7,094 matches
-
glorioasa Armată Roșie în timpul războiului și duse la Moscova! Rusia spune ritos, nici mai mult nici mai puțin, că-i aparțin. Iasno? 9 aprilie Peisaj. Duminică: porțiunea din bulevard interzisă vehiculelor. Perechi tinere, superbe, de mînă. Un tuciuriu mic, pe trotuar, turcește, cu trei sute de lei în mîna-ntinsă. Băieți și fete vîjîind pe negre patine hiperelegante. Pictori și sculptori de duminică, etalîndu-și produsele lîngă bordură. Famelii din Ciurchi, din Copou, din Frumoasa. Cîini. Ce mai, Ulița Mare! Totul subt bronzul pururi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un spirit mare), fiecare carte a sa nefiind altceva decît rezultatul unor lecturi din alții. Cioran, vexat. Dă din umeri (la urma urmei, impasibil adică) și-i spune memorialistei: Acestea-s certuri între scriitori! Tîrfe care se întîlnesc pe același trotuar!" Recunosc: mă topesc după astfel de... subsoluri ale coloșilor. Și mă plictisesc impecabilele mumifieri. Ce baghetă de maestru (la urma urmelor, unul de joasă speță) în "Cartea albă a Securității"! Nu mai e bîrfa, de altfel cu hazul ei aferent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-o iau pe-aici, mi-am făgăduit să nu mai dau peste birtul ăsta sordid, învăluit în damfurile de vodcă. Să-i depășesc, să nu-i mai văd tîrîndu-se unul pe altul, îngălîndu-se, să-i depășesc, să trec pe trotuarul celălalt, o prinde iar de păr și-i lipește capul de vitrina stinsă, dacă nu l-ar lovi cu picioarele peste glezne, dacă nu s-ar opune, ar sprage sticla cu țeasta ei zburlită, ce scenă! ce dracu mă ține
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
capitala țării, să plătesc, la Uniunea noastră, de zugravi și cioplitori, cămăruța. Tren, plătesc la Uniune și pîn-a doua zi... Ce? Prin Bucureștiul iubit. Unde-s promenadele pe care le-am mai prins prin anii șaizeci, cînd mai ieșeau pe trotuare interbelicii, cu stofele lor străine, cu parfumurile lor străine, unde-s interbelicii, după ce-și vînduseră potentaților roșii stofele, parfumurile, să nu moară de foame? Unde-s minunatele lor vile? Vilele sînt, iată-le, unele-n accentuată decrepitudine, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar nasul? Unde-i Bucureștiul? Și totuși, iată-l, ieșind, tîrîș-grăpiș, din somnul totalitar. Nu mai e, parcă, forfota borfăită de-acum cîțiva ani, lumea-ncepe s-arate un pic altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o declanșează aversiune contra celor foarte juni care conduc mașini. E, în aceștia, o insolență iresponsabilă, mutată aici, pe mașină, din stradă, dar cu ce riscuri în plus! Pentru că una e să dea peste tine cîteva japițe isterizate, noaptea, pe trotuar sau în parc, să-și etaleze surplusul de hormoni, și alta e ca hormonii lor să apese descreierat pedala de accelerație. Și asta în foiala traficului diurn, pe distanțe foarte mici. De părăsit însă pista asta "periculoasă" și de observat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
E o mică parodie balcanică, departe de procesiunea interbelică, în care schimbarea gărzii avea motivație deplină. Acum, flăcăii ăștia, vreo cinci-șase, într-un albastru foarte chimic, anevoie reținîndu-și rîsul, apar, nu prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, către majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observă. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi, probabil amicii făcăilor în răstimpul dintre schimbări. Dincolo, clădirea fostului CC, intactă după răpăiala regizată din decembrie '89, conservă însă cîteva urme de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după răpăiala regizată din decembrie '89, conservă însă cîteva urme de gloanțe, ricoșeuri scăpate regizorului care ne-a păcălit șapte ani. Ce spațiu plin de spaime și de interdicții era piața asta, cînd în clădire dictau impostorii! Acum, chiar pe trotuarul de sub ferestre, două babe crețe blestemă, pe o pancartă care le unește zbîrciturile, guvernul, președinția etc. pentru... pentru ce? Știe, probabil, mai bine "opoziția" care, vorba lui Pleșu adresată, într-o noapte, unui condeier perpetuu-justițiar, este endemic "tristă", spune, invariabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din acele companii, ce, pentru mine, însemnau România prosperă și demnă. Se apropie și, luîndu-mă interbelic la braț, îmi spune: îți mai aduci aminte de Ilinca Dumitrescu (în anturajul nostru n.n.), ei bine, e din ce în ce mai brunetă... Ies