2,785 matches
-
dacă ar fi prea îndrăzneț să vrem a vorbi despre filosofia lor, e cu putință și, în orice caz, suficient să facem simțit climatul care le este comun. Heidegger privește cu răceală condiția umană și afirmă că această existență este umilită. Singura realitate este "grija", care se regăsește pe toată scara ființelor. Pentru omul pierdut în lume și printre divertismentele ei, această grijă este o frică scurtă și trecătoare. Dar, de îndată ce frica aceasta capătă conștiință de sine, ea devine spaimă, climat
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
adio: "N-am putut urî nimic și pe nimeni". Este țarul indiferenței. Ca și Ivan, care refuză să abdice de la puterile regale ale inteligenței. Acelora care, ca fratele său, dovedesc prin viața lor că, pentru a crede, trebuie să te umilești, el ar putea să le răspundă că o asemenea condiție e lipsită de demnitate. Cuvântul său cheie este: Totul e îngăduit", cu nuanța cuvenită de tristețe. Bineînțeles, ca și Nietzsche, cel mai celebru dintre ucigașii de Dumnezeu, sfârșește și el
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dau aceste dovezi mai curând lor înșile decât celorlalți. Esențialul este că triumfă în concret și în aceasta stă măreția lor. Triumful acesta pe de-a-ntregul carnal le-a fost pregătit de o gândire ale cărei puteri abstracte au fost umilite. Când umilința e deplină, carnea dă dintr-o dată creației întreaga sa strălucire absurdă. Tocmai filosofii ironici sunt cei care creează opere pasionate. Orice gândire care renunță la unitate preamărește diversitatea. Iar diversitatea este domeniul artei. Singura gândire care eliberează spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vei mai face asta? O săptămână nu mai ai voie să ieși din casă! copilul învață ce să nu facă și nu ceea ce ar trebui să facă. să facă într-o anumită situație, fără a-l face să se simtă umilit pentru nereușita lui. Exemplu: Pentru că ai ajuns târziu nu te mai poți uita la televizor. Trebuie să dormi pentru că altfel vei fi obosit dimineața. - copilul învață ceea ce ar trebui să facă pentru a putea desfășura activitățile în ritmul corespunzător. Amenință
ARTA DE A FI PĂRINTE by Ramona Chinan () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93084]
-
împotriva altora, veghind ca nici o relație de amiciție să nu se instaureze între ei. A manifestat, în viața sa privată, același gust pentru manipulare, tortură și exterminare, împingându-și cea de-a doua soție la sinucidere, în 1932, după ce o umilise în public, și exterminând o mare parte din propria-i familie și din cea prin alianță. Atunci când întâiul său născut a încercat să se sinucidă, el a lăsat să-i scape: „Nici măcar asta nu ți-a ieșit!”. Iar când fiica
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
născut a încercat să se sinucidă, el a lăsat să-i scape: „Nici măcar asta nu ți-a ieșit!”. Iar când fiica sa Svetlana, pe care, totuși, o adora când era mică, a cunoscut prima ei dragoste, un evreu, el a umilit-o: „Uită-te în oglindă. Ce bărbat și-ar putea dori una ca tine?”. Nu uita niciodată o ofensă, chiar dacă trebuia să aștepte ani, înainte de a-și potoli setea de răzbunare, așa cum s-a întâmplat cu Troțki. Dar a avut
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
procedurile parlamentare transferate pe scena internațională lasă lucrurile așa cum sunt; lasă problemele nerezolvate și controversele nesoluționate. Însă, în cel mai rău caz, aceste proceduri otrăvesc climatul internațional și agravează conflictele, putând duce la războaie. Ele oferă majorității posibilitatea de a umili în mod public o minoritate, ori de câte ori dorește. Aceste proceduri oferă minorității un instrument, sub forma dreptului de veto, corolarul votului majoritar într-o adunare de state suverane, prin intermediul căruia să poată să blocheze exprimarea voinței majorității și să împiedice funcționarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideologice, este fără Îndoială important să apelăm la noțiunea de societate decentă, ca să reluăm expresia lui Avishai Margalit: cetățenii vor da dovadă de „civism” și vor fi „civilizați” atunci când vor simți că fac parte dintr-o societate care nu-i umilește. O societate este decentă atunci când le permite tuturor să-și păstreze stima de sine și să-și exercite drepturile și Îndatoririle. „Incivilitățile” trebuie combătute pentru că ele subminează zilnic decența societății, iar dacă le acceptăm fără să spunem și fără să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
