce soldații romani se luptaseră cu celții. Știa de ce se aflau pe pământurile acelea. 2 Valerius merse câteva mile prin pădure, trecu prin luminișuri pline de zăpadă și își mână calul de-a lungul albiilor torenților. Străbătu două coline și merse pe lângă un lac cu malurile înghețate. Când ajunse într-un sat, se opri la tavernă. Mâncă singur, într-un colț, ascultând glasurile negustorilor care umpleau încăperea. În cele din urmă se duse în grajd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Lurr și îl văzu nemișcat, adulmecând aerul. Privi în direcția aceea și simți că inima i se oprește. — Privește, îi șopti lui Titus și fluieră ușor, ca să-l cheme pe Lurr. Dincolo de pădure, în stânga lor, printre arbuștii de pe malul unui torent aflat la poalele colinei, niște barbari înaintau târâș, aproape invizibili în vegetația bogată. Lor li alăturară alții, iar apoi alții. — Quazi, sunt quazi. Și sunt foarte mulți. Valerius căută amuleta și o strânse în pumn. Să mergem, repede. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la mine, repetă glasul. Era glasul stăpânei absolute a destinului și a acelui loc sacru, unde creșteau frasini și stejari, locul unor zeități necunoscute și puternice, capabile de asemenea vrăji. Dacă Rhenus și Danubius erau fluvii cu o lățime neînchipuită, torentul acela era mult mai mare decât ele acum, când parcă se transformase într-o mare sau într-un ocean de netrecut. — Ia-mă de aici! strigă Vitellius. Îți voi plăti. I se păru că aude un hohot de râs, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era doar croncănitul stolului de corbi care trecură prin fața lui, atingându-l cu apripile lor negre. — Iată-mă. Sunt eu, Velunda. Lângă un frasin cu trunchiul scorburos, se vedea în penumbră strălucirea unei mantii ce învăluia o siluetă înaltă, fragilă. Torentul izvora de la rădăcina frasinului, forma o baltă, apoi își continua drumul prin zăpadă, îngust ca și cum malurile lui n-ar fi fost niciodată îndepărtate unul de altul. Abia în clipa aceea Vitellius își dădu seama că ieșise din apă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Caecina. Nu uitați că ați fost înfrânți doar pentru că Otho era nehotărât, iar generalii săi erau dezorientați - de aceea nu ați primit ordinele care puteau să vă conducă la victorie. Dinspre mulțimea de soldați se auzi un murmur asemenea unui torent care încearcă să iasă de sub pământ și să se reverse pe câmpie, pentru a deveni un râu învolburat. Antonius ridică o mână, cerându-le să tacă. Credeți că sunteți puțini? Totuși, acum putem conta pe șase legiuni: trei din Maesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Maitreyi. Aș vrea mult să plec în vreo inspecție prin sudul Bengalului și, la întoarcere, să pretextez ceva și să mă mut în altă parte. Experiența începe să dureze prea mult." "De două zile e întunecat și plouă. Azi, adevărate torente. Am ieșit pe verandă să văd străzile inundate. Am întîlnit pe Maitreyi, splendid îmbrăcată (vișiniu de catifea cu mătase neagră), privind și ea. (Știam că a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astăzi, sus, în camera ei.) Am vorbit puțin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără oprire, crezând că se mai poate Îndrepta ceva. Se poate. „Lasă că-ți cumpără mama ție altă oglindă!“ Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile vâjâind, se repede cu furie pe urmele mele, nu mai este mult și mă va ajunge din urmă. Iată, calc pe ultima palmă de uscat; Îmi fac elan, o bătaie ca la triplu salt, Înșurubarea mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care le-am observat la marii Înotători, acei bărbați frumoși ce trec Oltul cu corpul pe jumătate afară, cu hainele strânse În curea, ținute În dinți să nu se ude; gata, respirație, Încordare, salt; țâșnesc ca un pește Într-un torent de mișcări, mă scufund, Înghit apă, mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu Înceta mișcarea!, dispozitivul de alarmă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am adormit o oră, apoi m-am dus la școală, o brută fără simțire. A fost de-ajuns să mă asculte la germană, singura materie la care nu Învățasem, și să-mi pună 9, ca să simt declanșându-se În mine torentul durerilor amorțite de o lovitură prea tare. Mâine nu mă pot duce la școală, e prea mare durerea de cap și prea neînvățate