din galerie pe trotuar. Tot Bucureștiul îl așteaptă pe Sfîntul Părinte să treacă dinspre aeroport. Iată-l. În mașina lui bizară, de cosmonaut pe scoarța Lunii, omul, simbol cald-impasibil al creștinătății, față ușor congestionată, mai degrabă congestia vîrstei decît a emoției: asist la o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a dus la nuntă, scula, se bălăbăne ca o țeavă de eșapament mîncată de gaze. Moșu. Două smochine cu pălărie. Știți pălăria: aia cu boruri leopard. Gureșe ca două gaițe de vîrsta a treia. Mă opresc în ultimul soare pe trotuar și privesc strada. Privesc. Le văd cum atacă ba pe unu, ba pe altu, și melițează nonstop. Ce-o fi la gura lor? Evident, nu le scap. Scurtă introducere despre soare, despre frunzele moarte, apoi direct în sujet: politicale. Mitraliere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de bunic la cei cincizeci și..., oprește căruciorul să-și soarbă fascinat nepotul. În sfîrșit, dialog: măi, măi, cine-i acolo așa de deștept, cine, cine? Răspunsul ălui mic: o limbuță de culoarea șerbetului de trandafiri. Atît. 2 decembrie Pe trotuare, o foarte hazoasă reclamă a Connex-ului, în care căciula siberiană, hirsută și zbîrlită, se execută și face exact ce i se cere. De tot rîsul! Cînd lideri occidentali vizitează, iarna, Moscova, și-și îndeasă pe urechi, din curtoazie diplomatică, cușma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niște trupeți, niște grădați mai poartă pe cap căciuli ale Armatei Roșii, de pe care, ce-i drept, au fost scoase, delicat, cu penseta, steluțele în cinci colțuri. De ziua Marii Uniri (în timp ce Basarabia continuă să rămînă sovietica republică... moldovenească), pe trotuarele Iașilor încă se fuduleau, ca uniformă, sinistrele cușme urechiate. Păi, vorba Connex-ului: ciulește urechile! Nu știu dacă vă mai amintiți momentul în care, în prezența lui Gorbaciov (venit la București să-l decoreze pe Ceaușescu, dar și, decorîndu-l, să-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pitica octogenară își vîntura piciorușele, care nu puteau ajunge la podea, o auzirăm deodată țipînd mirată: dar aia de colo nu-i a mea. O uitase. În genul "actelor ratate" ale lui Freud. Cu poetul L., septuagenar pe-atunci, pe trotuarul de la Traian, evaluînd împreună navetele sexului frumos. Dar nu oricum, ci pe fundal de... istorie literară, cu rememorările fabuloase ale celui ce le stătuse în preajmă Teodorenilor. Trece pempanta doamnă C., pe care, știam, poetul o cunoscuse, încă ce bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mare comic parlamentar". Unde-s cei trei? Unde-s călușarii? Istorie. 16 decembrie Să conjug fericit două prilejuri, unul oarecum personal, altul cu implicații naționale. Ce șansă! Ies, o clipă, din expoziția mea de la Orizont și intru în mulțimea de pe trotuarul marelui bulevard: trec împreună, în aceeași nostim-selenară mașină, Papa și Patriarhul. Exult, alături de semeni, văzînd ce spectacol în premieră se consumă sub ochii noștri (ce-i drept, acomodați de-acum cu șocurile de după prăbușirea comunismului). Și asta în timp ce, cvasilatent, disputele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alte denominații: îi trece cuiva prin cap să acceadă la o hegemonie exclusivă care ar putea perturba definitiva armonie statală? Mai întîi, cine i-ar îngădui unei astfel de minți să decidă discreționar? Ieșind, în senina dimineață de mai, pe trotuarul înțesat și, alăturîndu-mă piosului entuziasm general iscat de trecerea celor doi capi ai Bisericilor Europei, constat plăcut surprins că prăbușirea comunismului a deschis printre atîtea altele și calea înțeleptei și beneficei permisivități în gîndirea noastră creștină. Începutul însă are nevoie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub semnul primitivismului și al agresivității. Sărbătorile de iarnă n-au fost decît unul din prilejurile de manifestare. Învierea va fi, și ea, alt prilej. - adolescenți, dar și copii, cu apucături de japițe decerebrate și cinice bîntuie de cîteva săptămîni trotuarele și cu poftă împrumutată probabil și de la sîngeroșii killeri t.v., dar mai ales din propriul instinct primar, detonează pe furiș cel mai adesea în preajma vîrstnicilor cu vădita intenție de a traumatiza - te uiți la aceste specimene și-ți dai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce le dă un dubios aer de neajutorați sexual; fes care provine, de unde?, de la sportivi? de la Conu