40,073 matches
-
și încă apăsat. Dar nu cum ne-am fi așteptat, în sens autocritic. Nu printr-o despărțire de trecutul său comunist, cum a cutezat, bunăoară, Titus Popovici, ci printr-o încrîncenată, ursuză, veninoasă, frecvent trivială, după cum vom vedea, solidarizare cu trecutul în cauză, asociată cu un refuz total al prezentului. D.R. Popescu a fost - cine nu știe? - ultimul președinte al Uniunii Scriitorilor din "epoca de aur", cu circumstanța agravantă că, spre deosebire de predecesorii săi, care de bine-de rău erau aleși de obște
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
pierd timpul cu asemenea detalii. Tocmai de aceea în Povestea noastră subiectul ales este tratat cu pragmatism, fără încercări de a despica firul în patru. Pelicula este centrată pe epicul previzibil și pe descriptivismul strict necesar. Narațiunea îmbină prezentul cu trecutul amintirilor, scenele casnice se intersectează cu momente de monolog ale personajelor principale. Nu lipsește o umbră de umor spre a ne feri de lacrimi fără sfîrșit, însă umbra rămîne umbră și nici gînd să se transforme în hohote de rîs
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
străinătate. Un exilat - pelerin al absolutului - poartă pe tălpi pămîntul țării natale... Pentru unii, exilul a reprezentat o probă inițiatică de cunoaștere, definire și transformare; alții însă au cedat nervos și mental adoptînd o poziție mitomană, nobrilistă - cunoscută și în trecutul intelectualității românești -, foarte aproape de un delir de grandoare. Încă nu avem o istorie literară a scriitorilor aflați peste hotare, interesul universitarilor este limitat în cursurile pe care le predau studenților, iar absența scriitorilor din exil în manualele școlare este semnificativă
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
din România la înțelegerea unor concepte și principii - politice, juridice, etice sau filosofice - care sînt necesare transformării mentalității, instaurării democrației, a societății civile și a unui stat de drept: "schimbarea la față a României". Fără asumarea lucidă și responsabilă a trecutului (memorie) și a istoriei (justiție, adevăr și dreptate), trecutul nu va trece și va fi dificil să găsim o reconciliere personală și națională. Trecutul nu ne spune ce anume trebuie să facem, ci ceea ce trebuie să evităm. Deocamdată ne lipsește
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
juridice, etice sau filosofice - care sînt necesare transformării mentalității, instaurării democrației, a societății civile și a unui stat de drept: "schimbarea la față a României". Fără asumarea lucidă și responsabilă a trecutului (memorie) și a istoriei (justiție, adevăr și dreptate), trecutul nu va trece și va fi dificil să găsim o reconciliere personală și națională. Trecutul nu ne spune ce anume trebuie să facem, ci ceea ce trebuie să evităm. Deocamdată ne lipsește unitatea interioară și exterioară. Trăim în discordie, ranchiună și
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
a unui stat de drept: "schimbarea la față a României". Fără asumarea lucidă și responsabilă a trecutului (memorie) și a istoriei (justiție, adevăr și dreptate), trecutul nu va trece și va fi dificil să găsim o reconciliere personală și națională. Trecutul nu ne spune ce anume trebuie să facem, ci ceea ce trebuie să evităm. Deocamdată ne lipsește unitatea interioară și exterioară. Trăim în discordie, ranchiună și arivism. Tipul uman dominant: omul-massă... Ce părere aveți despre literatura franceză contemporană? Literatura franceză a
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Nu vreau să dau nume, pentru a nu mai fi considerat procuror sau un jdanovist la Paris - cum am fost calificat - dar nu trebuie să ne mai mirăm de tot ce se întîmplă acum în România. Cine nu-și asumă trecutul cu responsabilitate riscă să-l repete. Nu în aceleași forme, dar cu revenirea neo-comuniștilor-privatizați la putere - a treia generație a coloneilor - așa cum se anunță după ultimele alegeri locale. Sînteți partizanul unor revizuiri în literatură și artă? Nu știu dacă termenul
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
locale. Sînteți partizanul unor revizuiri în literatură și artă? Nu știu dacă termenul de "revizuire" ar fi cel mai indicat. Poate reconsiderare sau reanalizare. Vrem sau nu vrem, generația viitoare se va întreba: Ce au făcut bătrînii noștri scriitori în trecut? Care a fpost opera lor, dar și viața și cum s-au raportat ei la istoria din acea epocă?" Nu credeți că ar fi fost necesară mai multă claritate în analiza fenomenului literar? Despărțirea dintre Bine și Rău în literatură
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
