3,788 matches
-
gel pe burtica lui Fran, scuzându-se că avea mâinile reci. — Scuze, zâmbi ea, asta a fost partea cea mai neplăcută. Ați mai făcut vreodată o ecografie? Fran clătină din cap. Pe ecranul de deasupra lor apăru o imagine gri, tulbure, care lui Fran i se păru o învolburare de puncte, la fel de greu de citit ca o hartă meteorologică a emisferei estice. Tânăra arătă spre o linie vag conturată. — Acolo e spatele copilului. Linia ondulată se mișcă. — Micuțul e vioi azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Gura Humorului Am urcat, în pragul toamnei, Pe Rarău, ... Pietrele Doamnei Dintre toate, mi se pare, Este târgul cel mai mare. Târgu Mureș Nu e chir așa chipos, Dar se spune că-i... frumos. Târgu Frumos Care apă curgătoare Curge tulbure și zveltă Și-nainte de vărsare Se împrăștie în Deltă? Din Moldova, spre Ardeal, Prin Bicaz să treci de vrei, N-ai nevoie de pricaz, Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva din complexele unei culturi provinciale, confruntate cu exorbitanța promiscuă a unei mari culturi? În orice caz, acest episod eroi-comic al vizitei lui Péladan este simptomatic pentru climatul tulbure al societății românești de la sfîrșitul secolului, climat cultural și moral cu germeni de corupție, pe care, din punct de vedere moral și politic, îl semnala atunci și Maiorescu, dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de creștere și transformare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul Hans Arp (Zürich). Cel mai adesea, decorul și pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei - după expresia fericită a lui Șerban Cioculescu - „tristeți organice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al versului și imaginii”. Prin considerații de genul „Omul l-a interesat mai puțin, în unitatea lui contemporană, cu toate că din hermetice și izolate cum erau întîiele sale poeme, ele s-au adîncit tot mai mult în ritmul contemporan, din adîncurile tulburi ale căruia a scos la lumină lespezi lucii cu inscripția distinctă”, Perpessicius protestează față de ignorarea poeziei autorului în dezbaterile privind premiile Societății Scriitorilor Români, încercînd astfel să dezamorseze suspiciunile de natură ideologică. După Brățara nopților, „poemele zodiacale” și ascensiunile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al zeului limbii”. Are dreptate Nicolae Balotă să califice acest delir (oniric?) de interpretare ca fiind „de efect”, dar „fără nici o acoperire”. Urmuz e un „scriitor eminamente lucid”, „mai degrabă hiperconștient”, iar fracturile discursului său logic nu urmează liniile tulburi ale imaginarului oniric: „Putem vorbi, eventual, despre un cvasionirism urmuzian, stabilind unele apropieri care nu implică o identitate de natură, nici o filiație” (N. Balotă, „Post-scriptum urmuzian” în Urmuz, Editura Dacia, Cluj, 1998, p.173). Dar oare trebuie să ne reprezentăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pomenirea lui Rainer Maria Rilke Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet cu care-l chemau muritorii! Astăzi, vorbind pentru toți el nu are chip și nu are nume - poetul! Viața lui mult ne-a mirat, ca un cântec cu tulbure tâlc, ca un straniu eres. În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vorbi despre iezuiți, nu despre un nebun din Roma antică. ― Acest nebun e modelul celor care vor o înțelepciune a fricii. Și pot să-ți sporesc mirarea. Mi-ar fi greu să-ți explic de ce, dar m-a interesat partea tulbure din istoria Romei antice. E de-a dreptul halucinant ce s-a întîmplat cu împărații romani de după Marc Aureliu... Commodus, care în fiecare dimineață înjunghia un tigru, a fost găsit strangulat în baie de garda pretoriană. Succesorul său a fost
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea deloc de cea tulbure din râu. Ariald a vrut să vadă așternuturile în care urma să ne culcăm și, într-un acces de injurii și șuturi, le-a azvârlit în stradă pe fereastră. Eu însumi, trăind o lungă perioadă de viață la Cividale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe oase. Când tocmai eram gata să ne-ntoarcem la colibă, un bătrân s-a apropiat de Massellio și, într-o latină stricată, i-a spus: - Tu ai febră, bea asta. I-a întins un castronaș plin cu un lichid tulbure. - Ce-i asta? a întrebat bănuitor tânărul. - Scoarță de salcie albă și alte ierburi. L-am îndemnat și eu să bea, ceea ce a și făcut, nu fără să se strâmbe din pricina gustului respingător. A doua zi nu mai avea febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trecut criza, Rotari a ațipit. În zori, medicul s-a întors și a spus: - Regele meu, ți-am pus urina la fiert până a rămas din ea doar un deget, am pus în ea sare și alte substanțe: e foarte tulbure. Cineva te otrăvește cu mercur. Dar fiindcă ești tânăr și puternic, rinichii tăi nu sunt atinși decât în mică măsură. Însă trebuie neapărat să descoperi cum ți se vâră în corp otrava; vei trăi mult și bine dacă mercurul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se afla o foaie scrisă de către abate, prin care mă informa că, după o lungă și chinuitoare meditație, după rugăciuni și posturi, se hotărâse să-mi trimită o scrisoare din partea duhovnicului meu, cu toate că îi considera conținutul primejdios, provenind din mintea tulbure a unui muribund. Reproduc aici o parte din ceea ce mi-a scris duhovnicul cu câteva zile înainte de a muri, făcând să-mi parvină indirect, în respectul ascultării de abate: „Stiliano, binecuvântarea celui care nu ți-a fost vreodată numit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi inundă calea În ape tulburi de adolescent Ce se coboară-n căutări de astre vii. Ochii tăi Privesc în apele tulburi ale acestor ani Făclii ce spintecă tăcerea din noaptea Versului din urmă. Așteptarea e un nou prilej De-a lua în palme ființa. Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi inundă calea În ape tulburi de adolescent Ce se coboară-n căutări de astre vii. Ochii tăi Privesc în apele tulburi ale acestor ani Făclii ce spintecă tăcerea din noaptea Versului din urmă. Așteptarea e un nou prilej De-a lua în palme ființa. Și s-a făcut lumină... Iubind în taină Uitată în marginile iubirii, În amalgamul de priviri nesfârșite
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
depindem de timp, nimeni nu trăiește în afara lui. Timpul curge prin venele noastre, prin sânge. Latinul Horațiu a spus ,,Carpe diem!” Se putea un sfat mai bun? Dacă învățatul ne îndemna atunci să ne bucurăm de prezent, acum, în vâltoarea tulbure a vieții n-ar fi bine să facem la fel? De ce? Prezentul ține doar cât întindem mâinile spre îmbrățișare, ce va fi după, nu știm. Viața noastră este o sumă de ,,prezent”adunat în lada trecutului, ce va fi mâine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe fund, am scufundat ligheanul ușor turtit în apă, s-a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej în mijloc, am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Încerce să-și ridice pleoapele ca de plumb și, preț de o clipă, i se păru că Întrezărește un chip... Loïc? Era el, era el cu adevărat alături de ea, sau totul se petrecea În haosul delirului ei? Imaginea lui apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sfîrșit prost. - Cineva i-a tăiat gîtul, Lucas. Niște copii? Se ridică brusc și se postă Îndărătul geamului mare peste care șiroia ploaia. - N-ai să mă faci niciodată să cred așa ceva. Afară se lăsase noaptea, luminile radei se iveau tulburi prin geam, iar dincolo de ele, departe de toate, adesea izolat de restul lumii, se găsea Lands’en. Își puse mîna pe umărul ei. Acest simplu contact a fost cumva ceea ce a declanșat În ființa ei flacăra dorinței sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă ferestruică cu gratii a cărei murdărie nu lăsa să pătrundă decît o lumină tulbure... Presupunînd că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau evadarea prin cărți și scris. Lucas luase În trecere lanterna plantonului, Marie scoase și ea mica lanternă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
om care șia trăit cea mai mare parte a vieții În Europa occidentală, În a doua jumătate a secolului XX. Singuratic de regulă, a avut totuși, din când În când, legături cu alți oameni. A trăit În vremuri nefericite și tulburi. Țara În care se născuse cădea, Încet dar sigur, În zona economică a țărilor mediu dezvoltate; contemporanii săi, pândiți adesea de sărăcie, și-au petrecut viața, În plus, În singurătate și amărăciune. Sentimentele de iubire, de afecțiune și fraternitate umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
altă parte, să-l depășească „ridicându-se deasupra lui”, propovăduind comportamente noi sau popularizând unele Încă puțin practicate, precursorii au nevoie În general de o descriere ceva mai lungă, mai ales că parcursul lor e adesea mai frământat și mai tulbure. Totuși, ei nu joacă decât rolul de ferment istoric - În general de ferment al unei descompuneri istorice -, fără a putea imprima evenimentelor o direcție nouă - acest rol revenind revoluționarilor sau profeților. Curând, fiica lui Martin și a Genevièvei Ceccaldi dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fermele. Acum aveau o sală de sport, o sală polivalentă, două piscine. Ceva probleme de delincvență, dar nu mai mult decât În alte părți. Îndreptându-se spre cimitir, trecând pe lângă casele vechi și canalele neschimbate, Michel simți totuși acel sentiment tulbure și trist pe care Îl avem Întotdeauna când revenim În locurile copilăriei. Traversând vechiul drum de strajă, se pomeni În fața morii. Banca pe care Îi plăcea să stea cu Annabelle după ore era tot acolo. În apa Întunecată, pești mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că ezit să-l condamn fără drept de apel, nu spun că Îl absolv. Am În vedere doar contextul istoric și identitatea lui Eliade din anii 1930-1940: tânărul universitar, publicist și prozator avea o structură - cu totul nefericită În vremuri tulburi - de profet și de revoluționar, la care aș adăuga o bună doză de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic pentru intelectualul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e de lung în scaunul rotativ aflat în fața calculatorului. În mijlocul camerei e o masă cu câteva fotolii ergonomice, la perete e nelipsitul bidon de apă distilată și pe o măsuță alăturată sunt samovarele nichelate pentru apă caldă (ceai) și apă tulbure (cafea). Pe rafturile din furnir de nuc se răsfiră niscai reviste, dicționare, Reader's Digest, manuale de feng shui, cărți de telefon, Stephen King, Huntington, ziare din lumea întâi sau a doua. Singura intruziune permisă, de pildă în India, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]