2007 nu se referă doar la teatrele dramatice, ci și la instituțiile de concerte - filarmonici și scene lirice. „Avantajul acestei legi este că poate permite unui artist să fie plătit într-un mod decent, astfel încât acesta să nu se mai umilească“, subliniază directorul Operei Naționale din București, Cătălin Ionescu Arbore. „Rămâne de văzut dacă normele vor permite ce promite legea. Ceea ce nu e rezolvat e faptul că personalul administrativ nu este cuprins în grila de salarizare, negăsindu-se o motivație specifică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
o întreagă nație pentru gesturile unor descreierați. Fie ei și mii de descreierați, care umplu pușcăriile italiene. Și aici e indubitabil - orice generalizare e periculoasă, iar isteria declanșată în Italia reprezintă tocmai rezultatul concret al unei asemenea generalizări. Mă simt umilit la rându-mi, când ies în străinătate, când sunt privit altfel, chiar și într-un restaurant, dacă se află faptul că am pașaport românesc. Sunt deci total de acord cu articolele din presă care semnalează, cu perfect îndreptățită frustrare, acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
a doua zi, după o nuntă țărănească și destul de obositoare, am făcut toți trei, Gabriel, Andrei și cu mine, o lungă plimbare prin pădurea apropiată. Ambii m-au rugat atunci să le dau un sfat, se simțeau profund rușinați și umiliți de cele ce se Întâmplau cu Întreaga cultură, dar și cu țara, și-și revendicau responsabilitatea, ca și dorința de „a face ceva”, de a da un semn că „nu suntem morți cu toții!...” Fără o prea mare doză de fantezie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ne Întări credința sau pentru a ne asista În momentele de ezitare sau adâncă disperare a ființei. Vedem că aici, În această expresivă istorioară, cuvântul, verbul „a Înțelege” are un rol primordial. Iar Îngerul-copil Îi propune Înțeleptului episcop o șaradă, umilindu-l (de fapt, umilindu-iă ceea ce azi am putea numi „aroganța raționalului”: să-ți folosești viața și puterile spiritului Într-o „acțiune” condamnată ab initio, ridicolă În chiar termenii ei: Înțelegerea ne-Înțelesului, „ceva” ce Întrece puterea „minții omenești” (de altfel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simplu, frumoasa femeie s-a dat jos din troleibuz și m-a uitat Îndată. Cuvântul „retardat” l-am interpretat atunci - și mai târziu! - În sensul său cel mai grav, adică „retardat mintal”, imbecil. Ce m-a uimit - și m-a umilit! - În clipele acelea a fost judecata atât de categorică ce venea din partea unei persoane de sex opus, frumoasă, cultă, scriitoare cunoscută, „influentă” și care... mă știa; G.H., ca orice redactor influent al Gazetei..., se afla de obicei „În preajma” birourilor conducerii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puține femei frumoase, sigure de sine, flatate de omagiile atâtor bărbați care le confortează În splendida lor opinie despre sine, Îl fac cu sau În prezența unor „victime ușoare”, aș spune chiar... victime „cerșetoare”!... Acest termen nu doar m-a umilit și speriat - În măsura În care Îmi „Încuraja” accesele nu rare de scepticism profund față de capacitatea mea de a-mi afirma „concordanța” cu timpul și secolul! -, dar, mai târziu, revenind la acest „diagnostic” brutal după mulți ani, când, paradoxal, n-ar mai fi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Matei, Însă, relaxat și profesându-și amuzat cinismul său colocvial, mi-a relatat cele de mai sus. Ca și În cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă umili; și m-a umilit, bineînțeles, Înainte de a mă speria! Erau, oricum, două trimiteri În „neantul” din care făceam eforturi penibile și probabil dizgrațioase de a ieși. Dar, cu inconștiența splendidă a vârstei și armat probabil cu „fanatismul vocației” - ori roman
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
profesându-și amuzat cinismul său colocvial, mi-a relatat cele de mai sus. Ca și În cazul termenului „retardat”, aruncat de frumoasa Geta Horodincă, scurta „execuție” a lui P. Georgescu m-a uimit, Înainte de a mă umili; și m-a umilit, bineînțeles, Înainte de a mă speria! Erau, oricum, două trimiteri În „neantul” din care făceam eforturi penibile și probabil dizgrațioase de a ieși. Dar, cu inconștiența splendidă a vârstei și armat probabil cu „fanatismul vocației” - ori roman, ori nimic! - am trecut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-le aminte că regatul de care le vorbise În atâtea rânduri nu era din lumea aceasta!...