34,237 matches
-
linia întâi. Uniforma de azi e răbdarea și medalia prinsă pe inimă e o sărmană stea a speranței. Conferită când nu mai urmează nimic, când tobele au amuțit, când inamicul e doar un sol și cerul s-a acoperit de umbra înarmării permanente. Medalia conferită pentru dezertare din cazarmă, pentru că te arăți curajos cu prietenul, pentru trădarea secretelor nedemne și ignorarea tuturor ordinelor. înstrăinare Nu mai recunosc copacii drept copaci. Crengile nu mai au frunze cu care să oprească vântul. Fructele
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
alb. Albul este relativ. Totul este relativ. Veșnică e doar destrămarea. Toate se destramă încet : s-a destrămat și mâna mea cerșind trupul zilelor tale, s-au destrămat buzele tale negăsind cuvinte pentru cântecul zilei. Privește altfel în jurul tău : disperate umbre își caută trupurile, ... Citește mai mult Povestea continuăCând dimineață vine să destramemagia nopții despletind săruturivăd lumină picurând în ochii tăiDimineața când totul devine albinfint de albse trezește departe în mineorchestra de sentimente străineși se-aude cântecul zilei.Cântec de lumină
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
totul în alb.Albul este relativ.Totul este relativ.Veșnică e doar destrămarea.Toate se destramă încet :s-a destrămat și mâna meacerșind trupul zilelor tale,s-au destrămat buzele tale negăsind cuvintepentru cântecul zilei.Privește altfel în jurul tău :disperate umbre își caută trupurile,... III. DOMESTICĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016. Domestică Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
a scris în Cartea Cântecelor Cântecul măruntei tale vieți. Cu strofe de soare, păsări și câmpii cu note de ploi târzii și toamne despre un călător sub cer și un drum prin anotimpuri e cântecul trecerii tale prin lumină și umbre iubire și cădere prin visele secrete ale zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri, spre moarte. Ridică-te, ia-ți cântecul și pleacă. Dacă va fi să obosești,va fi pentru mai tarziu. Dacă vei cădea,va fi pentru mâine când
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
era de umilință și de-un regret amarnic mai ales. Îmi limpezesc cu apa-i curată ochii triști și-n suflet e deodată primăvară. Cântând de fericire de pe vechi cruci coboară puzderie de visuri ce-au fost criști. Ce răcoroase umbre sclipesc în jurul meu! Le mângâi și trăiesc numai în clipa în care uit că-n viață m-a însoțit risipa și că mi-a fost adesea mult prea greu. Ca să gonesc din gânduri al amintirii plâns înot ca un copil
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
soarele în pumn apoi să bată fierul cât era cald în inima aceea de soare nu știam că inima este cât un pumn de om nu știam că la baza a ceea ce numim cap se află un con în care umbrele se înghesuie să tăinuiască toate profunzimile omului că acolo în forma aceea frumoasă El a lăsat omului o cruce de taină în care se poate regăsi oricând dacă vrea și tot acolo regăsește istoria gândurilor tuturor celor care l-au
INIMA CÂT UN PUMN DE OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382674_a_384003]
-
tot acolo regăsește istoria gândurilor tuturor celor care l-au iubit oricând oricum mereu fără să mai rostească de mii de ori gol cuvântul dintâi l-au iubit și atât. l-au știut. pe ei îi gândesc printre oase mergătoare umbre răsturnate anume pentru a-mi răscoli hărțile comorile tainele bucuria Anne Marie Bejliu, 31 martie 2015 Referință Bibliografică: inima cât un pumn de om / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi
INIMA CÂT UN PUMN DE OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382674_a_384003]
-
mă dezvăluie încet, Fioruri divine, prin tot corpul î-mi trec. Blânde raze de lumină abia te ating, Lăsând doar coapsele flămânde, să le disting. Trupurile ni se alintă-n zeci de șoapte, Dorințe fierbinți se scurg încet în noapte. Umbrele noastre în gemete se cuprind, Două dorințe născute din același gând, Buzele-mi însetate alintă izvorul de foc din tine, Corpul luminat de flăcări plutește-n împlinire. Î-ți vorbesc doar în șoapte și suspine, Flăcările încălzesc neâncetat foamea din