lecțiile. Deci am cedat! Da, am cedat. Dragostea mea atât de mare, imensă, a fost trădată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apă acea siguranță a mișcărilor pe care o ai pe uscat. A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază aparține deja epocii de rafinatezza, când orice spaimă de Olt Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi se Învolburase și cerea cer albastru. Da... el vorbea despre cer albastru, despre noi, veșnicii pribegi spre clipe de fericire... despre noi... Iar eu, atunci, pentru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o educasem atât și-a făcut datoria. Dar peste tot ceea ce gândeam se coborâse parcă un văl de ceață. De fapt, nu gândeam nimic, Încercam doar să-mi fac curaj. Primul pas În traseu a fost declanșarea. Deodată, energii nebănuite, torente de lavă interioară m-au copleșit. Fiecare pas În sus mi se părea ca un cuvânt de dragoste șoptit stâncii aceleia unice. Senzațiile neplăcute au fost foarte puține: țin minte că la primul bivuac mi-a venit rău și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Capitolul I Dispoziții generale Articolul 1 În situațiile în care sunt prognozate depășiri ale cotelor de apărare pe Dunăre și râuri interioare, precum și scurgeri importante pe versanți, torenți, văi nepermanente, pâraie, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor emite avertizare hidrologică sau alertă hidrologică, după caz, în care se prezintă succint fenomenul, intensitatea, efectele posibile, zonele care pot fi afectate, momentul probabil al începerii acestuia și durata
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180998_a_182327]
-
probabil al începerii acestuia și durata, cu indicarea probabilității de producere a fenomenelor periculoase. Articolul 2 (1) Avertizarea hidrologică se emite atunci când se prevede posibilitatea depășirii cotelor de apărare sau posibilitatea producerii altor fenomene hidrologice periculoase (scurgeri importante pe versanți, torenți, văi nepermanente, pâraie), pe baza prognozelor meteorologice. ... (2) Alerta hidrologică se emite atunci când se prevede depășirea iminentă a cotelor de apărare și/sau producerea altor fenomene hidrologice periculoase (scurgeri importante pe versanți, torenți, văi nepermanente, pâraie), pe baza prognozelor meteorologice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180998_a_182327]
-
fenomene hidrologice periculoase (scurgeri importante pe versanți, torenți, văi nepermanente, pâraie), pe baza prognozelor meteorologice. ... (2) Alerta hidrologică se emite atunci când se prevede depășirea iminentă a cotelor de apărare și/sau producerea altor fenomene hidrologice periculoase (scurgeri importante pe versanți, torenți, văi nepermanente, pâraie), pe baza prognozelor meteorologice și a stării râurilor. ... (3) Când informația meteorologică și hidrologică permite prognoza maximelor de viitură peste cotele de apărare, pe baza precipitațiilor care au depășit pragurile critice și/sau a topirii bruște a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180998_a_182327]
-
specificarea arealelor/sectoarelor de râu ce urmează să fie posibil afectate de creșteri semnificative de niveluri/debite, cu precizarea intensității fenomenului pentru fiecare areal/sector de râu, precum și a intervalului de prognoză. ... (2) Atunci când sunt prevăzute scurgeri importante pe versanți, torenți, văi nepermanente, pâraie, care nu pot fi marcate pe hartă prin sectoare de râu, se vor marca arealele în care sunt posibile astfel de fenomene. ... (3) Harta la nivel național va fi detaliată la nivel local de către serviciile hidrologice din cadrul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180998_a_182327]
-
imitația-tradiție, care asigură legătura dintre generații, și imitația-modă, care asigură coeziunea în cadrul aceleiași generații. Se pare că, între cele două, prestigiul predecesorilor îl învinge pe cel al imitației recente, "căci imitația care există în curentele modei nu este decât un torent slab pe lângă puternicul fluviu al cutumei, și trebuie neapărat să fie așa" ( G. Tarde, 1890/1895, 47). În acord cu legea imitației de la superior la inferior și cu legea imitației de la exterior spre interior (ad interioribus ad exteriora), formulate de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]