7,958 matches
-
de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor patru Cuceritori și așteptă să afle de ce fusese chemat. Abia se Întorsese din ținuturile mongole În care sălășluia tribul Bordjighin. În iarnă primise, pe drum, vestea Înfrângerii de la Vaslui. Se așteptase să fie rechemat la Istanbul, dar nu se Întâmplase așa. O mulțime de lucruri se Întâmplaseră În Imperiul Otoman de la plecarea lui, din octombrie 1474, dar, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui și a războinicilor În iurtele de pe valea Kerulenului se putea prelungi la infinit. Și nu știa dacă acesta era un lucru bun sau rău. În definitiv, nu visase să ajungă un războinic pe meleaguri străine, ci visase să redea tribului Bordjighin demnitatea de odinioară. Și reușise. Stăpânea peste mii de suflete, avea bogății măsurate În animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bun sau rău. În definitiv, nu visase să ajungă un războinic pe meleaguri străine, ci visase să redea tribului Bordjighin demnitatea de odinioară. Și reușise. Stăpânea peste mii de suflete, avea bogății măsurate În animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
visase să ajungă un războinic pe meleaguri străine, ci visase să redea tribului Bordjighin demnitatea de odinioară. Și reușise. Stăpânea peste mii de suflete, avea bogății măsurate În animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu fruntea la pământ, se ridică și spuse: - Voi pleca În căutarea lui. Primul Cuceritor Îl privi cu intensitate, ca și cum ar fi Încercat să-i citească gândurile. Amir nu clipi. Clarvăzătorul făcu din mână semnul plecării. Ajuns pe culoar, șeful tribului Bordjighin se sprijini de unul din stâlpii de susținere și privi, fără să vadă, fântâna arteziană din curtea palatului. Mai bine de jumătate de an așteptase să se Întâmple ceva și nu se Întâmplase nimic. Iar acum Începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca un nebun spre Apus. Uzun va trimite un grup de luptători ca să afle cine e. Dacă e cine credem noi, va avea protecție până la granița cu Imperiul Otoman. Mesaj sosit de la rețeaua din Istanbul. O sută de războinici din tribul Bordjighin, conduși de Amir Baian (mi se pare cunoscut acest nume... ) au pornit cu o misiune secretă pe Drumul Mătăsii. Sunt pregătiți de luptă și au numeroși arcași.” Căpitanul Înfășură la loc sulul și Îl ascunse la piept. Era primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mătăsii, Între Urumqi și Samarkand Ștefănel observă călăreții În burnuzuri albe care Înaintau prin stepă, la mare distanță de el. Apăruseră de două zile și păreau a supraveghea, de la distanță, drumul care cobora de la Urumqi, orașul din ținuturile locuite de triburile mongole, spre Însoritul Samarkand. Nu se apropiau la mai mult de un zbor de săgeată și nu se Îndepărtau la mai mult un sfert de ceas de galop. Rămăsese În caravana chineză care transporta mătăsuri, pietre prețioase și mirodenii, amânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele erau decapitate. În unele locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pragul. Acolo se afla o scândură Înmuiată de vreme. O scândură cam slabă, care se mișca ușor. Amir Își strecură degetele sub ea și o scoase fără nici un efort. Sub ea, acoperit cu pământ, era un obiect de metal. Șeful tribului Bordjighin se aplecă și scoase ceea ce știa deja că se află acolo, dar nu Îndrăznise să creadă cu adevărat. Era semnul pe care Îl aștepta, singurul care putea lega clipa ieșirii, de acum șaptesprezece ani, de clipa revenirii. Un pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec, Mahomed. - Am avut multe nume. O vreme, cel mai potrivit a fost Nimeni. Acum, Însă, a sosit timpul să mă Întorc la numele meu adevărat. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putea fi scris. Nici un asasinat nu e scris. -Dar forțele Cuceritorilor cuprind mai mult decât Cuceritorii. Au inflitrat corpurile de spahii, ieniceri și achingii. Pregăteau răsturnarea sultanului. - Înțeleg. Nu putem avea Încredere În nimeni. Voi lua cu mine doar războinicii tribului meu. Vom alerga zi și noapte. Vom schimba caii la fiecare patru ore. Sufletul tău e sufletul meu. Îți voi găsi tatăl, dacă e În viață. - Ce spun iscoadele de la Dunăre? - Se pregătește târgul de cai de la Belgrad. Hergheliile sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că fiecare luptător ținea mâna, Întâmplător, pe mânerul spadei. - Sunt trimisul Înălțimii sale Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, urmașul stăpânului Asiei, Gingis han. Misiunea mea e scurtă, fiindcă Împrejurările sunt speciale. Sunteți atacați de o forță superioară numeric care, În acest moment, execută o mișcare de Învăluire pe flancuri, pentru a vă elimina artileria. Angelo nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la mai puțin de douăzeci de pași, Alexandru Își dădu seama că era marea căpetenie mongolă Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, strănepotul lui Gingis Han. Amir se apropie de Alexandru, dar păru că nu-l vede. Se opri În fața lui Angelo, care descălecă și el, pentru a fi egalul celui care comandase Cuceritorii. Cei doi erau diferiți, dar totuși asemănători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
