3,966 matches
-
fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia cînd becurile leșinate se văd strălucind În cimentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
refrenul, o chestie goală, dar de mare efect - ceva care aduce o notă de mister. In Babylon, the magic town. Însă momentul se strică, dormitorul Începe să respire un miros acru prin ușa crăpată. Un miros de haine prăfuite și ude, un miros de sudoare În frig, mirosul unor lipsuri esențiale și profunde, mirosul unei spaime, o spaimă caldă, cu nenumărate izvoare, mirosul unei grămezi umane Într-o noapte care pare obișnuită - aceeași veche noapte. Un miros care, cu fiecare zi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pînză de apă fină care curge fără Încetare și tot peisajul se Închide iar sub un cer jos. După raportul de dimineață, plecăm la instrucție pe platou și nu prea ne mai găsim rezervele de veselie. Din plutonul de oameni uzi care merg apatic În cadență nu mai ies glume, nu mai ies decît vălătuci de aburi În aerul rece, deprimant. Piscul de la răsărit, atunci cînd se vede cîteva clipe printre norii care circulă cu viteză, e alb. Se simte că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pahare groase, jucînd table, cu halate groase și uzate trase pe umeri. Oglinzile luminate puternic, creionul de ochi pentru contur, mirosul de macheală și de transpirație și de tutun prost, geamurile deschise larg spre teiul Întunecat, Îmbrăcat Într-o zăpadă udă. Andrei, prim- balerinul blonziu și pletos (acum se află În perioada fără mustață), se apleacă peste un pupitru și dă mai tare casetofonul din care se aude ABBA, voulez-vous, aha, Îngînă el melodia, făcînd cîteva mișcări clasice, pentru Încălzire, Își
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai e. Doar o beznă În care Îmi aud gîfÎiala, ca și cum, adormind În tren (dar În care din ele?), am fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca bătrînul rege mort al Danemarcei), mobilierul auster din dormitor (care În anumite momente pare că e viu și te lovește pe neașteptate), cireșul din fața dormitorului (enorm, scheletic, compătimindu-ne Îndurerat, dînd să ne strîngă la piept cu crengile lui ude atîrnînd pe pămînt), televizorul din sala de mese/studiu/ședințe (a cărui tăcere e plină de promisiuni ticăloase). Efectivul bateriei e mai numeros și instrucția pare mai organizată și mai serioasă, dar asta nu ar putea fi o consolare decît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe mine, Îmi trage pumni În spinare și chiuie ca la nuntă - după atîtea ore, se pare că muzica l-a afectat. Dăm buzna pe culoar, e plin de pacienți și cadre medicale, țipă toți, văd o mare de chipuri ude de lacrimi. Cineva vine glonț spre noi și ne scutură de umeri și vorbește, sufocîndu-se: — Mă băieți, știam eu că n-ați suferit degeaba. Se rostesc tot felul de cuvinte, unele nu au sens, oamenii țipă tot felul de lozinci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
capitonată, impenetrabilă, după ce pompierul i-a dat mănunchiul cu toate cheile teatrului. Au sunat pe numărul de interior, unul din actorii tineri a zis că ar putea să ajungă pînă la balconul lui pe balustrada orna mentală, dar pentru că e udă de lapoviță e mai bine să nu Încerce. Da, mai bine. Băăă, tovarășe director, fii rezonabil și vorbește cu noi... și dă-ne cheile, ce dracu’ vrei să facem aici toată noaptea? a strigat un actor la ușa capitonată. Asta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă ducă Înapoi la spital. Știi ce se vede de pe această culme de munte numită Aventură la 18 ani? După ce am făcut un ocol ca să evităm gărzile de la ieșirea principală din oraș, se vede un soare roșietic scăldînd cîmpul ud și negru și șoseaua fantomatică mărginită de grămezi de zăpadă apoasă, la primele ore ale dimineții de 1 ianuarie, și eu stînd copleșit În mașina tatălui meu tăcut. Copleșit? Asta se vede? Da, copleșit. Regrete, durere. Cu sufletul prins Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Duran nu cîntă, ci flutură un steag enorm cu o gaură enormă În el (Wild Boys), În ușa comandamentului apare un maistru militar care scuipă chiștocul țigării dintre buze spre peluza de gazon veșted, acoperit cu un deget de zăpadă udă, și mă Întreabă, de parcă aș fi un fel de oracol: Bă tovarășe santinelă, tot aci ești? Tu ce-ai auzit? Mai ninge anul ăsta? Băăă, ete cum tace ăsta că-l făcui tovarăș... Și apoi dispare Înăuntru, prin fereastra deschisă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în parbriz, brăzdându-l cu dâre înstelate, în timp ce ploaia sălta în jur și împroșca totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și avea să-i plesnească, acolo, pe loc, într-o floare roșie, udă, însângerată. Își spuse: „Se vede că am o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împroșca totul, de parcă mașina ar fi fost un câine ud care se scutură. George simțea că se sufocă, avea impresia că i se urcase tot sângele la cap și avea să-i plesnească, acolo, pe loc, într-o floare roșie, udă, însângerată. Își spuse: „Se vede că am o criză de inimă sau așa ceva. Trebuie să respir puțin aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am o criză de inimă sau așa ceva. Trebuie să respir puțin aer curat, că altfel mor“. Horcăind asfixiat, bâjbâi după mânerul portierei, o deschise, și aproape căzu pe jos, târându-se pe