3,826 matches
-
ale supraeului, așa cum sunt pulsiunile inconștientului. Numai că pulsiunile inconștientului sunt de natură instinctuală, pe când pulsiunile supraeului sunt de natură morală. Primele sunt Înnăscute, iar ultimele se dobândesc sau, dacă există, pot fi actualizate În manifestările persoanei prin situațiile vieții trăite. În sensul acesta trebuie Înțeleasă patologia morală, ca o abatere de la normele morale, așa cum apare ea În intențiile, conduitele, acțiunile persoanei. La originea acestor manifestări stau pulsiuni negative dar, În egală măsură, și o anumită participare a conștiinței pervertite, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
valoarea persoanei umane. Vom pleca de la prezentarea câtorva exemple care să clarifice și să justifice totodată argumentarea noastră. Orice suferință psihomorală este resimțită, În planul conștiinței, atât ca durată, cât și ca Întindere În raport cu persoana respectivă. Suferința este interiorizată și trăită ca o experiență a simțului interior al individului, desprins de orice experiență. Modalitatea În care este simțită această suferință se poate prezenta fie ca durere, fie ca anestezie. Aceste senzații dobândesc Însă, dincolo de semnificația lor senzorială, o conotație morală, atunci când
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-o. Putem accepta, ca explicație, cele de mai sus, doar dacă le raportăm la interioritatea noastră sufletească, considerată ca subiect pur, ca o experiență a simțului interior desfășurată În planul conștiinței morale. Prin aceasta, se face trecerea de la experiența suferinței trăite ca senzație, la reprezentarea transcendentă a suferinței ca analiză a conștiinței. Astfel, suferința se revelează și ne este făcută inteligibilă ca trăire interioară a subiectului, strict individuală, În raport cu experiențele psihotraumatizante anterioare ale vieții care au produs-o, dar de care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o chestiune de ordin vital-biologic, de capacități psihologice, ci, În primul rând, una de factură morală. Valorile și normele morale sunt cele care constituie principiile directoare pentru orice individ. De ele depind adaptarea și Înaintarea individului În viață, În raport cu situațiile trăite, planificarea pe termen lung a ceea ce se dorește a fi realizat În viață. În toată această planificare, condiția reușitei este dată de corelarea cerințelor cu cea a posibilitățile. Trebuie să eviți să ceri de la viață ceea ce nu poți obține decât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moarte s-a scris și se va mai scrie. Ea reprezintă o temă permanentă pentru persoana umană. Deși rămâne o mare necunoscută, moartea, ca fapt În sine, este prin aceasta ne-inteligibilă și, prin urmare, rămâne inexplicabilă. Numai situațiile vieții trăite În câmpul conștiinței pot fi analizate și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare. Trebuie făcută separația Între
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moarte: refuzul morții, Împăcarea cu soarta și, În final, dorința de a muri. În perspectiva reflecției filosofice, A. Camus spune următoarele: „Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă, sinuciderea. A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită Înseamnă a răspunde la problema filosofică fundamentală”. Să ne oprim un moment asupra acestei reflecții și să analizăm cele trei atitudini psihomorale față de moarte mai sus menționate. Refuzul morții cuprinde În sine, ca idee, teama de moarte și dorința de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața. Ce este viața? Cum este ea trăită? Răspunsul pe care ni-l dă moartea devine pentru noi o lecție morală, Îndemnându-ne să medităm asupra valorii propriei noastre vieți. Aceasta au spus-o toți, Începând cu Eclesiastul, continuând cu Seneca, Bossuet, Pascal, până la Stăniloae. Orice moarte ne
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o temă de psihologie morală? Răspunsul nu este ușor de dat. Ca aparență narativ-simbolică, ea este un mit, ca semnificație psihologică profundă, este o temă esențială a psihologiei morale. Bilanțul destinului Destinul unui individ concentrează În el concluzia unei vieți trăite „Cum am fost?”, „Ce am fost?”, „Ce n-am făcut și trebuia să fac?” „De ce am făcut astfel și nu altfel?” etc. iată numai câteva Întrebări pe care persoana și le pune ei Însăși și care reprezintă pentru ea, Încă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Din acest motiv, el este și depozitarul evenimentelor trăite de către individ și la care acesta a avut o participare activă sau pasivă. Destinul este, prin urmare, o răspundere asumată, inseparabilă de existența persoanei umane. Trecerea prin viață Încarcă persoana. Evenimentele trăite se succed și sunt interiorizate. Acestea devin cu timpul experiențe personale, de care ținem seama sau pe care le ignorăm, dar, indiferent de felul lor, plăcut sau neplăcut, nu ne putem sustrage Întâlnirii cu ele și nici nu putem evita
