3,608 matches
-
a găsi un rol măreț, îi explic lui Kang Sheng ceea ce simt. Însă el a adormit pe canapea. A început cu un congres din iulie 1959, ținut pe Muntele Lu, o stațiune unde peisajul este maiestuos. La început, Mao pare umil și modest. Își recunoaște greșelile și încurajează criticile. Sinceritatea lui îi mișcă pe delegații și reprezentanții sosiți din întreaga țară, printre ei aflându-se și Fairlynn. Ea critică Marele Salt al lui Mao ca fiind un experiment pentru cimpanzei; Yang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prea pătrățoasă. Însă sub sprâncenele dese se află doi ochi strălucitori. Mă inspiră ca un mare artist. Cum amândoi suntem din aceeași provincie, Shan-dong, putem să reflectăm la melodiile din copilăria noastră. Îl invit la ceai în fiecare zi. Este umil până la a avea asta ca defect. Nu se așază până nu spune un lung șir de mulțumiri. Nu deschide gura decât dacă îi poruncesc să facă un comentariu. Are mereu un carnețel la el, pe care-l deschide atunci când vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
el e cu ochii la scaunul pe care stau eu. Când Gărzile Roșii țipă cât îi țin glasul Un salut tovarășei Jiang Ching!, cel pe care vor să-l mulțumească sunt eu. Înțeleg, tovarășe președinte. Încerc din răsputeri să par umilă și să nu-l contrazic. Te rog să nu te îndoiești de faptul că-mi dedic viața ca să te ajut pe tine. Doar pe tine. Îmi pun credința în capacitatea mea de a face ca lucrurile să meargă. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sè fii un individ oarecare! de oamenii mèrunți că noi nu se intereseazè prințul tenebrelor, el îi seduce numai pe cei cu mizè mare în politica lumii! tipul èsta, Iisus, care a venit și s-a ocupat numai de cei umili, nesemnificativi și multi, Ce lecție cumplitè i-a dat celui rèu! atenție la Dumnezeu, nu la Diavol! Killer Miraculous Photos, descoperind alte fotografii miraculoase, toate analizate de experți, dar neelucidate încè, we dare anyone to explain these away! între paranteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu genunchii la gură. Și iar mărturisi cu glas tare: ― Nu cred prea tare în poveștile Bibliei, nu cunosc extazul mistic și nici măcar iubirea. Sunt doar un visător și un nevrednic slujitor al Domnului. Îmi exersez singur și prea des umilul meu organ masculin, fără să înțeleg de ce mi s-a dăruit bucuria înălțării imediate prin el, dar și conștiința amară a căderii în păcat. Zbor și cădere cauzate de unul și același organ. Sigur că vreau să mă bucur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu înceta să fie recunoscător Atoateînțelegătorului în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi dădeau aerul unui om care se aplecase toată viața doar asupra cărților. ― Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție modestă, un biet preceptor angajat pentru copiii marchizului de Caulaincourt. Și acum, câteva sfaturi utile. Trebuie să fiți umil, supus, obedient. Trebuie să vă adresați întotdeauna cu cel mai mare respect. Marchizul este stăpânul care vă plătește. Fără el, ați muri de foame. ― Ah, dar e caraghios! N-ai găsit altceva? Măcar marchiz, ca și Louis. Aș fi vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Negro reveni și se urcă în trăsură, Manuc observă că avea ochiul umezit. ― A plecat? Dante Negro aprobă, mișcând de mai multe ori la rând capul, ca în transă. ― Dar... care dintre cei doi era de fapt împăratul? ― Cel mai umil, mai neajutorat, mai bătrân. ― Vrei să mă faci să cred că marele, atotputernicul distrugător de lume a acceptat însăși imaginea înfrângerii și a neputinței? Pe pictor îl preocupa însă fiola cu otravă ascunsă printre obiectele de toaletă. Era dovada că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răspuns: ― N-are încotro! E terminat! Știe și el asta, dar încă nu o recunoaște. Prințul era uluit. Așadar, fusese totuși Napoleon. Singur. Fără armată. Fără gardă personală. Omul în fața căruia tremurau toți împărații se strecura acum sub chipul unui umil și bătrân preceptor. Trecea prin lumea pe care o cucerise cu teama de a nu fi recunoscut și capturat. Gonea spre Paris, alergând de mama focului, înainte de a apuca să se răspândească vestea despre catastrofala sa înfrângere suferită în Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
