2,309 matches
-
style="background-color:#E9E9E9" align=right|Polonezi !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Alții !style="background-color:#E9E9E9" align=left valign=top|Nord-vestul județului Dorohoi !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Număr locuitori !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Români !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ucraineni !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ruși !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Germani !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Evrei !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Polonezi !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Alții !style="background-color:#E9E9E9" align=left valign=top|Județul Hotin !style
Recensământul populației din 1941 (România) () [Corola-website/Science/316005_a_317334]
-
Toporăuți (în , transliterat Toporivți, în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 233 metri, în partea de nord-vest a raionului Noua Suliță, pe malul râului Hucău. Localitatea Toporăuți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Cernăuți al Principatului Moldovei. Aici a avut o
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Sadagura (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Toporăuți a făcut parte din componența României, în Plasa Prutului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
făcând parte din districtul Sadagura (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Lehăcenii Tăutului a făcut parte din componența României, în Plasa Prutului a județului Cernăuți. Pe atunci, numărul românilor era aproximativ egal cu cel al ucrainenilor. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în
Lehăcenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316082_a_317411]
-
Leușenii Tăutului, întâlnit și sub forma Gogolina (în , în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 137 metri, în partea de centru-sud a raionului Noua Suliță, pe malul stâng al râului Prut. În apropierea satului, la o distanță de 5 km, trece calea ferată Cernăuți-Chișinău-Kiev. Localitatea Leușenii Tăutului
Leușenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316086_a_317415]
-
Cotul Bainschi, întâlnit și sub forma Cutul Bainschi (în , transliterat Kut, în și în ) este un sat în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Lucovița. Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 258 metri, în partea de nord-est a raionului Adâncata. Localitatea Cotul Bainschi a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii
Cotul Bainschi, Adâncata () [Corola-website/Science/316109_a_317438]
-
guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Cernăuți (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Cotul Bainschi a făcut parte din componența României, în Plasa Cosminului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS
Cotul Bainschi, Adâncata () [Corola-website/Science/316109_a_317438]
-
Tărășeni, întâlnit și sub formă Tătărășeni (în , în și în ) este un sat reședința de comună în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 362 metri, în partea de centru a raionului Adâncata. De această comună depinde administrativ satul Prevoroche. Localitatea Tărășeni a făcut parte încă de la înființare din Principatul Moldovei. În anul 1673, domnitorul Ștefan
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Tărășeni a făcut parte din componența României, în Plasă Cosminului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupata de către URSS
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Petriceni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). La începutul sec.XX, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de români. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Petriceni a făcut parte din componența României, în Plasă Flondoreni a județului Storojineț. La recensământul din 1930, majoritatea absolută a populației s-a
Petriceni, Adâncata () [Corola-website/Science/316129_a_317458]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Stârcea a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență
Stârcea, Adâncata () [Corola-website/Science/316148_a_317477]
-
Slobozia-Berlinți (în , transliterat Slobidka, în și în ) este un sat în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comună Oprișeni. Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 324 metri, în partea de centru a raionului Adâncata. Localitatea Slobozia-Berlinți a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Slobozia-Berlinți a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupata de către URSS
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
Volcinețul Nou (în , în și în ) este un sat în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comună Cerepcăuți. Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 316 metri, în partea de centru-sud a raionului Adâncata, în apropiere de frontieră Ucrainei cu România. Aici se află punctul de trecere simplificată cu specific rutier Volcinețul Nou - Vășcăuți. Localitatea Volcinețul Nou
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcinețul Nou a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupata de către URSS
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcineț a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate importantă de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
deasupra nivelului mării și ocupă o suprafață de 240 km². În anul 2013 populația orașului era de 219.253 de locuitori. Populația este alcătuită în cea mai mare parte din ruși (50,00 %), care sunt urmați de kazahi (28,63 %), ucraineni (10,00 %), germani (2,78 %), tătari (2,06 %) și belaruși (1,78 %).
