4,112 matches
-
de-a-ntregul convins, căci BB era franțuzoaică de-a binelea și ea avea din belșug tot ce trebuie. Doamna noastră avea cam puțin din ce trebuie, la șolduri puțin, pe coapse puțin, la fel și acolo unde fetelor li se umflă cămașa. Ca să privim ce ascundea ea sub bluză, meșteriserăm niște lentile de ochelari cu mercur, cei din clasele mari jurau că ele fac transparent orice material. Numai că la ora doamnei noi n-am avut curajul să ni le punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
după el. Baia era jerpelită și întunecoasă. Lângă o fereastră micuță, avea o gură îngustă de aerisire. Tata se bărbierea cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca un Moș Crăciun cu barba scurtă. În mijloc îi rămâneau buzele roșii. Cât timp se rădea tata, eu ședeam pe marginea căzii, sprijinit în brațe. În spatele meu se făcea cald de la apa care curgea. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
caută? Rămâne singur pe lume? Tata și mama se certaseră pentru fiecare haină în parte. „Băiatul are nevoie de asta.” „Nu, n-are nevoie.” Ferestrele erau deschise, ei se certau cu voce scăzută. Vântul adia ușor, făcând perdelele să se umfle la intervale regulate de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna viitoare din nou, atunci vrea să-i arate ce înseamnă să fii un bărbat dur și un american adevărat pe deasupra. Ssst, ssst, celălalt amenință că are să-i umfle ochii americani cu un pumn mexican. Ssst, ssst... Și acum, ah, ăsta e managerul celui dintâi, aah... ați văzut? A mușcat microfonul.” Văzuserăm și noi și căscaserăm gurile de uimire, ne aplecam în față toți trei și ne trăgeam înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de brânză. Uneori, Toni o bătea pe soția lui. Când sărea s-o sugrume, era și mai rău. Atunci tata trebuia să-i despartă, țipau cu toții și gâtul doamnei Sanowsky era la fel de roșu ca ochii lui Toni. Lui i se umflau și i se zbăteau vinele gâtului și ce spunea el atunci nu mai avea înțeles. Mie mi se făcea frică și, dacă n-ar fi fost ghipsul, aș fi zbughit-o în stradă. Dar mai bine așa, căci în Brooklyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat mingi mari de plajă, iar Lea ne-a dezamăgit amarnic pe Dorin și pe mine, căci își îmbrăcase costumul încă de acasă. După vechiul lor obicei, adulții s-au culcat pe nisip. Mama și Doina, prietena ei cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de pe stradă, și, deși nu spune nimic, știu că se bucură să mă vadă, îmi indică cu pensula un fotoliu, mă poftește să mă simt ca acasă și fuge la bucătărie, cafeaua turcească din ibricul micuț cu coadă lungă se umflă, apoi descrește, ca și când ar fi fost suflată de vânt, iar casa toată este inundată de aroma ei, și iată cana fierbinte în mâinile mele, dezmorțindu-mi degetele. El întinde o pânză pe ramă și începe să facă mișcări ritmice, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de acasă zile în șir, tot mai avea obiceiul de a vorbi plin de ostilitate despre slujba mea, de parcă o făceam în ciuda noastră, de parcă le-aș fi fost mai devotată acelor femei singure și în mizerie, cu secretele lor tenebroase umflându-le pântecele, decât i-aș fi fost lui. Din afară, clădirea noastră pare una ca oricare alta, căminul nostru, nici nu poți bănui cât de diferit este, intru în grabă, Anat îmi iese în întâmpinare dintr-una din camere, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă ascund de el, sunt în bătaia puștii unui țintaș orb, care ar putea să mă ucidă din greșeală. Mă întorc deznădăjduită în baie, cada mă îmbie să mă așez înăuntru, îmi privesc iar fața, pleoapele mi s-au umflat deja peste ochii roșii, buzele îmi tremură, nu așa ar fi trebuit să arăt în dimineața aceasta, nu aici ar fi trebuit să ne petrecem dimineața, ci pe terasă, la poalele muntelui Harmon, cu o cafea în față și câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
siguranța, doar acolo poți fi oricând fericită. Dar în momentul acela pacea dintre noi e alungată de scârțâitul atât de familiar al ușii, Noga dă buzna afară din camera sa, de parcă a luat foc casa, privește în jurul ei cu fața umflată de somn, ce s-a întâmplat, întreabă ea, iar eu mă ridic și o îmbrățișez, nu s-a întâmplat nimic, vorbeam cu doctorița lui tati. O privește pe Zohara cu suspiciune, iar pe figura ei apare imediat un zâmbet inocent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încearcă să te calmezi, încearcă să găsești calea spre pacea dinăuntrul tău, nu te mai teme de schimbări, ele ne șlefuiesc, așa cum valurile șlefuiesc pietrele, încearcă, pentru că nu ai altă cale, și iat-o pe Noga ieșind, pleoapele îi sunt umflate, sunt sigură că a plâns în baie, îi urmăresc încordată mișcările greoaie, târâie ghiozdanul, se acoperă cu tricoul uriaș, iar eu îi spun, ca în fiecare dimineață, Noghi, schimbă-ți tricoul, nu poți merge așa, e ridicol, dar ea protestează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuprinde o oboseală ucigătoare, oboseala unui bolnav în fază terminală, care nu mai are nici măcar puterea necesară pentru a se jeli pe sine, îndes pe deasupra hainele rămase, care nu avuseseră privilegiul de a intra în rucsac, mă așez, închid ochii umflați de plâns și mi se pare că am adormit, dar continui să îi ascult pașii, o mișcare ce nu se va mai face simțită pe aici nu