porcul de Grabenko. - Pe cine cauți dumneata?, Îl Întreb, cuviincios dar neabătut - așa trebuie să te porți cu necunoscuții care-ți intră În gospodărie, iar tu ești Încă minor. - Pe... Eu sunt... Nu mă mai cunoști..., face străinul, trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
râde jandarmul. - Ai căutat-o bine? Nu era Ucraineancă de-a ta, hoholule? - Pentru mine nu există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios și În același timp, umil. - Nu te jura, te cred, te cred!, continuă tata. Pentru cizmele cu care ți-ai Încălțat capul, oamenii se Împart, curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția, bolșevicule?!, rânjește bivolul de Grabenko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card și i-a returnat-o chelnerului. — Știi, am venit încoace așteptându-mă să cazi răpusă de șarmul meu, să-mi accepți umilă și recunoscătoare mâna întinsă de prietenă. Dar te-ai dovedit a fi o adevărată revelație - de fapt, ești o scârbă în toată regula. O spui de parc-ar fi ceva rău în asta. Deborah nu zâmbea, dar sclipirea din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pietros ce servea drept cuib pentru mii de șobolani, se transforma, în mod logic, într-un loc unde cel mai șiret, curajos, nobil și inteligent imohag din binecuvântatul neam Kel-Talgimus se simțea la fel de neputincios în fața luptei ca și cel mai umil dintre sclavii akli. Ați putea să-mi spuneți cum pot ajunge la Palatul președintelui? A trebuit să întrebe asta de cinci ori și să asculte apoi cu maximă atenție tot atâtea răspunsuri, pentru că labirintul de străduțe, toate semănând între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
local numit The King’s Head and Artichoke. Hawkins cobora deja din mașină. M-am gândit să mai scap o vorbă de duh, dar m-a copleșit dintr-o dată un sentiment de oboseală, așa că l-am urmat Înăuntru. Am cerut umilă o vodkă dublă atunci când am fost Întrebată ce doresc, dar, În afară de asta, n-am mai scos o vorbă. El mă privi scrutător. — Ești În regulă? Am dat din umeri, căci nu vedeam rostul vreunui răspuns. — Știam că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nevinovați fuseseră masacrați la simplul denunț al unui vecin. De atunci, rămasă singură cu două fiice de vârstă crudă, binefăcătoarea mea nu aștepta decât ceasul răzbunării. Cele trei femei se declarau onorate de faptul că eroicul răzbunător a ajuns În umila lor grădină. Când ești perceput ca un erou În ochii femeilor, dorești oare cu adevărat să le dezamăgești? Îmi dădeam asigurări că ar fi nechibzuit, dacă nu chiar imprudent, să provoc decepții. În anevoioasa mea luptă pentru supraviețuire, aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
secției de Urgențe. Trebuie să pregătesc ceva anume, întreb înghițind în sec? Haine de schimb, periuță de dinți? Iar ei răspund, sigur, de ce nu, cel mai în vârstă dintre ei mă privește cu milă, iar eu răspund printr-un zâmbet umil, prezența lor mă liniștește puțin, orice, numai să nu rămân singură cu el, mă învârt de colo până colo prin casă, îndes în geanta mea veche chiloți și șosete și un halat, exact cum am făcut atunci când m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