Kostanai () [Corola-website/Science/320016_a_321345]
-
Ucraineană și Austro-Ungaria au semnat, de asemenea, o înțelegere secretă cu privire la Galiția și Bucovina. Partea austro-ungară s-a angajat să unifice, până în 31 iulie 1918, într-un singur teritoriu al Coroanei toate regiunile din Galiția răsăriteană și Bucovina în care ucrainenii reprezentau majoritatea populației. În 4 iulie 1918 Austro-Ungaria a anulat această înțelegere, sub pretextul că partea ucraineană nu a livrat cantitățile de cereale pe care se obligase să le exporte prin tratatul de pace. Istoricii ucraineni presupun că această decizie
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
o bună parte a populației țării și de unii dintre politicienii ei de frunte. La sfârșitul lunii aprilie, comandantul suprem al forțelor germane în Ucraina, generalul Hermann von Eichhorn, a emis un ordin pentru judecarea în tribunalele militare germane a ucrainenilor care se făceau vinovați de lezarea intereselor germane în zonă. În continuarea măsurilor represive, germanii au dezarmat Divizia I ucraineană și s-a trecut la arestarea unor persoane care au criticat acțiunile germanilor, printre aceștia aflându-se și doi miniștri
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
germană eliberatoare, recunoaște noul guvern și îl recunoaște pe Iaroslav Stețko ca șef al statului. Scrisoarea pastroală a fost citită la radio în aceeași dimineață de preotul militar al batalionului „Nachtigall”, părintele Hrinoh. Implicarea preotului batalionului german format din etnici ucraineni a îndepărtat aproape toate dubiile pe care le mai aveau unii lideri ucraineni din Liov cu privire la susținerea de care se bucura guvernul lui Stețko. Sprijinitorii ideii unui stat independent ucrainean s-au împărțit în două tabere. Unii au considerat Declarația
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
Unii au considerat Declarația de Independență un act admirabil, în vreme ce alții l-au apreciat ca fiind nesăbuit sau de-a dreptul prostesc Autoritățile naziste, imediat după ce trupele germane au intrat în Liov, au cerut guvernului ucrainean să se autodizolve. Cum ucrainenii au refuzat să-și înceteze activitatea, liderii guvernului au fost arestați și mai apoi internați în Lagărul de concentrare Sachsenhausen. Printre cei arestați s-au aflat și cei mai de frunte lideri ucraineni, Iaroslav Stețko și Stepan Bandera. În decembrie
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
să se aplice „cele mai brutale mijloace” împotriva membrilor OUN, inclusiv asupra membrilor familiilor acestora. Unele grupuri ucrainene au încercat să minimalizeze cooperarea inițială dintre partidele naționaliste ucrainene și naziști. Aceste grupuri au pus un accent mai mare pe lupta ucrainenilor atât împotriva germanilor, cât și împotriva sovieticilor și a suferințelor îndurate de națiunea ucraineană din partea ambelor tabere.
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
asasinate. Printre victimele OUN s-au numărat Bronisław Pieracki, ministru de interne, Tadeusz Hołówko, politician polonez promotor al compromisului polono-ucrainean, Emilian Czechowski, comisarul poliției din Lviv și Alexei Mailov, diplomat sovietic ucis pentru răzbunarea victimelor Holodomorului. OUN a atact și ucraineni cu vederi moderate, precum Ivan Babii (profesor și fost ofițer al Armatei Galițiene a Republicii Populare a Ucrainei Apusene, sau Kirilo Studinski, președintele „Societății științifice șevcenko” Aceste acte au fost condamnate de mitropolitul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, Andrei șetințki, care a
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
avea să scrie acești lideri „folosesc copiilor noștri pentru uciderea părinților lor” și că „oricine demoralizează tineretul nostru este un criminal și un dușman al poporului”. Odată cu creșterea intensității politicii de polonizare duse de autoritățile de la Varșovia, tot mai mulți ucraineni, în special tineri, și-au pierdut credința în metodele legale, în liderii tradiționali și în democrațiile occidentale, care păreau că i-au abandonat pe ucraineni. Această perioadă de deziluzii a coincis cu creșterea sprijinului pentru OUN. În perioada de dinaintea izbucnirii
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
poporului”. Odată cu creșterea intensității politicii de polonizare duse de autoritățile de la Varșovia, tot mai mulți ucraineni, în special tineri, și-au pierdut credința în metodele legale, în liderii tradiționali și în democrațiile occidentale, care păreau că i-au abandonat pe ucraineni. Această perioadă de deziluzii a coincis cu creșterea sprijinului pentru OUN. În perioada de dinaintea izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, OUA estima că avea 20.000 de membri activi și un număr aproximativ egali de simpatizanți. Numeroși studenți eminenți
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]