64,968 matches
-
a reintră, a fost condus, politicos, afară...) Perversitatea acestei reguli este ca, de cele mai multe ori, odată ieșit, nu ai cum să mai intri: te-asezi cuminte în coadă cozii și, cînd mai ai doar cîteva persoane în față, se-nchid ușile că la metrou. Nu-ți rămîne altceva de făcut decît să vizitezi "orașul luii Pascal" și acele cîteva locuri din centru unde Rohmer a turnat Mă nuit chez Maud... Văzînd cîtă lume "pontează" evenimentul - Clermont e, totuși, cel mai important
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
comunei, cotidienei realități. Desfid pe oricine să compare starea de alarmă, de vârf al neliniștii, a coșmarului din vis, fie și abisala, ba chiar depășind buza faliei, cu ceea ce simte insul obștesc, plecat să-și achite datoriile către stat, la ușa unei administrații financiare. Chiar comparația cu Infernul dantesc este fada, odată ce acolo fiecare ispășitor își are regimul propriu, își păstrează identitatea, suferă o pedeapsă personalizată, încă îi mai și arde să stea de vorbă cu câte un rar vizitator! Aici
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
noaptea, încercând să se obișnuiască cu obscuritatea (casă e cufundata în întuneric, iar Charles doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă - șoptind: ăMadame Bovary! C^est moi!a" Într-un scurt intermezzo - aproape liric - (Tristețea jurnalului), Alexandru Călinescu îl urmărește pe Roland Barthes rătăcind pe străzile Parisului. Prin intermediul paginilor de jurnal cuprinse
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
prezentării unor opere importante angajate în dezbaterea societății." Cînd știi cîte orgolii macină moară numită cinema - în Elveția că și aiurea -, nu poți decît să spui Jos pălăria în fața curajului unui director de festival, ce nu se teme să-nchidă ușa în nasul unor "consacrați" pentru a impune tinerii! Consecvent îndrăznelii, Solothurn-ul a mai avut o surpriză: a dat "carte blanche" Festivalului de la Graz, "Diagonale", care a programat trei filme prezentate acolo în 1998. Am văzut două: Milk, lung-metraj de Edgar
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
bună dimineață am dat nas în nas cu Virgil Ogășanu, pe care-l cunoscusem la premiera lui Valeriu Moisescu, de la Bulandra, cu Mizantropul. Nu m-am mai desprins de el și a înțeles curînd de ce. Am intrat, ușor clandestin, pe ușă fermecata, ca Alice în Țară Minunilor. Studioul era gol și mi se oferea cu toate secretele lui. Pe care nu le destăinui. Și-am rămas acolo, ascunsă în spatele unui pian, ca să nu stînjenesc. Nu știu ce se înregistra. Dar eram în miezul
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
ce an citeam pe rupte ăAvoir et êtreă?/ Numele străzii îl văd aievea, nu-n vis,/ alb pe albastru: Mont Cenis" - Reminiscența din Montmartre) sau cea "hanseatica" a Nordului baltic: "Pe unde prăvălii vezi și firme hanseatice,/ și clopoțel la ușă,/ înșirate de-a lungul canalului adiat de-un/ stol de porumbei și pescăruși nordici,/ slavi și germanici,/ acolo te-astept încă.// Să urcăm iar trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
părerea despre o lucrare a să mai veche, mi-a replicat că nu răspunde de ea, deoarece toate celulele noastre se schimbă în șapte ani, și deci... Eram prieten bun cu Paul Gherasim, Vasile Varga, Pacea, Mircea Ionescu (acum în UȘĂ), Sorin Ionescu, Florin Niculiu... pe unii i-am revăzut, pe altii nu. La Bellearte i-am avut profesori pe Camil Ressu și Ciucurencu. Că toți artiștii din generația mea - îndrăgostiți de Andreescu și Luchian, de Van Gogh și Gauguin, de
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
de-a întreține relații directe cu oamenii de litere, cît și pentru că reprezintă - nu-i asa? - o flatare a "sufletului simplu" astfel omagiat: "M-am dus la Palat în haine de șiac. M-am căznit să iau între valeții de la ușă o poză. N-am izbutit-o. Scară m-a îndreptat printr-un mare hol boltit către biurou. Ah! Un moment! Ce bătaie de inimă cumplită! Regele însuși! Alb, îmbrăcat că un ofițer. M-am uitat... Figură îi surîdea proaspătă, fragedă
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
un poem: "Și sînt străină dacă trec hotarele/ Pletelor tale obosite/ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis" - Țara). Că delegata a aspirațiilor mulțimii, parte a unui întreg, nu are voie să dezerteze. În același timp, bat la ușă numeroși soli ai comunității, care au nevoie de asistență, o considera pe ea de neînlocuit în postura de emisar integru al năzuințelor lor. Și poeta n-are dubii că sînt domenii și circumstanțe în care doar autoritatea, experiența, reputația nepătata