opri În fața lui Angelo, care descălecă și el, pentru a fi egalul celui care comandase Cuceritorii. Cei doi erau diferiți, dar totuși asemănători. Amir avea aproape Înălțimea lui Angelo, ceea ce Însemna că era cu un cap peste ceilalți războinici ai tribului său, amândoi aveau trupurile bine legate, antrenate În zeci de bătălii, amândoi se obișnuiseră cu gândul morții și cu gustul dulce-amar al victoriei. Dar tăcerile lor erau diferite. Angelo respira tăcerea sigură de sine, tăcerea puternică și Înțeleaptă venită parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de a se afla acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
probele extenuante de antrenament impuse de căpitanul Oană. Știau și că ei reprezintă ultimul sistem de apărare european. Dincolo de ei, la Răsărit, se Întindeau doar nesfârșitele câmpii unde se Înfruntau forțele sălbatice ale tătarilor, ale ducatelor lituaniene și rusești, ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nădejde, conducătorul mongol Amir Baian. Apoi, pergamentul a fost ars, așa cum a cerut măria ta. Cei doi au discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră acel hotar, așa cum năvala sălbatică a triburilor Crimeii depășise nu doar hotarele Moldovei, ci și pe cele ale firescului. Ale lumii dintâi, așa cum fusese ea așezată dintru Începuturi. Undeva echilibrul dintre el și Erina se rupsese și ea năvălise În viața lui ca un incendiu, sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din copilăria petrecută În Moldova. Toate informațiile adunate până atunci duceau spre el. Luptătorul care avea darul prevestirii. Un țipăt uriaș, ca al unui animal Înjunghiat, se ridică deodată peste păduri. Semnalul de moarte al războinicilor Bordjighin. Cel care vestea triburilor din stepele mongole dispariția unui mare conducător. Acel semnal nu se mai auzise În Asia de la moartea marelui Gingis Han. Ștefănel tresări. În aceeași clipă, Alexandru Înțelese tristețea din zâmbetul fratelui său. Pietro privi În jur. Moldova Își pregătea mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cea de-a doua are drept scop salvarea voievodului dintr-o Întâlnire cu Uzun Hassan, Întâlnire neconsemnată de cronicari. Dacă ea a avut loc sau nu este mai puțin important, atâta vreme cât toate soluțiile rămân deschise: alianța Între Moldova lui Ștefan, triburile Ak Koynlu ale lui Uzun Hassan și Serenissima Veneție este un fapt istoric incontestabil. De altfel, intrarea În război a trupelor lui Uzun Hassan a salvat Veneția dintr-un mare pericol pe mare, la Începutul războiului turco-venețian, În 1463. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
N-a existat nici Amir Baian, imaginat ca strănepot al lui Gingis han. Numele lui este inspirat de vestitul luptător Amir Temur, al cărui mausoleu se află la Samarkand. Dar datele referitoare la viața mongolilor În evul mediu, la evoluția tribului Bordjighin, la legile lui Gingis han și la relațiile mongolilor cu Hoarda de Aur și cu Hanatul Crimeii sunt conforme adevărului istoric. Marile confruntări Între armate sunt relatate cât mai aproape de mărturiile contemporanilor, chiar dacă evoluția personajelor fictive deschide, uneori, prespective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ce se întâmpla în afara catastifelor sale cu coperți legate în pânză. Servitorii veneau în biroul lui să-i spună că fata a aruncat cu o cupă în portar, că refuză să mănânce sau că stă de vorbă cu femeile din tribul Bikaneri, lângă poarta crematoriului. Dimineața, pieptănând-o, servitoarea îi găsea nisip în păr, ca și cum fata și-ar fi petrecut noaptea în deșert. Era o rușine pentru familie și, cum stăpânul casei prefera să-i ignore ciudățeniile, era lăsată în grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și toți cei care au fost încartiruiți cu el, au stat la aceeași masă, sau au mers în același vagon de tren cu el) nu vor uita ziua când niște infanteriști schimbau focuri peste o vale cu niște bărbați din tribul Waziri, iar unul din dușmani a strigat deodată că englezii ținteau prea jos și s-au ridicat, să-i lase să-și ia corect cătarea. Așa este pathanul. Nu este bărbat mai fin ca el în Imperiu, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în șoaptă. Ochi gălbui, dați peste cap, privesc de jur împrejur, apoi se fixează cu o curiozitate impersonală asupra nou-veniților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]