medic, copila se simte deja foarte bine, îl informez eu, a mâncat și înghețată, dar atunci apare din nou valul acela uriaș, bine cunoscut, vanilia înghițită se împrăștie pe podea, iar ea își pierde din nou cunoștința și existența imediată, umilă, guvernată de noi, doi mesageri întunecați ai destinului o iau în primire. Fețele noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grăbit să apară, pielea lipsită de strălucire, riduri adânci imprimate în mâinile mele de blesteme ce nu mai pot fi șterse, încerc să îmi ascund mâinile, o las pe ea să îi pună pantalonii de pijama, tubul cateterului stă ascuns, umil, la locul său, îi observ apatică degetele frumoase cu care îl atinge, cu care atinge trupul acesta care fusese odată al meu și care nu îmi mai aparținea mie, dar nu îi mai aparținea nici lui, abandonat la mila unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ore în care fusese plecat, mă ridic în grabă, mă aplec deasupra lui, ca și cum ar fi fost un prunc în landou, cum a fost, Udighi? și el mormăie, abia mâinedimineață vom avea rezultatele, parcă și corpul i s-a împuținat, umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu, a fost pur și simplu neplăcut, iar Noga ne informează cu mândrie, tati, eu nu voi mânca nimic până când nu te faci bine, el schițează un zâmbet spart, încuviințând apatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
surprinse, la început crezuseră că sunt însărcinată, la fel ca ele, și de atunci între noi se dezvoltase o relație nouă, specială, până când și-au dat seama că burțile lor ascuțite ca niște săgeți diferă complet de burta mea, lăsată, umilă, în care nu se mișca decât hrană fără viață. Iar fetele care veniseră în ultima vreme credeau că așa fusesem dintotdeauna, că așa sunt eu cu adevărat, doar Hava și Anat mă mai trezeau la realitate din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când te întorceai acasă de la întâlnirile tale, ne priveai uluită ca și când nici nu îți mai aminteai cine eram și ce anume doream de la tine, dar îi privesc tăcută, aveam impresia că se aliaseră cu toții împotriva mea pentru a-mi distruge umila fericire, iar eu nu îi las, nu am voie să îi las. Noga, ți-ai făcut lecțiile, mă năpustesc eu asupra ei, schimbând rapid subiectul, și ea, ca de obicei, spune că nu și pleacă spre camera ei, și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a cărei existență se interesează atât de mulți oameni nu poate dispărea, așa ca noi, a căror lipsă nu o va simți nimeni dacă nu ne vom mai trezi într-o dimineață. Poate doar mama mea, care își duce traiul umil nu departe de noi, adesea ne invită seara la ea la cină, ne privește tăcută, buzele ei sunt pecetluite, o coroană de riduri le înconjoară, îmbiindu-ne să devenim prietene. După-amiaza mergem la piscină, ne scufundăm față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Maier Își ia inima În dinți și-și publică al său Silentium post clamores și susține că confreria există, și nu numai că e legată de Lâna de Aur, dar și de Ordinul Jaretierei. Însă el e o persoană prea umilă ca să fie luat În seamă. Închipuieșteți-i pe Învățații Europei. Dacă ăia nu-l iau În seamă nici măcar pe Maier, e vorba de un lucru cu adevărat exclusiv. Și așa că toți rupte-n coate fac sluj ca să fie admiși. Toți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ironizează destul de grosolan pe unii luciferieni care ar fura ostii fără măcar să creadă În prezența reală, pentru a scoate bani și, gara-gara, tot așa. Bon, acuma toți cunosc că unica Eglise Luciferienne recunoscută e aceea la care eu sunt un umil Tauroboliast și Psihopomp, și se știe, știți, că Biserica mea nu face satanism vulgar și nu face ciorbă din ostii și chisăliță, cum șanonicul Docre de la Saint-Sulpice. Eu În scrisoare am spus că nu suntem satanici vieux jeu, adoratori du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunetul vocii lor - și la ce altceva se referă legenda lui «Sesam, deschide-te?»” „Și atunci?” Întrebă Belbo. „Aici să te văd, prietene. Electricitate, radioactivitate, energie atomică, adevăratul inițiat știe că sunt metafore, copertúri superficiale, minciuni convenționale, cel mult succedanee umile ale vreunei alte forțe, ancestrale și uitate, pe care inițiatul o caută și pe care Într-o zi o va cunoaște. Va trebui să vorbim, probabil” - ezită un moment - „despre curenții telurici”. „Ce anume?” Întrebă nu mai știu care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]