pietre și încercând să se sprijine de aripa udă, alunecoasă, a automobilului. Ploaia îi răcori fața înfierbântată. Văzu, imediat dedesubt, suprafața întunecată a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un vaiet puternic de furie și disperare. De ce nu se prăbușise mașina în apă, așa cum dorise el? De ce trebuia să ia toată treaba de la capăt? Ar fi vrut să piară tot ceea ce ținea de el! Mâinile îi alunecau pe metalul ud. Un simțământ de intensă necesitate, aproape ca dorința sexuală sau ca sentimentul datoriei, pusese stăpânire pe trupul lui, o senzație de grabă frenetică sau de spaimă pură. Repede, repede, repede, trebuie, trebuie, trebuie! Se propti cu mâinile de partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frenetică sau de spaimă pură. Repede, repede, repede, trebuie, trebuie, trebuie! Se propti cu mâinile de partea din spate a mașinii, înfigându-și tălpile printre pietrele ascuțite de pe chei, și se opinti încercând să împingă automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bine, oare? Dumnezeule, în ce bucluc se băgase, o să-și piardă și permisul de conducere. Își amintea cu durere, cu rușine, plin de remușcări de cele întâmplate cu o noapte în urmă. Acum revedea totul limpede. Se ridicase de pe pietrele ude și reci, de pe chei, ca să constate că mașina dispăruse, și pentru câteva momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au ajuns pe chei, s-a dovedit că nu murise. Zăcea pe pietre, zvârcolindu-se, gâfâind, zvâcnind și răsucindu-se ca un vierme. George își aminti cu surprindere de următoarea lui mișcare. O izbise cu piciorul în trupul ei moale, ud, strigându-i: „Cățea! Cățea afurisită!“ Apoi sosise o ambulanță. Sosise poliția. Stella a fost transportată la spital. George a fost dus la postul de poliție unde a dat o declarație încâlcită și a zăcut gemând până s-a constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acesta de a vorbi, cu calm și fermitate, cu totul neobișnuit pentru Gabriel, era maniera pe care o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte și înălță o față udă și umflată, zgâriată și învinețită, care-i produse lui Gabriel un șoc. Stella începu să-și legene capul pe pernă, în dreapta și în stânga, străduindu-se, vizibil, să-și controleze respirația. Cumnata ei îi atinse ușor brațul. Știa că Stellei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să respire liniștit, dar nu-și putea împiedica buza de jos să nu-i, tremure și inima să-și oprească bătăile nebunești. Duse mâna la obrazul învinețit și răsuflă greu, ferindu-se de soțul ei, să nu-i vadă gura udă de lacrimi. — Cum te simți? o întrebă George. — Bine. Te simți bine? — Da. — Ai un ochi vânăt. — Da. — Și eu la fel, îl simt umflat, nu-mi pot da seama de unde până unde. — Ah... da... — Cei de pe aici par drăguți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să discute cu nimeni, nu poate comunica în nici un fel cu rasa umană. E măreață ca o regină, m-am însurat cu o principesă. Și detest s-o văd plângând, e atât de nefiresc pentru ea, arată ca un purcel ud. Nu are nici un pic de căldură în făptura ei, nu poți afla un liman în ea sau puțină siguranță. Oh, Doamne, și ce frică mă cuprinde, de cât ajutor aș avea nevoia acum că vine el. De ce trebuie ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obișnuia să-i spună Alan. El iubea păsările. Alex se îndreptă spre fereastră și privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de nimeni, că vedea vulpi. Ruby se temea de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost un câine curajos, dar suferea de claustrofobie și apoi întregul loc mirosea a primejdie.) Mama lui Adam îl strigă prin grădina cotropită de întuneric. — Vin imediat! Îl ridică pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și ud leoarcă. — Fir-ar să fie, iar a venit lipitoarea asta de preot! bombăni Brian. — De unde știi? — Uite-i bicicleta. O bicicletă de damă era proptită de gard. Brian și Gabriel împreună cu Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și apoi întregul loc mirosea a primejdie.) Mama lui Adam îl strigă prin grădina cotropită de întuneric. — Vin imediat! Îl ridică pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și ud leoarcă. — Fir-ar să fie, iar a venit lipitoarea asta de preot! bombăni Brian. — De unde știi? — Uite-i bicicleta. O bicicletă de damă era proptită de gard. Brian și Gabriel împreună cu Adam și Zet se întorceau de la vizita făcută lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe urmă o să-l ucidă pe Adam. Brian nu știa ce se petrece în mintea ei (pentru că, de sigur, nu-i divulga asemenea gânduri smintite), dar știa cam ce ar fi în stare să gândească. O bătu ușor peste mâna udă de lacrimi. Haide, haide! Nu-i din cauza lui Rufus, să știi. George a fost un mic monstru încă din copilărie. Bănuiesc că și tu erai la fel. Îi făcea plăcere să înece puii de pisică. Nu-mi mai povesti grozăviile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe platforma alunecoasă de marmură udă, stătea Hector Gaines, cu pantofii stropiți și ochelarii aburiți. Discutau cu toții despre Triumful Afroditei spectacolul care urma să fie reprezentat - cu noul material șocant descoperit de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone. Hector și Anthea erau regizorii, Valerie Cossom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]