3,565 matches
-
să caute ce pierduseră, ori, ce încă nu pierduseră, dar, de care simțeau nevoia că le-ar fi necesar. Și, prin timp,încăperile și etajele fostului MOL au prins a se umple cu găsituri din pierzături, pe drumurile cocârlelor de trecători, pierzători, și de găsitori. Te minunai, de ce se putea găsi,în unitatea comercialo filantropică fără nume. De pildă: au fost găsite, pe drumuri, gânduri pierdute, idei mărețe, inimi zdrobite, aduceri aminte, misiuni, promisiuni, aranjamente, declarații,învinuiri, blesteme, cereri în căsătorie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Treaba ta. Nu mă amestec. Nici n-am auzit prea bine ce mi-ai spus. Și s-a dus acasă. După ce s-a trântit cu capul în balia cu zoală, a început să urle, ca un descreierat. Au sărit vecinii, trecătorii. L-au dus la spital. Și-a tratat, ochii, mai bine de jumătate de an. În sfârșit, s-a văzut realizat. S-a văzut, pus la adăpost, de turbările vieții. Handicapat - nevăzător. Și-a cumpărat un baston alb, s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dobrina. Când cerșea, era mut, târa piciorul și se uita pe sub sprâncene cu ochi de câine bătut. Pe neașteptate, apărea de sub o căruță sau de lângă un perete. Alteori de sub stâlpul unde pândise până atunci. Se ținea lipcă de câte un trecător, arătând cu degetul la gură. În cealaltă ipostază, Neculai se ridica hotărât de pe banca pe care hodinise până atunci și, cu indescriptibila-i privire opacă, declara fără adresă : - De-ar fi lumea credincioasă, ar milui-o Domnul cu o ploaie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
-i figură dea lungul întregului peron. Nepăsarea sa părea plină de sens. - Dacă nu-i credință, nu plouă !... Aflat la vârsta de gură-cască, câte un copil îl privea intrigat. Grav, Neculai își continua plimbarea. Cu fața strâmbă de râs, un trecător se oprea să dea mâna cu el. Socotind că poate conta pe acest auditoriu, predicatorul umfla un glas de stentor, fără ași trage palmele de la spate : - Pentru că l-am supărat pe Domnul, anul acesta a plouat numai de două ori
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
avem pâine, zice Domnul, și veți îndura lipsuri mari. Pocăiți-vă, iar Domnul o să dea ploaie cu pâne din cer, ca pe vremea lui Moisea. Nu lipsită de o dorință nevinovată, această ultimă declarație stârnea veselia tuturor. Unul câte unul trecătorii se adunau în jurul lui Neculai. Având șapca împinsă la ceafă, magazionerul ieșea dintr-o cămăruță și, cu gura la urechi, își înfigea pântecul rotund în mulțime. - Arde-o, Neculai ! Îngroșând grămada, alți curioși făceau roată în jurul oratorului. Câte unul înălța
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
am învățat să bat step, cum vedeam prin filmele americane cu Fred Astaire, și mă străduiam să epatez ca dansator. Dimineața, când ieșeam de la bal, ridicam capacul unei guri de apă și mă spălam până la brâu, sub privirile dezaprobatoare ale trecătorilor care trăgeau, probabil, concluzii foarte triste despre apucăturile tinerei generații, ce nu fusese pe front ca să se maturizeze și nu găsea ceva mai bun de făcut decât să-și etaleze lipsa de educație. Într-o zi, am coborât dintr-un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
femei: Acest D. însă, după cum mărturisește doamna T. În cea de-a doua scrisoare, "nu formează nici pe departe centrul preocupărilor de acum", iar a vorbi despre "înfrântul" D., "este asemeni acelui care a impus un convoi (...) ca să ia un trecător izolat." Ea nu poate să nu-și trădeze marea pasiune pentru un alt bărbat, notat doar cu X, care i-a refuzat însă iubirea: " Scriitorul, ale cărui comentarii directe se află, nu întâmplător, în subsolul paginii, află că enigmaticul X
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
În așteptare. Mortul avea o față ofilită; vîrsta nu-i era ușor de stabilit - puțin peste cincizeci de ani, dar nu mai mult de cincizeci și cinci. Și, de-ai fi căutat În lung și-n lat portretul ideal al trecătorului obișnuit, imaginea amalgamată a atomului pierdut În furnicarul uman, n-ai fi putut găsi an exemplar mai potrivit. Singurul său semn distinctiv era acela că nu se distingea prin nimic de alte milioane de oameni. Avea trăsăturile omului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie de ciment, trenurile vuiau neîncetat În stația de dedesubt cu o vibrație aspră ca un scrîșnet, cîte un trecător se oprea o clipă, privea curios și rămînea pe loc. După un timp, se adunase o mulțime considerabilă, formînd un cerc larg În jurul băncii pe care ședea mortul și, surprinzător, deși nu se Îndepărtau, oamenii nu se Îmbulzeau, nu Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar eu, Ticuță reporterul, nu vă pot spune de ce se întâmplă una ca asta. Monștrii din mlaștină sunt tot zmei dar sunt zmei de mlaștină. Ei stau acolo, se scaldă în noroi și îi ademenesc în fel și chip pe trecători. Dintre cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul, sau chiar izbutesc să-i atragă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi muzică. Lumea era plină de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe ușă. El porni vioi spre atelier, intenționînd să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că trei minute se simți total fericit, dar pe măsură ce timpul și spațiul se lărgeau, apărură și resentimentele. Pe Sauchiehall Street privirile trecătorilor îl făcură să-și dea seama că scanda cu glas tare: „Dacă exiști, lasă-mă s-o omor, dacă exiști, lasă-mă s-o omor“. în atelier nu văzu nimic altceva în pictura lui decît un talmeș-balmeș de linii urîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl privi, apoi rosti numele la care Gosseyn deja se aștepta. ― Cum cine, Patricia Hardie, fiica președintelui Hardie. Cred că nu-i prea întreagă la minte fata asta. Uită-te numai la mașina asta, bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
putut să rezist. Mi-am pus palmele la gură și am început să-i strig, cam așa...“ și Constantin a început să strige cumplite porcării, acolo, la colțul străzii Batiștei, n-am să le repet. Am să spun doar că trecătorii, destul de rari la ora aceea, socotindu-ne beți, ne ocoleau pe departe, unii ne și înjurau. Puiul de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau primii trecători ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai așa ! Vin să te iau...“. Dar îmi era cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau pînă la bulevardul Malesherbes, imobilele sînt somptuoase. Fațadele bogat decorate, intrările largi, porțile pentru vehicule și reședințele particulare sînt mărturii ale măreției de odinioară. Străzile sînt străjuite de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe, trupuri care contrastează cu acestea indică apropierea de cartierele populare. Aici hainele sînt la fel de obosite ca trecătorii care le poartă, trădînd prin aspectul lor vicisitudinile existenței
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
odinioară. Străzile sînt străjuite de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe, trupuri care contrastează cu acestea indică apropierea de cartierele populare. Aici hainele sînt la fel de obosite ca trecătorii care le poartă, trădînd prin aspectul lor vicisitudinile existenței cotidiene. Casa Gaillard, situată la colțul intersecției dintre strada Georges-Berger și piața Général Catroux, este emblematică în ceea ce privește nivelul de bogăție atins de anumite familii în secolul al XIX-lea. Proprietarul său
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl privi, apoi rosti numele la care Gosseyn deja se aștepta. ― Cum cine, Patricia Hardie, fiica președintelui Hardie. Cred că nu-i prea întreagă la minte fata asta. Uită-te numai la mașina asta, bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la rondurile de la Șosea, și-apoi mai departe, în cele patru zări, se topea în soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut! a spus cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de vehicule cu cai, fără lumini, cu răcnete și înjurături care mă speriau. Dintr-un punct a trebuit să constat că mă rătăcisem cu totul. Se făcuse tot mai beznă și tot mai frig. În mijlocul nopții am dat de un trecător care mergea repede pe stradă. Am încercat să-l ajung din urmă, l am ajuns, am vrut să-l opresc, l-am atins, dar omul a sărit ca ars și-a rupt-o la fugă, uitându-se speriat în spate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când îi strigam cât puteam sunt aici, sunt aici, am auzit clopotele și m-am gândit: „Clopote înseamnă moarte.“ Cu vorbele astea în minte m-am trezit. Clopotele pe care le auzeam însemnau viață. Focul se stinsese. Pălăria culeasă de la trecătorul pe care-l speriasem la miez de noapte era într-o găleată. Lucruri într-o dezordine de nedescris. Prin ferestruica spartă se vedeau fulgii. Începuse ninsoarea. Prima mea ninsoare în lumea asta, reală ori închipuită de o minte bântuită de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi vrut să și bată joc de urmăritori, asta îl consumase pe bravul vizitiu mai mult decât putea să-i spună șefului. A tras de hățuri de zeci de ori, pân-a amețit calul. A mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză. De-aici vizitiul Poliției trișase, între miezul nopții și cântatul cocoșilor se dusese acasă, la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]