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
modestia, discreția și bunăvoință. Acestea țin de o altă lume românească, aceea a tinereții sale. La apartamentul d-lui Barbu Brezianu se ajunge urcînd trei etaje pe obositoarea scară de serviciu a unei vile din Piață Spaniei. Am sunat la ușa lui cu suflarea tăiată. Tînărul nonagenar urca și coboară această scară de mai multe ori pe zi și susține că e un exercitiu bun, care îl menține în formă. Profesorul de matematică Adriana Bittel: - Domnule Brezianu, o dată cu urările afectuoase ale
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
nedumerirea, Dan Barbilian ne-a scos pe rînd la tablă: am fost cu toții lamentabili, ce mai! Și cînd a văzut cît de ageamii sîntem, Dan Barbilian s-a înfuriat. A țipat la noi "sînteți niște troglodiți" și a ieșit trîntind ușa atît de tare, că s-a auzit în tot liceul. Noi am ramas foarte speriați. - Am citit în diverse mărturii, în agendele lui Lovinescu, de pildă, ca Ion Barbu era un om dificil, că se comportă uneori bizar... - Da, avea
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
era un om dificil, că se comportă uneori bizar... - Da, avea niște comportări așa...în zig-zag, nu știai precis la ce să te aștepți, dar nouă, după ce l-am cunoscut mai bine, tocmai asta ne plăcea. După ce a plecat trîntind ușa, convins că sîntem niște troglodiți, nu știu de la cine a aflat, în cancelarie, de revista noastră,Vlăstarul. Stați să v-o aduc să o vedeți. - Cine conducea revista asta literară a liceului? - Mircea Eliade. Iar eu și colegii mei de
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
tușa carnala - reprezintă, în ansamblu, un univers copleșitor în care forță și grația, siguranța și ezitarea, lumina și întunericul, echivocul și iubirea se împletesc într-o adevărată simfonie. Reprezentînd pur și simplu textura unui perete din bîrne, accidentat de o ușă minusculă sau de o coadă de coasă, Sura nu este numai o lucrare în care materialele picturii, tehnica și limbajul își găsesc o puternică justificare, dar și una care, prin toate coordonatele ei, trece dincolo de tot ceea ce este material, tehnica
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
extrase dintr-un "jurnal de festivalist". PRINTRE atributele care șunt conferite libertății "spiritului latin", este și acela al lipsei de punctualitate. La "Semăna Internacional de Cine de Valladolid" poți însă potrivi ceasurile elvețiene după exactitatea cu care ți se închide ușa cinematografului în nas: odată începută proiecția, nimic nu-i mai convinge pe spanioli să deranjeze vizionarea. Publicul spaniol a umplut sala de la "Cajă Espana" și la selecțiile de "practicas" ale Academiei de Teatru și Film din București (cum figură în
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
Mihai Stoian Cad frunzele vestejite că o cortina vegetală. Natură pare a fi întristata de spectacolul străzii: tineri, mulți tineri, majoritatea tineri, stau la coadă pe la felurite porți și uși de consulat, asteptîn-du-si în liniște rîndul. Pragul mării decizii a fost trecut, cu strîngerea de inimă firească! N-aș bagă mîna în foc că dumnealor, "norocoșii", sînt prea veseli, exuberanți, pe deplin fericiți. Dar iată-i că vor, cu tot
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
Oxford, nu ai cum să nu te gîndești la raportul alunecos dintre orgoliu și vanitate. Orgoliul e funcție a unei tradiții cu rădăcini adînci, rostuite; el devine o boală doar la cei ce vin din afara acestei tradiții, și-i forțează ușile în așteptarea unui prestigiu. Orgoliul e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit, din idee, a doua se înfiripa din relațiile ostile, ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
preelectoral negativ al nemulțumiților tranziției și, daca fatalitatea va decide și scrutinul propriu-zis din 2000, aceiași pedeseristi să fie convinși că nu dragostea pentru ei a contat, ci votul negativ al celor ce suporta duritățile reformei.) Că alegerile bat la ușă, e doar o figură de stil. Pentru că până la momentul lor e un răstimp an care forțele democratice din țară ași pot eșalona strategiile an așa fel că lovitura - ultima, speram - dată reziduurilor comuniste să fie decisivă și ireversibilă. Economia, care