pe care ar fi trebuit s-o uit, cum fiecare și-o uită pe a sa, se așează în centrul preocupărilor mele, înlocuindu-mi viața și chiar ființa". Și, în ianuarie 1970: "Obsesia nașterii nu e în fond decît obsesia trecutului, omniprezența trecutului. Dar cu această obsesie nu poți să fii, abia dacă poți să exiști. Obsesia nașterii se naște dintr-o exacerbare maximă a amintirii. Și de asemeni dintr-o dorință: cea a impasului, a primului impas." Și, prin februarie
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
ar fi trebuit s-o uit, cum fiecare și-o uită pe a sa, se așează în centrul preocupărilor mele, înlocuindu-mi viața și chiar ființa". Și, în ianuarie 1970: "Obsesia nașterii nu e în fond decît obsesia trecutului, omniprezența trecutului. Dar cu această obsesie nu poți să fii, abia dacă poți să exiști. Obsesia nașterii se naște dintr-o exacerbare maximă a amintirii. Și de asemeni dintr-o dorință: cea a impasului, a primului impas." Și, prin februarie 1970: "De la
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
se va reduce la "beletristică" în sensul peiorativ al cuvîntului, literatura va deveni și mai izolată, vom ajunge la turnul de fildeș și la o producție literară din ce în ce mai anemică. Dacă există astăzi o literatură de mai proastă calitate decît în trecut, este pentru că ea și-a luat rămas bun de la știință și marea dezbatere filozofică. Robert Musil, Thomas Mann se aflau în consonanță cu tot ce era mai pasionant în cultură. Astăzi, în Anglia, de pildă, se publica 30 de romane
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
nici în unul, nici în celălalt candidatul optim, nou-venitul care ar putea metamorfoza România bătînd din palme. Și unul și celălalt au însă un avantaj care contează acum în România. Față de candidații politicieni cu vechime, ei nu vin cu acel trecut politic care desparte România. Aici cred că președintele Constantinescu s-a aflat la înălțimea unei observații remarcabile. Că e nevoie de un președinte fără trecut în luptele politice din ultimii zece ani. Despre șansele unei candidaturi Stolojan se vorbea încă
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
care contează acum în România. Față de candidații politicieni cu vechime, ei nu vin cu acel trecut politic care desparte România. Aici cred că președintele Constantinescu s-a aflat la înălțimea unei observații remarcabile. Că e nevoie de un președinte fără trecut în luptele politice din ultimii zece ani. Despre șansele unei candidaturi Stolojan se vorbea încă de pe vremea cînd fostul premier s-a declarat sprijinitorul lui Ion Iliescu, în '96, în timpul campaniei electorale. Atunci, dl Stolojan a declarat că d-sa
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
studii și eseuri pe teme de istorie literară (o parte dintre ele publicate inițial în România literară). Practic, tot timpul care îi rămâne liber după îndeplinirea obligațiilor sociale Z. Ornea și-l petrece la Biblioteca Academiei, dezgropând din "colbul vremii" trecutul literaturii române. Devotamentul său față de disciplina aleasă, ca și capacitatea - cu totul ieșită din comun - de a interpreta și integra în construcții sintetice mii de informații îi sunt răsplătite de diferite premii literare și mai ales de respectul cunoscătorilor de
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
pentru prima oară în acest spațiu al sălbăticiei. Continui să-i admir pe cei care, după ce s-au vaccinat - așa cum cer ghidurile turistice despre România disponibile în librăriile străine - contra unui spectru larg de boli exotice, înfruntă eroic întâlnirea cu... trecutul. Pentru că a veni în România nu înseamnă doar un pariu cu geografia, ci o coborâre vertiginoasă pe toboganul istoriei. Ce-i drept, străinii, vreo cinci-șase, zăriți în minutele de așteptare la graniță, nu prea semănau cu francezii, italienii sau austriecii
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
Duda, "veșnicul invalid psihic", în cuprinsul lungii sale mărturisiri autoscopice. Și dinăuntru și din afară îi vine răul, aceasta este încheierea la care ajunge, reflectând la firea sa și la moștenirea genetică, la elementele de mediu ca și, revăzându-și trecutul, la experiențele mai vechi sau mai recente prin care trecuse, personale sau sociale și chiar istorice. Toate concuraseră la a-l face să fie cum este, adică un ins confiscat de nevroză până la anularea fizică. Se gândește că mereu fusese
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
de nevroză până la anularea fizică. Se gândește că mereu fusese prăpăstios, catastrofic, înclinat să se aștepte totdeauna la ce poate fi mai rău ("îngrijorarea, o boală specific iudaică" îi spusese un prieten), paseist ("tot ce era bun aparținea unui anume trecut"), temător de îmbolnăviri și năzuros ("aveam o structură de mofturos și de răzvrătit domestic"), acestea fiind componente ale alcătuirii sale interioare ce puteau sta, neîndoielnic, la rădăcinile nevrozei care-l acaparase și-l distrugea pas cu pas. La fel sunt