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei rătăci, pribeag fără de ușă? sau nemuri ca Pheonix, prin cenușă? *** Volumul "În valea umbrelor" Referință Bibliografică: ce dor te poartă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
nici o șansă! De ce există vină în marea de iubire? Când singură să crimă de care-i acuzată, Este că n-are decât dreptul de-a alege, Între legi scrise și dragostea curată. Și mi-am ascuns în lacrimi disperarea, De umbra amintirii ce încă mă mai doare, O lume prea meschina ne-a ciopârtit iubirea, Și ne-a lăsat străini și goi, si arși de remușcare! Dorina Omota 7.12.2014 Referință Bibliografica: Imposibilă iubire / Dorina Omota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
IMPOSIBILA IUBIRE de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382689_a_384018]
-
CULEGĂTORII DE FLORI Autor: Cristina Ștefan Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului O carte de primăvară, pentru prietenii mei, culegători de flori!:) Mulțumesc Editurii Ateneul Scriitorilor, Bacău! Mulțumesc domnului profesor Eugen Dorcescu! Grădini de umbre culegătorii de flori dorm iepurește în nopțile albe iar ziua vorbesc uneori la microfoanele toamnei culegătorii ăștia sunt niște personaje de roman merg pe scene improvizate și declamă aiureli printre semne de punctuație la final se îmbățoșează în autografe sunt
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
de flori- creaturi abstracte apar așa unde sunt visele mai mari și când te aștepți mai puțin vin și gesticulează sau cântă vin și beau până cad în ploi vin și culeg florile oamenilor vin și nu mai pleacă din umbrele care li se par grădini... de când n-ați văzut un culegător de flori? Cristina Ștefan prezentare coperta IV: Centrul ocult, adevărul ultim al poeziei semnate de doamna Cristina Ștefan mi se pare a fi candoarea, în sensul curat și deplin
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!), ei - autoarea îi subsumează și-i reprezintă - cunosc, desigur, FRICA (“dacă nu ieșim la numărătoare/ dacă nu avem ștampila pe frunte/ (clamp!) FRICA!”), sunt pătrunși de marele fior metafizic (“mă închid în umbră/ și ascult nimicul/ nu e tristețe/ nu e frică/ Te întâmpin în Tine!”), cunosc angoasa existențială (“albul vorbește-n rugăciuni/ cu o iubire de durată/ întâi către Dumnezeu/ apoi către Hazard/ că m-am întâmplat pe Pământ”), scandează stilizate strofe
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
literar al unui tenor, în Luceafărul, nr. 5(303), 12.11.1997; George Coandă, Cum nu vii tu, Țepeș Doamne!, în Dâmbovița, ian. 2004; Ion Brad, O mărturisire. Anatol Covali, „Toamna poemelor”, în Acasă, nr. 4, octombrie-noiembrie-decembrie 2008; Sultana Craia, Umbra lui Don Quijote. „Toamna poemelor”, în „Acasă” nr. 1 și 2, ianuarie-iunie 2009; Marcela Ciortea, Avântă-te în lume, Don Quijote! „Toamna poemelor”, Covali, în Blajul, nr. 4, octombrie-decembrie 2008; Marcela Ciortea, Recenzii despre volumele de poezii, în Astra blăjeană, nr. 3
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
Acasă, nr. 1-2, ianuarie-iunie 2010; Monica Grosu, Povara toamnei în poeme lirice. „Toamna poemelor”, în Gând românesc, nr. 5(11), ianuarie 2009; Un mare poet prea puțin cunoscut, Alexandru Stănescu, în Cetatea culturală, nr. 1-2, ianuarie-februarie 2010; Monica Grosu, La umbra cuvintelor, în Litere, nr. 9-10. septembrie-octombrie 2012 Opinii Pare mai curând o operă de tip monolit, construită în jurul unor constante, aceleași pe tot parcursul, cel puțin în ultimele decenii. Ion Brad observă că, după cum spune, „dacă un poet lasă în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
de Violeta Cîmpan Ești un gând, Surâzând, Eu o frunză În vânt, Ești în vis Paradis, Eu abis Nepermis, Ești mister La banchet, Eu buchet De regret, Ești dorință -n ființă, Eu de dor, Neputință, Ești frumos, Grațios, Eu o umbră Pe jos, Ești de cer Mai presus, Eu eter Descompus, Tu, bărbat Absolut, Eu, femeie De lut, Tu, rodiri De iubire, Eu, din hău Pâlpâire, Vino, dar De mă vrei, Din atâtea Femei, Să mă-mbraci În argint, Culegând, Mărgărint
