15,306 matches
-
un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu dexteritate muzicuța În gură, scoțând niște sunete care atunci mi se păruseră muzică pură. O femeie cu un neg mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se zborșește măturătoarea. Lasă-mă În pace! Of, mai am de măturat jumătate de piață. Știi că e duminică? -Îhî, Îngî... -Dar ce-ți pasă ție, idiotule? -Ăăă, Îngî... -Te pomenești că te-ai supărat. Hai, iartă-mă! Sunt Îngrozitor de tristă. Mi-a fugit fata de-acasă cu un derbedeu. Știi ce Înseamnă asta? Prăpăd. Urgie. O s-o nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înfundați În orbite? Din când În când, societatea, alege cu parșivenie exemplare umane, pe care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le poruncește acestor triste figuri, să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privirea lui vede mai mult picioarele celor care trec. Pentru că pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
turmentați de alcool și puși pe harță cu orice chip, câțiva derbedei din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o bucățică de brânză. Au ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care mă aștepta, cu siguranță. Antonia se întorcea totdeauna de la locuința lui Palmer într-o stare de agitație și încântare. Îmi închipuisem, așa cum te îndeamnă să crezi în general cei care fac un asemenea tratament, că psihanaliza este o treabă tristă și umilitoare, dar soției mele analiza părea să-i ofere automulțumire și chiar o stare euforică. Împăcat cu lumea și cu mine însumi respiram aerul plăcut și cald stând relaxat în cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu părea să aștepte un răspuns la întrebarea pe care o pusese, întoarse din nou lampa pentru a lumina capul neterminat. L-am contemplat amândoi în acordurile muzicii de pian. Simțisem de la început că îmi amintește de ceva, de ceva trist și înspăimântător și, uitându-mă din nou la fața cenușie, umedă și fără trăsături mi-am dat seama. Când a murit mama, Alexander a vrut să-i facă masca mortuară, dar tata s-a opus. Mi-am amintit brusc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pe plantele din grădina din Hereford Square, amintindu-mi astfel de Austria, de zăpadă și de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea și durerea pe care le trăisem ieri văzând-o pe Georgie în casa mea se risipiseră complet, eram trist și deprimat, fără vlagă și cu nervii întinși. Când am intrat în apartamentul lui Palmer am simțit un fel de ușurare incertă și lașă. Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine. În salon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
resentiment pe care îl apreciam singur ca fiind nedrept, eram dispus să o țin în așteptare și să răspund la gestul ei de resemnare obosită, cu un oftat de ușurare. Nu, acum imaginația mea se învârtea, în chip confuz și trist, în jurul Antoniei; și îmi deveni cât se poate de limpede că nu acceptasem încă faptul că o pierdusem. Mi se părea că evenimentele din ultimul timp nu erau decât un obstacol de jucărie între noi, un fel de barieră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de ulei nu părea să aibă un efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere. Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în lumina intensă, nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se împerecheau cu surorile și dădeau naștere la dragoni, nu reușise să-mi capteze atenția; și în cele din urmă, cuprins de disperare, m-aș fi dus la cinema, dacă nu mi-ar fi fost teamă că, în fața unor scene triste sau emoționante, aș putea izbucni în plâns. Antonia era la fel de agitată și fusese în această stare toată după-amiaza. Morocănoși, ne făceam amândoi de lucru prin casă, trecând iar și iar unul pe lângă celălalt, strâns legați și totuși incapabili să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i așa? întrebă Antonia. Rosti întrebarea nu cu duioșie ci cuprinsă parcă de o bruscă neliniște. — Bine-nțeles că da, cum să nu, am spus. Răspunsul meu a sunat destul de superficial și am continuat să ne privim cu ochi întunecați, triști, fiecare apăsat de propria sa suferință. Ar fi trebuit să fac un mare efort ca să o iau de mână și nu l-am făcut. Și cum stăteam privind întruna în gol, Antonia a încetat să existe și n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu m-am uitat la ea. Stătea acolo având pe chip o expresie ștearsă ce aducea a zâmbet, ca o pisică, dar nu se amesteca în conversație. Și Alexander era destul de reținut, învăluind-o pe Georgie într-o privire blândă, tristă, dar cufundat în propriile sale emoții. Îl invidiam pentru capacitatea lui neîndoielnică de a avea sentimente. Eu eram gol pe dinăuntru. Când mi-am revenit m-am simțit ca o impostoare, spuse Georgie, și mi-am spus că toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am încercat să atenuez stricăciunea dând cu degetul ud peste lemnul proaspăt. Am luat apoi o soluție de lustruit și l-am șters peste tot, fără a reuși să-l fac să arate mai bine. Rămase marcat de un aer trist ca și cum știa deja că va lua drumul spre Sotheby. Salonul nu redevenise ceea ce fusese odinioară. Am mai dat câteva telefoane, între care și la poliție ca să mă interesez de accidentele care avuseseră loc, dar totul a fost în zadar. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a fost filmată Într-o sală de sport improvizată. În acesta, un instructor scund și subțire ca un pai, cu barbișon și gulerul ridicat, sublinia importanța recăpătării potenței, timp În care un adolescent timid, Într-un trening mulat, cu ochii triști și niște mușchi cu care nu știa ce să facă, executa niște exerciții demonstrative adecvate. Acea scenă putea fi numită eventual pornografică, medită Dora sau, mai bine zis, dacă e să ne gândim, obscenă. Dar scenele următoare, cele care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins, indica diferitele grupuri musculare, care trebuiau activate ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că „adevărata“ putere masculină sălășluia În scrot. Doar Încordându-și mușchii sexului, bărbatul avea să Îndeplinească cerințele viitorului. Cu un gest larg va Înlătura lanțurile unei societăți decadente și Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ce-am vrut să zic, de fapt, e că Întunericul mă excita. Sau nu, mai degrabă mă liniștea. E adevărat. În ciuda lacrimilor și a sângelui, a nasului care-mi curgea și a dintelui cu problemă, mi-era cald, mă simțeam tristă și fericită și disperată. Toate laolaltă. Și foarte-foarte confuză. Simțeam că mă dor toate, dar și Îmi plăcea. Până la urmă am găsit căruța, m-am urcat În ea și m-am ascuns sub o pătură pentru cai. Pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
orice caz, o ia pe Hannah (auzi, dom’le, pe Hannah!), pe care până-n clipa aceea n-am considerat-o niciodată a fi obiectul real al iubirii cuiva, o strânge la piept și începe să-i copleșească cu sărutări moaca tristă și neiubită, spunând că fetița ei e singura făptură de pe lumea asta în care mai poate avea încredere... Dar dacă eu am opt ani, înseamnă că Hannah are doișpe ani și n-o mai ridică nimeni în brațe, te-asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bordul celui mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o valvă. Fața ei, sinceră și nostimă, modul ei de-a fi, Îndrăzneț și trist, Îi dăinuiră pentru o clipă În minte. — Să vă aduceți aminte de mine! strigă el În urma ei. O să ne vedem din nou Într-o lună sau două. Dar știa că el nu-și va mai aminti de ea. Prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și vesel. Ah, sigur că da! Asta-i ceva mai scump. — Ce vrei să spui? De ce-i mai scump? — Excelența sa e, evident, străin. N-are cum Înțelege. E un obicei În țara noastră - cântecele vesele costă mai mult decât cele triste. Oh, un obicei din bătrâni. Un dinar și jumătate? Brusc, nerăbdarea și graba Îi dispărură lui Myatt, dar Îl prinse plăcerea târguielii. Nu banii erau problema; nu era În joc mai mult de o jumătate de coroană. Dar era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru teritorii noi, ci pentru o lume nouă. Cuvintele Îi secară. Nu avea un public care să-l Încurajeze și deveni conștient de caracterul artificial al cuvintelor sale, care nu relevau marea dragoste și marea ură ce-l animau. Fețe triste și frumoase, subțiate de foamete, Îmbătrânite Înainte de vreme, resemnate În disperarea lor, Îi apărură brusc În minte. Aceștia ar fi fost oamenii pe care-i cunoștea, cărora le acordase ajutor și nu reușise să-i salveze. Lumea era În haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sfârșit, privirile Îi poposiră asupra celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție, concentrat să aibă privirile fixe și arma În poziția corectă. Celălalt Îl privea cu ochi mari, nătângi și triști. Fața aceea se adăugă tristului cortegiu din mintea lui și timp de o clipă, Își dădu seama că beneficia de un auditoriu mai bun decât jurnaliștii, că exista un om sărman care să fie convertit de la o datorie greșită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție, concentrat să aibă privirile fixe și arma În poziția corectă. Celălalt Îl privea cu ochi mari, nătângi și triști. Fața aceea se adăugă tristului cortegiu din mintea lui și timp de o clipă, Își dădu seama că beneficia de un auditoriu mai bun decât jurnaliștii, că exista un om sărman care să fie convertit de la o datorie greșită la una bună, și cuvintele, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]