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-l poate respinge sau nega. Din această perspectivă, ziua Judecății de apoi este așteptată cu neliniște și fior. Ce voi răspunde În fața conștiinței supreme? Quid sum miser tunc dicturus?, este tensionata interogație care cuprinde În ea Întreaga panoramă a vieții trăite, este așteptarea răspunsului final, care nu este altceva decât judecarea destinului personal. Efectele Judecății de apoi. Judecata de apoi este un bilanț moral al existenței persoanei umane. Dincolo de aspectul mitic, ea vine dintr-o grijă, o permanentă preocupare a sinelui
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conștiinței de sine este amânată În cursul vieții și lăsată să se desfășoare după moartea individului, la Judecata de apoi. Care sunt efectele Judecății de apoi? Ce rol are ea? Este știut că viața Încalcă persoana umană. Depozitară a evenimentelor trăite, persoana se confruntă cu acestea, le interiorizează și răspunde la efectele acțiunii lor. Acest proces face ca individul să se afle Într-o permanentă schimbare. Conștiința supremă la Judecata de apoi, pe care acum o vom considera ultimul și supremul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ușor. Postul de radio Europa liberă a difuzat-o mai întâi pe calea undelor, apoi Virgil Ierunca a readus-o în conștiințe prin lucrarea sa, Fenomenul Pitești. Cartea trece însă dincolo de ceea ce s-a numit „fenomenul Pitești”, experiența (in)umană trăită acolo de mii de tineri radiografiind întregul sistem concentraționar comunist din România, ca și din lagărul comunist în genere. Ea aduce totodată în prim-plan un element inedit, ce o singularizează între mărturiile despre gulag de pretutindeni: anume ruinarea sufletului
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
mai alcătuiește albumul Munții României (1942). Nu numai aici, metafora literară și deopotrivă metafora fotografică, utilizate ca mijloace de persuasiune turistică și, mai larg, ca modalitate de cunoaștere geografică și umană, se apropie într-o măsură de tehnica acelei „geografii trăite”, prezentă la Simion Mehedinți ori la I. Simionescu. Fragmentar, literatura turistică a lui B., drumeț împătimit el însuși, apăruse și în presă („Lumea turistică”, „România pitorească”, „Curentul”, „Preocupări literare” ș.a.). Cu o evidentă percepție poetică a naturii, modelându-și impresiile
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
ingenioase. Călătoria, ca și relatarea ei devin astfel „un prilej continuu de freamăt, de oprire, de exclamare”. Memorialistică propriu-zisă se află în Icoane argeșene (1944), resuscitare sentimental-anecdotică a copilăriei și a anilor de școală la Pitești, și în O carte trăită (1977), întoarcere târzie într-un timp atroce, delimitând primul război mondial. Secvențe, momente simbolice, chipuri, atmosferă se decupează lent, naratorul împingând amintirile înapoi în timp, până în anii Războiului pentru Independență. Epurat din presă în 1944, B. va avea de suferit
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
au făcut pe B. să renunțe la practicarea criticii literare. SCRIERI: Beethoven, București, 1927; Note literare, București, 1928; Priveliști românești, București, 1932; Argeș, Craiova, 1935; România la lucru, București, 1940; Munții României, Craiova, 1942; Icoane argeșene, Sibiu, 1944; O carte trăită, pref. George Muntean, București, 1977; Priveliști românești, pref. Șerban Cioculescu, postfață Mircea Dumitrescu, București, 1983. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, I, 253, II, 117-188; Sadoveanu, Opere, XIV, 389-392; Streinu, Pagini, V, 238-241; Micu, „Gândirea”, 970-971; George Muntean, Alexandru Bădăuță, RL, 1983
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
genere prudent în comentarii, deși instinctul epic, graba de a reveni pe-alocuri cu detalii concură în a-i decupa ceva mai insistent statura și umoarea, uneori, de martor-narator, cronica sa constituie pentru întregul interval restituit (1551-1574) rememorarea unor evenimente trăite, accesibile. Letopisețul lui Eftimie, în schimb, față de care scara de valori acreditată e câteodată alta, îi va rămâne, s-ar părea, necunoscut. Preeminența „ideologiei” și oportunitățile momentului înrâuresc, altminteri, și la A., asupra judecății de durată; discernământul afișat (dar, ca
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
Isanos ș.a. SCRIERI: Din perspectiva actualității, Chișinău, 1975; Studii de teorie a literaturii (în colaborare), Chișinău, 1979; Creația scriitorilor moldoveni în școală: N. Costenco, A. Busuioc, V. Beșleagă, G. Malarciuc (în colaborare), Chișinău, 1990. Ediții: George V. Madan, Văzute și trăite, Chișinău, 1989; C. Stere, În preajma revoluției, I-IV, Chișinău, 1990-1991, În viață, în literatură, Chișinău, 1991; Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusească, Chișinău, 1992. Repere bibliografice: Sergiu Moraru, Vocația criticului, LA, 1983, 22 septembrie; A. Burlacu, S.
BADIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285540_a_286869]
-
traheii (fig. 23 a, b). DURATĂ (< fr. durée) - Perioadă de timp în care are loc sau se desfășoară ceva; intervalul de timp cât durează ceva. Este apreciată prin distanța temporală dintre două acțiuni sau evenimente, fiind considerată ca experiența timpului trăit. Stările emoționale deranjante sau cele tensionate și inactivitatea au tendința de a dilata modul de percepere a duratei, pe când stările agreabile și activitățile interesante, plăcute determină efecte contrarii. Conștiința umană realizează o pătrundere reciprocă între trecut, prezent și viitor, fapt
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gândesc. În clipa în care eu intrasem, ușa se închise după mine și mă gândeam bucuros că nu mai avea unde fugi și că trebuia să-mi răspundă la întrebări. Măcar titlul să-l știu! Dar bucuria mea fu scurt trăită, căci ceea ce văzui mă încremeni. În fața mea stătea nimeni altul decât Arvon Mircea, profesorul de istorie... și copilul unde dispăruse? Unde-i graba, Corvium? Nici urmă de băiatul care m-a condus aici! M-am întors rapid spre ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de întristare Scăldat în haina ploii reci Aștept cu-nfrigurare O rază unică de-o vrea Inima să-mi atingă Pe calea gândului fugar O clipă să prelingă Și-nvăluind tristeți și dor Să-mi mai aduc aminte Aroma toamnelor cuminți Trăite înainte
G?nd de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83232_a_84557]
-
precaută, Înțelegeau ei acum plini de compasiune, atât de pregătită pentru orice situație. Era vorba de un coleg de apartament, nu de un iubit, Încercase ea să le explice, iar ei o lăudaseră chiar mai mult pentru că Își masca tragedia trăită. Nu știuseră - nici măcar Roxanne - că Dwight Îi fusese timp de trei ani „frate mai mare“ unui copil terorizat În școala generală și care Începuse să chiulească pentru a scăpa de suferință. Copilul era acum un tânăr bursier la Stanford și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la fel de apropiați ca Într-o familie și și-au promis să se Întâlnească o dată pe lună pentru „a sărbători viața“, pe lângă reuniunea anuală de Ziua Recunoștinței. Urmau să aducă fiecare mâncăruri gătite după rețete din junglă, să aprofundeze spiritual revelațiile trăite, rețetele de supraviețuire, oferindu-și sprijin moral În perioadele marcate de probleme personale. Dar au consimțit cu entuziasm să-și cumpere instrumente de percuție ca ale localnicilor și tigve pentru a recrea rezonanța și Înălțarea colectivă pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am adunat în carte, credeți că există vreo persoană care are nevoie de tratament? Kawai: Nu. Am citit și i-am compătimit, nu mi s-a părut că sunt „ciudați“. E normal să fi reacționat așa, ținând cont de experiența trăită. Cei care se îmbolnăvesc de sindromul stresului post traumatic sunt persoane normale, nu „atinse“. Dacă în acel moment ar gândi așa: „Nu am nimic, așa li se întâmplă oamenilor normali“, acela ar fi medicamentul. Era bine să se poată sfătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]