3,024 matches
-
va reduce, sau mai bine zis se va lărgi la contemplarea lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor în El. Aici, în această biată existență, singura noastră ocupație este să ne folosim de Dumnezeu; căutăm să-L deschidem, ca pe-o umbrelă, ca să ne apere de tot soiul de rele.“ Zicând acestea, se aplecă să-și suflece pantalonii. Deschise în cele din urmă umbrela și rămase o clipă indecis, cugetând: „Și acum, încotro să merg? S-o iau la dreapta sau la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
biată existență, singura noastră ocupație este să ne folosim de Dumnezeu; căutăm să-L deschidem, ca pe-o umbrelă, ca să ne apere de tot soiul de rele.“ Zicând acestea, se aplecă să-și suflece pantalonii. Deschise în cele din urmă umbrela și rămase o clipă indecis, cugetând: „Și acum, încotro să merg? S-o iau la dreapta sau la stânga?“ Pentru că Augusto nu era un călător, ci un hoinar prin viață. „Am s-aștept să treacă un câine - își zise el - și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mare scofală că suprimăm distanțele? Mania de a călători vine din topofobie, nu din filotopie; cine călătorește mult fuge de fiecare loc pe care-l părăsește, nu caută fiecare loc unde ajunge. A călători... a călători... Ce chestie insuportabilă și umbrela... Ia taci, ce-i asta?“ Și se opri la poarta unei case unde intră tânăra ochioasă care-l târâse parcă magnetizat după ochii ei. Și-abia atunci își dădu seama Augusto că o urmărise. Portăreasa casei îl privea cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi ceva, femeie dragă, te rog... — Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și agită în aer stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i nimic. O să se Însenineze În curând. La revedere. Toate cele bune. Pe mâine. Douăzeci de minute mai târziu, când autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu se simți jignit, ba chiar propuse cu generozitate să vină altă dată. Însă, ferm și politicos, Ted se ținu tare pe poziție: —Jumătate de oră e perfect. Fima se bucură În mod special că nu ploua, fiindcă nu avea umbrelă și nu voia să ajungă la femeia pe care o iubea ud ca un câine vagabond. Simți că frigul se Întețise și ajunse la concluzia că existau șanse să ningă. Asta Îl făcu să se simtă și mai bucuros. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întrebarea ei. Aparatul de aer condiționat. Reproducerile după Degas și Modigliani. Două plante nepretențioase puse În pietriș hidroponic. O lampă albă fluorescentă. Mochetă verde deschis pe toată podeaua. Un ceas de perete cu cifre romane. Un telefon. Un suport pentru umbrele și paltoane. Un coș plin cu ziare. Câteva reviste pe masă. Un prospect albastru: „Osteoporoza - Deteriorarea Accelerată a Oaselor: Ghid pentru Femei. Ce femei sunt predispuse În mod special? Grupuri cu factor de risc ridicat: Femeile subponderale. Femeile cu structură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
minute pe strada cenușie, printre frunzele moarte și bucățelele de hârtie suflate de vânt, se concentră asupra foșnetului pinilor uzi din spatele gardurilor de piatră și privi În direcția autobuzului care se Îndepărta. Ce uitase de fapt În el? O carte? Umbrela? Un plic? Poate un pachețel? Ceva care-i aparținea Tamarei? Sau Annettei Tadmor? „Cocorii zboară și se rotesc“, i se ivi brusc În minte un vers uitat dintr-un cântec vechi pentru copii. Și se consolă cu speranța că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Scoase cu mare grijă sunete delicate, plăcute, din serviciul fin de masă, din porțelan Rosenthal. Aruncă o privire peste grămezile de șervete brodate, batiste ușor parfumate, șaluri din dantelă și lână, peste mulțimea de mănuși din piele, peste colecția de umbrele, Între care găsi una foarte veche, din mătase albastră și verifică grămada de plăci cu opere italiene, care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nevada, Siberia, din Pacific, A devenea H, și schimbul literelor făcea să dispară atoli, insule, suprafețe întregi de pământ. La știrile de amiază, postul local Beromünster a anunțat că și noi am avea parte de aceste ciuperci din ale căror umbrele răvășite radioactivitatea avea să „ne pice“ acum nouă, risipindu-se deasupra continentelor, la fix două ore după activare. O iradiație imperceptibilă dintr-o lume mai bună, unde se găseau și toate celelalte lucruri bune pe care ni le doream atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căsătorie mi-am imaginat-o cu totul altfel. „Strada grădinii“, casa lui Onkel Rodolph, cu arborii ei bătrâni, aleile de promenadă care duceau de la terasă printre peluzele de iarbă și de-a lungul răzoarelor cu flori, și iar înapoi la umbrelele de soare, unde în ziua asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul care mai reprezenta originea ei, acea ambience imposibil de reînviat - și eu o vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