TU ŞI EU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382705_a_384034]
-
sunase încă de începerea orelor și încăperea era plină de... ființe cu fețe stacojii și priviri inerte. Pentru un moment avu impresia că deschisese fără să vrea poarta imperiului lui Hades și intrase involuntar, ca un Orfeu actual, în lumea umbrelor. Apăru un bărbat între două vârste, îndesat, cu aspect bolnăvicios cu condica de prezență în mână. Și atunci, ca la o comandă, toți se repeziră cu înfrigurare, să se semneze. Scriau unii peste alții, simultan, pe o foaie și pe
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SĂ-NTOARCĂ BEZNA ÎN LUMINĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plină de finețe cuprinde ziua, Cu a ei tandră înfățișare, Privește adânc în ochi umbra, Și-o petrece la culcare. Luna, doamnă dezmierdată, Apare în a ei veșminte, plină. Să domnească o noapte întreagă, Peste beznă și lumină. Noaptea țese pânze-n stele, S-acopere o amintire. Mii de taine amoroase, Gânduri pline de iubire
SĂ-NTOARCĂ BEZNA ÎN LUMINĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382712_a_384041]
-
ai în taină amoruri, Să privești luna cu ele. Luna-n veșmintele ei negre, Se furișează și-n a ta minte. Șoptește doruri amoroase Îți scrie versuri, să te alinte. Ea cunoașate multe gânduri, Des se îmbracă în altă haină. Umbra pe care a vrajit-o, O dezmorțește iar în taină. Împărație eternă peste noapte, Demnă pentru o Regină. Să împlinească multe vise, Să-ntoarcă bezna în lumină. Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Să-ntoarcă bezna în lumină... Mihail Janto : Confluențe
SĂ-NTOARCĂ BEZNA ÎN LUMINĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382712_a_384041]
-
ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur, plămădită din miresme, de un mare meșter faur, în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară, cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate, în idile
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
preoților și la sfinți. bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire, nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
sfinți. bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire, nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire, după atât amar de timp, dup-atâta despărțire. luna bate printre cetini și alunecă pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
Palma Ta dezleagă-mă sau lasă-mă să-mi învelesc sufletul cu toate filele destinelor puilor de om prinse în pasul Tău de abur molcom fulger în pocalul iubirilor răzvrătite răscolite prin om frate tată prieten iubit iubit iubit îngemănată umbră cu salcia în care dorul anotimpurilor îmi aduc încă o așchie la crucea pe care Tu ai sculptat-o cândva anume gândindu-mă la fel ca răsăritul amurgul în toamnă sting în sine prezentul rostindu-l mai este poate și
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA Zorile-și ridică pleoapa Din toate negrele adâncuri, Când prin fânețe curge apa Ca laptele din crude sfârcuri. Sub umbra unui nor, departe, Apare-un unghi sucit în negru, Sunt păsări călătoare, ‘n parte, În zborul cosmic, dar integru. E semnu-ntineririi noastre, Cum că re-nvie primăvara; Că miei și iezi zburdă pe coaste, Iar păsări dau concert și seara
PRIMĂVARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382734_a_384063]
-
închipuie pe sine într-un joc al tainicelor duble-oglinzi. Se privește, își dorește, se închipuie pe fațeta onirică, apoi revine vertebral, real, pe fațeta vieții, având în față pe cel care știe că nu poate redobândi ființa pierdută decât în umbră și, ca umbră, la un alt nivel decât cel pământean... și, împăcat cu sine și cu ea, hotărăște: „... și-atunci..., rămân aici și...”, trecându-și iubirea într-un alt plan, o regăsește încorporată în diverse forme, ca într-un miraj
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]