Ă. Și-apoi, mai „am” și un alt argument: „prostia”, evident, nu este „una și aceeiași”, ca și „proștii” care „o poartă”. Există proști „umili” și proști „Îngâmfați”, proști care au putere socială și, cum o aminteam mai sus, prin cele două exemple, Hitler și Ceaușescu, „falși proști” suficient de abili pentru a juca acest rol și a-i prosti pe cei „deștepți”, „prostiți” de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Statului În particular și a acestuia În Stat! Deoarece, de atâtea ori și În forme atât de brutale, viclene și discreționare, statul român, organizarea statală și administrativă, În orice formă am găsi-o În istorie, l-au spoliat, „păcălit” și umilit pe veșnicul păstor, țăran, meseriaș sau orășean, Încât vor trebui serioase eforturi din partea suprastructurilor prezente și viitoare ca să ajungă cât de cât la acel echlibru Între individ și administrație, singura cheie reală și posibilă a unei reale normalizări. Am luptat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iraționalului colectiv -, domnea o uriașă bucurie, aproape o frenezie a unui eveniment care Încă nu putea fi perceput, „Înghițit”, „asimilat”, numai cu argumente raționale sau istorice, de bun-simț: visul - Visul, Utopia de veacuri a acelor păstori și agricultori, preoți și umili grămătici, meseriași simpli, „primitivi”, de pe ambii versanți ai Carpaților, de a „locui Împreună”, de a avea dreptul să vorbească În limba părinților În școli și tribunale, de a avea „Îndrăzneala” să ceară să ocupe posturi mai Înalte În treburile statului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
felie, câte o falie și care se depărtează de noi zâmbind, străin, tot mai străin parcă, până la necunoaștere și dispariție, dar brusc prezent, În momentele de groază sau de creație reală, când cosmosul și bolțile luminate și Încremenite, ce ne umilesc și, turtesc la infinit cu spațiile lor enorme - care nici nu sunt spații, ci altceva! - și cu vidul lor de Timp (deoarece Timpul suntem noi!Ă, Calea Lactee, pierdută și ea În alte mii de galaxii și lumi În perpetuă mișcare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când ceva ni se pare nepotrivit sau fals - oare „falsul” nostru mai e valabil În noua lume?! -, să râdem nu când ceva ni se pare ridicol, ci doar atunci când râd ceilalți, să râdem de ridicolul decretat de ei! Să ne umilim la nesfârșit, cu dibăcie și cu recunoștință - că ni se dă voie să ne umilim! -, imitând, imitând la nesfârșit, dar cu nesfârșită finețe și abilitate, Încât să pară firesc totul. Nici un ton strident nu trebuie să emane din cutia trupului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noua lume?! -, să râdem nu când ceva ni se pare ridicol, ci doar atunci când râd ceilalți, să râdem de ridicolul decretat de ei! Să ne umilim la nesfârșit, cu dibăcie și cu recunoștință - că ni se dă voie să ne umilim! -, imitând, imitând la nesfârșit, dar cu nesfârșită finețe și abilitate, Încât să pară firesc totul. Nici un ton strident nu trebuie să emane din cutia trupului nostru aflat În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
celor doi e de scurtă durată. Treziți la demnitate, ei au revelația dureroasă că sunt "condamnați a fi victimele neliniștii și (ale) suferinței", că "oamenii și relațiile de aici" nu le-ar îngădui conduita pe care un moment o exhibaseră. Umilit de propria-i neputință, Șerban plânge spasmodic. Mai profundă e influența lui Daniel Durban asupra profesoarei Donia Rașcu. Oripilată la primul contact de fizionomia străinului, aceasta îi intuiește apoi personalitatea și sfârșește prin a se îndrăgosti de el. Deși previzibilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Papă printr-un conciliu de episcopi germani. Excomunicat, depus la rîndul său de către pontiful care decretează anularea jurămîntului de fidelitate pronunțat de supușii săi, el trebuie să facă față unei revolte generale a feudalilor germani și este constrîns să se umilească, solicitînd iertarea de păcate a lui Grigore. Refugiat, în ianuarie 1077, la castelul de la Canossa, în Emilia, proprietate a contesei Mathilda de Toscana, Papa îl va face pe suveranul german să aștepte trei zile și trei nopți, în costumul său
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lemnul necesar în piața publică, în final a fost respinsă de aceia, nu pentru că ne-ar fi fost nouă teamă - se citește în relatare - care eram totdeauna gata, ci pentru că Arhiepiscopul Atanasie, episcopii și călugării, temându-se să nu fie umiliți de Dumnezeu și alungați de popor, au împiedicat-o. Datorită îndrăznelii sale Părintele Frascella a fost avertizat de Sf. Congregație să nu mai propună pe viitor o asemenea încercare. În aprilie 1633 Pr. Petricca care de mai multe luni era
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]