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
cea din deceniile precedente demonstrează că întregul efort financiar al României de la sfârșitul veacului al XIX-lea n-a dat deloc, în timp, rezultatele scontate. Dar, consideră dl Carageani, "fără acest sprijin important, ce le-a dezvăluit aromânilor, prin intermediul școlii, trecutul lor și le-a pus la dispoziție instrumentele fundamentale ca să poată crea o literatură dialectală proprie și care le-a permis să-și folosească limba lor în școală și biserică, fără acest sprijin aromânii nu ar mai fi continuat poate
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
supraviețuitor al războiului rece - și nimic mai mult. Un bătrân pofticios de putere care, la șaptezeci de ani bătuți pe muche, pretinde că ar mai fi în stare să conducă o țară! Un politruc resentimentar, obligat de greșelile și crimele trecutului să rămână pe baricade pentru a acoperi, cu propriul trup, găurile tot mai vizibile numite "teroriști", "mineri", "asmuțire interetnică", "demagogie", "corupție", "minciună", "faliment". Plecarea lui Iliescu însuși devine, în noul context, nu doar o problemă de morală, ci și una
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
francez într-o carte numită Ultima misiune (...). Putem dormi liniștiți de acum știind că acolo, sus, nimeni nu se iubește". Din recentul număr Tradiții în tranziție o fină expertiză a psihologiei românului făcută de Tita Chiper: "La emisiunea Profeții despre trecut (30 iulie), Silviu Brucan vorbește, la un moment dat, despre capacitatea românilor de a munci bine și eficient atunci cînd sînt angajați în străinătate." Ca să trăiască bine, așa ar trebui să muncească și aici, în țară". Brusc, intervine un clip
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
pe un "patriotism" pe cît de rînced pe atît de agresiv? Oare național-comunismul nu e încă suficient de vivace în straturile înglodate în ignoranță și indigență ale populației? " Ceea ce se petrece azi în România ceaușistă pe acest plan al recuperării trecutului național s-a petrecut aidoma sub Stalin. Stalin reînvia tradițiile naționaliste ale Rusiei, recurgînd uneori, e drept, la artiști adevărați ca Eisenstein sau Prokofiev și nu ca Ceaușescu la Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici sau Piliuță. Era Ceaușescu este o
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
tradițiile naționaliste ale Rusiei, recurgînd uneori, e drept, la artiști adevărați ca Eisenstein sau Prokofiev și nu ca Ceaușescu la Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici sau Piliuță. Era Ceaușescu este o eră de neostalinism caracterizat; o eră însă burlescă, deoarece trecutul național nu e anexat decît pentru a transfigura un prezent închis, împietrit în contradicțiile lui absolute.(...) Dacă această inflație a ridicolului n-ar fi însoțită de renașterea unor tragice realități neostaliniste - teroare, frig, mizerie, întuneric - am putea vorbi chiar de
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
adăuga o nuanță în plus și planul bibliografiei pe care o propune el prin 1947-'48 Bibliotecii Academiei, de oarecare importanță pentru că arată unde este sprijinul adevărat al tuturor noilor perspective, în științele umaniste cel puțin: în cunoașterea temeinică a trecutului. Cartea Ioanei Bot este o foarte bună pledoarie în favoarea rejudecării acestui proces, prea devreme închis și uitat. 1) Ioana Bot, D. Caracostea, teoretician si critic literar, Bucuresti, Ed. Minerva, 1999, V+241 p.
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
A rămas însă structural un romantic, cu toate înclinațiile specifice ale acestei înțelegeri filosofice. Nu e o simplă declarație convențională această mărturisire din 1914 în Neamul Românesc în care se recunoștea ca aparținînd celor "rămași în urmă, naivii, romanticii, oamenii trecutului". În densul său studiu introductiv, cel mai profund și amplu studiu de pînă acum despre orizontul teoretic al marelui învățat, dl. Andrei Pippidi ne reamintește mai întîi opinia lui Vianu despre acea carte de căpătîi care este Generalități cu privire la studiile
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
ironică. La strigoi, sensul figurat din DEX - "epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrîn cu apucături demodate" nu acoperă toate nuanțele semantice actuale. În limbajul politic, cuvîntul este folosit mai ales cu aluzie la revenirea malefică a unui trecut nu îndeajuns de mort: Ceaușescu e "cel mai iubit dintre strigoi"; se vorbește de "vraja strigoiului din Scornicești" și de "neostrigoii vrajbei noastre " ("România liberă" 971, 1993, 1), iar Casa Poporului e numită "un edificiu-strigoi"; "o construcție-strigoi" (ib. 1250, 1994
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]