asta de vară timpurie se servea cafeaua în serviciul de porțelan al bunicilor mamei; „Strada grădinii“ era peticul de prezent, singurul care mai reprezenta originea ei, acea ambience imposibil de reînviat - și eu o vedeam transformată în umbra luminoasă a umbrelei de soare, cuprinsă de o exuberanță pe care nu i-o știam, cu mișcări atât de ușoare; rochia avea o fustă cloș, era fără mâneci, cu un decolteu rotund, și se desfăcea jos în falduri largi. Gesturile ei umpleau toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care acesta le comenta pe larg, în timp ce noi făcuserăm un semicerc în jurul aparatului care zumzăia neîntrerupt. Imaginile străluceau de parcă razele soarelui ar fi țâșnit din ziduri și de pe străzi, așternând o pojghiță alunecoasă pe frunzele palmierilor, pe leandri, pe umbrelele de soare și pe mese. Până și umbrele pinilor erau scăldate de o luminozitate atât de puternică, încât cerul părea întunecat. Aceste diapozitive aveau o intensitate care-l entuziasma pe tata, erau rezultatul lui „Reise mal Aparat“1 și culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul și aerul a devenit fierbinte și umed, iar apa și-a mânat benzile înspumate înspre uscat, când umbra umbrelelor se retrase într-un rotund care abia de mai prididea să te apere de soare, W. și Herr Saner s-au ridicat să-și ia aperitivul. Se așezară la umbra unui pin lângă Onkel Ralph care, îmbrăcat în costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru o clipă în dreptul obrazului, înainte de a și-o vârî în gură cu o bucurie copilărească. Gustul sărat și picant îi dădu un sentiment de fericire care se combina perfect cu scaunul, cu masa, cu dalele de piatră, cu acele umbrele, cu strigătele vânzătorilor venind dinspre stradă. Herr Saner scoase un „ha!“, dădu din cap sub șapca lui cu cozoroc, de parcă și el ar fi simțit aceeași senzație pe limbă, datorită Cynar-ului, pe care îl prefera, ca și prietenul său „Pipin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
asta, nu, aveam să vedem exact ceea ce se întâmplă „acum acolo“. În acest moment suntem, datorită aparatului, în Anglia, iar oamenii pe care aveam să-i vedem vedeau și ei în același timp, în altă țară, același joc. Își deschiseseră umbrelele, își puseseră pălării, își înfășuraseră fularele în jurul gâtului, în timp ce afară domnea o atmosferă cețoasă de zi de sâmbătă, uscată și nu foarte rece - și această simultaneitate mi se păru imposibil de înțeles. Dar treptat, imaginea din aparat, salonul, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
păstra pe cele în care port fustă doar ca să am dovada că am purtat și fustă ocazional. (Deși ție îți plăceam mai mult în blugi și-mi spuneai că semăn cu Calamity Jane, dovadă acea întâmplare când eu, pretinzând că umbrela era o pușcă, te-am lovit peste osul maxilarului și ți l-am ciobit. Și apoi ți-am spus că mi se pare romantic să petrecem sâmbăta noaptea la Urgență în loc să ne uităm la serialul cu același nume.) Fiecare bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la belciuge. Câștigasem un pumnal de la prima zvârlitură și în același timp, tot acolo, mi-am găsit și logodnica. Pornirăm împreună. Ziua apărea vânătă prin canavaua cenușie a ploii fără de sfârșit. Braț la braț, băteam asfaltul, soldățește, el aplecând atent umbrela peste mine, ca să mă apere de udătură. Îl chema Robert și era dispus să mă conducă până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci, mai mult decât în glumă. - Vei rămâne la noi, hotărî el cu ușurința omului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să mă conducă până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci, mai mult decât în glumă. - Vei rămâne la noi, hotărî el cu ușurința omului de acțiune imediată, fără să se gândească la urmări. Sosirăm terciuiți de ploaie, cu umbrela întoarsă și sfâșiată de vântul ce sufla puternic în câmpia deschisă care despărțea orașul de casa lor. Așteptai afară. Din grădină auzeam cum Robert se ruga de maică-sa să mă primească. Dânsa deschise apoi fereastra, măsurându-mă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă sticlele mici ale pice-nez-ului. Zitta duce mâna la piept. În liniștea de moarte ce cuprinde brusc încăperea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe celălalt, cu ani În urmă. Și atunci toate astea - Întinse un braț pentru a cuprinde Întinderea vălurită de iarbă verde și suprafața iazurilor clipind printre copaci, oamenii ieșiți la plimbare și câinii lor jucăuși, rochiile de vară pastelate și umbrelele de soare ale femeilor, hăinuțele albe și cotumele de marinar ale copiilor, pe tinerii În cămăși, aruncând de la unul la altul câte o minge de cricket, Întregul peisaj urban, animat și multicolor, care stătea dinaintea lor sub acoperișul albastru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar atât de Îndepărtată, că era greu să-ți mai stârnească vreun sentiment. Coloana „Poliției“ conținea articole infinit mai banale, dar de un mult mai ridicat interes uman. La tribunalul din Marylebone, o femeie elegant Îmbrăcată era acuzată că furase umbrelele altor două doamne, În timp ce erau ocupate În confesionalele din bisericile romano-catolice din West End. La Clerkenwell, Ernest Henry Peckham, În vârstă de 33 ani, funcționar, era acuzat de comportament indecent pe strada St Paul, joi dimineață. Martore, două fete. Peckham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult i-am făcut o vizită, În strada San Juan, doamnei baronne Puffendorf-Duvernois, née Pratolongo. Demnitatea domniei sale nu a avut de suferit, dar tutunul său abisinian e abominabil. III Pe 5 septembrie, la căderea serii, un vizitator cu brasardă și umbrelă a intrat În celula 273. A vorbit neîntârziat, cu o vioiciune funerară, dar don Isidro a observat că era neliniștit. — La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lui Tai An În memoria lui Ernest Bramah I „Asta-mi mai lipsea! Un japonez cu o bicicletă pe nas“, și-a zis Parodi În gând, dar aproape cu glas tare. Fără să lase din mână nici panamaua, nici umbrela, doctorul Shu T’ung, obișnuit cu acel modus vivendi caracteristic marilor ambasade, a pupat mâna deținutului din celula 273. — Veți Îngădui, oare, ca un corp străin să profite de această prestigioasă bancă a domniei voastre? l-a Întrebat apoi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]