Leonida? de la turci? (de-acolo de unde vin și petardele?); oricum, nu de la reușitele exemplare biologice pe care încă le putem admira pe aceleași trotuare - piețele alimentare n-au fost nici ele cruțate de furia cretină a artificierilor: chiar cei ce-și vindeau marfa (și ei cu fes, bineînțeles) se "amuzau" făcînd să explodeze petarda în coasta cumpărătorului; petardele explodau nu numai afară, la tarabe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clientelă teribilă. Deși părea mai tot timpul plecat după fluturi, profesional mulțumea pe toată lumea. Nu numai pe-un timp ca ăsta Babele cînd el murea, probabil, de căldură, dar și pe la Bobotează era văzut în cămașă cu mîneci scurte, bătînd trotuarele cu mersul lui de gheișă, mărunt-mărunt, cu gentuța lui roșie, cu părul-perie pe zi ce trecea tot mai grizonat. Într-o dimineață cu promoroacă, mi-a intrat în atelier și nu m-am putut stăpîni să nu m-apropii de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pus termometrul și, într-adevăr, aveam deja 38 cu... A fost ultima dată cînd l-am văzut. După ani și ani, cineva mi-a spus că, plecat în țara lui caldă, era văzut, în vara veșnică de-acolo, mărșăluind pe trotuare, încotoșmănat ca pentru Everest. Ce-o mai fi făcînd? O mai fi făcînd? Am avut șansa, într-o primăvară, să-l cunosc pe Cornel Regman, supraviețuitor, atunci (alături de Ștefan Aug. Doinaș și Nicolae Balotă), al Cercului Literar de la Sibiu. Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după 1989 erau doar o defulare (de altfel și erau) după căderea comunismului, atît de grijuliu să-și ascundă, pudibond, furunculele, o defulare ținînd cît o modă: moda cerșitului la vedere, fără teamă. Ne-am zis că rufosul cerșind pe trotuar, în poziție patmasana, și mișcîndu-se ore întregi ca un metronom dereglat era doar o sordidă modă. O găselniță cerșetorească pentru sensibilizarea trecătorului. N-a fost așa. Mai la tot pasul întîlnim și acum jalnicul metronom, făcîndu-ne, pentru o clipă, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
c.r.)! Ce criză de identitate traversează, în momentul de față, actualele guvernări occidentale colorate social-democrat! Realitățile prezentului arată că doar bogatul stat capitalist e în stare să asigure armonizarea socială. Atenuînd autentic discrepanțele dintre avere și sărăcie. Trec pe trotuare și las, mai la tot pasul, cîte ceva în palma întinsă. Atît pot face eu în lumea asta (încă) prost alcătuită. Cum mi-ar trece prin minte să dau soluții! S-a văzut cîtă suferință au adus omenirii soluțiile impuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
flamboiat, în urbe, să spun că formidabil! plec la Veneția. Chiar la Veneția. Aaa, la Veneția, îmi zice unu', am fost. Mai dau un colț și altu-mi silabisește sotto voce o, am fost de trei ori. Trec pe cel'lalt trotuar și alt rictus, și mai dezabuzat, ăhă, am fost de cinci ori. Măi, să fie! Oi fi singurul din "Florența" asta care n-a fost încă la Veneția... Nil novi sub sole, mă consolez și-mi văd mai temperat, oricum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci cînd labirintul orașului, cînd șuvoiul mărșăluitorilor mă vor sufoca chiar și de cîte două, trei ori pe zi. Miezul nopții, aici, în San Marco, întins desculț pe dalele veșniciei, te împacă măreț cu tine însuți. Măcar o clipă. Pe trotuarul din fața Casei Correr, unde se află expuse Ușile mele ieșene, un flăcău, giovane, extrem de chipeș, își are instalat "atelierul" ambulant: o măsuță cu un album fotografic documentar (reclama lui), două scăunele albe și geanta burdușită cu ustensile. Ce face chipeșul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așezată o fată. De obicei, blondă. Nordicele îi asigură "pictorului" clientela de bază. Minute în șir, Brunhilda își oferă rotula, subsuoara, pîntecele crud stiletului negru al musculosului italian. Scena, de-o excitantă lascivitate de alcov, este, în forfota însorită a trotuarului, de o plasticitate rece, neutră, de scenă. Catedralele. Atît de multe, de o magnificență atît de frapantă! Te întrebi cum a fost posibilă o astfel de densitate pe un teritoriu atît de redus. Fiecare, în parte, "transferată" în vastele spații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui, își instalează seara, noaptea, șevaletul în plin San Marco, între ultimii pelegrini, sub luminița unei lămpi agățate în cozoroc. Ce pictează? Aceleași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]