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
să finalizeze primele capitole (inaugurate an Steaua de Nexus) și pe foi volante aproximă viitoarea arhitectură. ăntr-o prima fază, ai ieșeau la socoteală 14 episoade, repartizate an două pachete compacte, ăn următoarea succesiune: Vârstă de aur, Când se deschide o ușă, Ars amandi, Fără acte de identitate, Cafiră, Coborârea an iad, Pierdut an extaze, Constantin Andreica și, mai departe, alt eșalon: Problemă sexuală, Nexus, Ierni calde, Viața de provincie, Proprietatea și posesiunea, Graal. an dreptul fiecărui titlu era indicat numărul probabil
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite și ăntruchiparea lor posibilă. Oglindă multiplică acțiunea oferind alte unghiuri, care adăugate privirii frontale, redimensionează personajele și acțiunile lor. an fața oglinzii, scena propriu-zisă, este imensă sala de așteptare a Istoriei, cu ușile ei cu turnichete, pe unde se intră și se iese, după ce s-a consumat scurtul răgaz an care oamenii ăncearcă să marcheze ieșirea din turmă anonimă printr-o urma, printr-un cuvânt, eventual printr-o crimă. Așa cum de atâtea ori
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
lăsat o mare tăcere. Că la Judecata de Apoi a tuturor abecedarelor. După care, cu pasul lui cel mai ferm (nu se glumea în casa noastră cu cultura), tata s-a dus s-o cheme pe mama și din pragul ușii, arătându-mă cu degetul, a lansat: 'ia-ți fiica de aici: e o imbecila'." Cu această detașare își privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare "prost
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
Cella Delavrancea din Egipt), prin blană căreia își trecea mâna când scria la birou. Cu condiția să nu-l surprindă cineva, cu toate că întreaga casă știa că locul Djalei, acordat de tată, era pe biroul lui când scria. Dacă se deschidea ușa, gonea pisică, negându-i astfel orice farmec baudelairian. O pudoare zbârlita pe care o înțeleg prea bine: mi-a trecut-o și mie." Extraordinar acest instantaneu al criticului de mare autoritate care a contribuit decisiv la modernizarea literaturii noastre! Memorialista
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
are nici o specializare: "Al doilea argument al procurorului-șef este că doctorul Claudiu Tănăsescu și Cornel Popescu au găsit cameră așa cum o lașaseră cei care l-au dus pe Marin Preda la 2,30 în camera sa. Adică lumină aprinsă, ușa descuiata, ferestrele închise etc. E suficient acest argument? Să nu se fi pus deloc în timpul celor două luni și jumătate de anchetă problemă amprentelor? Nicăieri în dosarul de care ne ocupăm nu este vorba de așa ceva." etc. În schimb, aceeași
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
României spre Vest! Efectele propagandei antioccidentale au devenit astăzi un mod de gândire curent. Or, libertatea și democrația înseamnă cu totul altceva decât nesiguranță cetățeanului, decat frică de a ieși din casă de spaimă hoților și a tâlharilor, decat zăvorârea ușilor și decât lehamitea de a te adresa justiției pentru că oricum e coruptă. Era greu de găsit, în acest context, o metaforă mai deplină a disperării românești decât succesul fenomenal al revistei "Playboy". Ne regăsim în minciună sexuală propusă de astfel
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
succesului an "afacerile" tranziției. an majoritate comasate (sí ca să fie "entre nous", ca vechii nomenclaturiști, spre a-și simți umerii alături an solidara ăntresustinere), ăn adevărate cartiere ale "Primăverii", ele contrastează cu micile case ale localnicilor (an genere nu prea "uși de biserică" nici ei), sau cu mult mai modestele "case de odihnă" care se mai puteau face an "Epocile de aur", sau chiar cu frumoasele vile ale "naționalizaților", dăruite unora dintre foștii privilegiați ai "Epocilor" Dej ori Ceaușescu - ansa care
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
la rîndul său, un pis-aller. Mai ales că nu are cum să nu o știe. Dacă n-a înțeles nici asta, a călătorit degeaba). Penelopa își dezbina petitorii pentru a domni asupra lor. Șirul de pețitori ce face coadă în fața ușii Penelopei pare incapabil să dezlege misterul valului țesut ce nu înaintează. Mister care-l transforma, pentru ei, dar poate că și pentru noi, în val pictat. Ulise se întoarce în Ithaca pentru a vedea dacă mai poate săgeta inima Penelopei
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]