peste multă vreme, asemenea urmelor unui animal pe cale de dispariție, cine își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fericit, încât nu vreau să distrug momentul, râd împreună cu el auzind gluma, cinci perechi de încălțări într-o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa, îmbrățișează obloanele, până când mă lipesc de fericirea ceasului deșteptător, iată că în cele din urmă nu mai deranjez pe nimeni. Iar când simt mângâierile dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în spitale de nebuni. Se spunea că am dezbrăcat o elevă de-a mea, că i-am făcut tot felul de lucruri și când aceasta a încercat să-mi reziste, am plesnit-o atât de tare, încât i s-a umflat fața. Povestea au croit-o cum le-a convenit și mă deranja foarte tare, dar ce m-a șocat a fost faptul că se știa că fusesem internată la nebuni. Prietena mea încerca să-i convingă pe toți că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Știu, zise el, cu un oftat adânc. E chiar prea bună pentru mine. Dormeam profund când am auzit soneria care mă anunța că mă caută cineva la telefon. Îmi simțeam capul greu, de parcă îl ținusem înmuiat în apă până se umflase. Ceasul arăta șase și un sfert, dar nu-mi dădeam seama dacă e dimineață sau seară și nici nu-mi aminteam ce zi era. M-am uitat pe fereastră și am văzut că steagul nu flutură pe catarg, de unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
chitară. — Aș vrea să mi le împrumutați pe acestea, dacă nu vă deranjează. — Te rog ia ce dorești, spuse el. Am pierdut o zi întreagă să pun bicicleta la punct: am curățat-o de rugină, am uns-o, i-am umflat cauciucurile, i-am reglat rulmenții și am dus-o la un atelier ca să-i înlocuiască lanțul. După ce am terminat, arăta ca nouă. Apoi am curățat de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bine cu o perie. — Mergi mai Încet, i-am spus lui Eddy. — Dacă apare la suprafață? — L-am lăsat să cadă la vreo mie trei sute. Se duce pînĂ la fund. Asta-i ditamai distanța, frățioare. Nu iese pînĂ nu se umflă de la gaze, și pînĂ atunci o să-l tot poarte curentu’, și-o să mai fie și hrană pentru pești. Așa că, la dracu’, n-ai tu nici o grijă În ce-l privește pe domnul Sing. Da’ ce-ai avut cu el? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tovarășul Henry, spuse omulețul. Dar stați să vă mai zic ceva despre Largo Caballero. — E neapărat nevoie? Întrebă Al. Reține, eu fac parte din armata poporului. Nu crezi că asta m-ar descuraja? — Știi, atît de tare i s-a umflat capu’, c-a ajuns să fie cam nebun. E prim-ministru și ministru de război și nimeni nu se mai Înțelege cu el. Știi, În perioada răposatului Sam Gompers și a lui John L. Lewis era doar un șef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apă aruncau trîmbe de nisip. Pe un băț care se despărțea În două la un capăt și fusese Înfipt În pietrișul de la mal era fixată o ceașcă de tinichea, și Nick se uita la ceașcă și la izvorul care se umfla și apoi curgea lin În albia sa pietroasă, de-a lungul șoselei. Putea să vadă bine În ambele direcții - se uită În sus, pe deal, și apoi În jos, unde erau docul și lacul, promontoriul Împădurit care traversa golful În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucea Întunecată, apoi untura Începu să sfîrÎie și să facă bulbuci, și atunci mai puse niște untură; pe urmă turnă Încet aluatul și-l urmări cum Începe să facă bulbuci și apoi să se Întărească pe la margini. Observă cum se umflă și cum se formează textura gri a clătitei. O desprinse puțin de pe tigaie cu o așchie abia tăiată, apoi o Întoarse-n aer și o prinse la loc. Acum Își arăta fața frumoasă, maronie În timp ce cealaltă, cea gri, Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și-a vizitat un vechi prieten“. David Își aduse aminte cum elefantul Își pierduse toată demnitatea În clipa În care privirea nu i-a mai fost vie și cum, atunci cînd se Întorseseră cu rucsacurile, animalul Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cum, atunci cînd se Întorseseră cu rucsacurile, animalul Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră. Colții aveau pete de sînge și el curățĂ o bucățică cu unghia, ca pe o ștampilă cerată, și și-o băgĂ În buzunarul de la cămașă. Ăsta fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scos din buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și văduva și berea. Farmacia și briza care vine dinspre golf. Sonatu’ Ăla de la restaurant și un sendviș cu ou și cu șuncă. DĂ-mi două la pachet. Pune și o felie de ceapă În unul dintre ele. SĂ vă umflu cauciucurile?“. FÎsîitul aerului din pompă, administrat grațios și gratuit era acasă și acasăe ra cimentul cu pete de ulei, urmele de cauciuc, facilitățile confortului, sticlele de cola din frigiderele roșii. Șoselele erau granițele lui acasă. „Ai Început să gîndești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
voiai să zici? Fata Începu să plîngă, stînd dreaptă și privindu-l În ochi. Nu suspina și nici nu-și Întorcea capul. Nu făcea decît să se uite la el și lacrimile Îi curgeau pe obraji și buzele i se umflaseră puțin, fărĂ să se strîmbe Însă. Te rog, fata mea. Te rog. Hai să vorbim despre scris sau despre orice altceva și o să fiu mai drăguț. — Cred că voiam să fim parteneri, deși am zis că nu, spuse ea mușcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]