2,433 matches
-
niște armăsari pregătiți de cursă. Pentru prima dată după mulți ani, gândurile ei deveniseră niște mustangi, care își încordau periculos mușchii și mugeau cu boturile spumegânde, bătând din copite, iar mugetele lor ră sunau insuportabil în mintea ei, ca niște urlete care mureau în gâtlej, asfixiindu-se singure. N-ar fi putut spune când anume își dăduse seama că acel portret era portretul ei, o înfățișa pe ea, și era identic cu portretul pe care ea îl primise cândva cadou de la Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm ale oaspeților, care se speriaseră cumplit la prima lui manifestare de aparentă ostilitate și de prigonire nemeritată. Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră după magnatul complexului de la Sans-Souci, urcând de îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doar că acum mai și spune câte ceva. N-am chef să fiu atent, să Înțeleg ce. De la un moment dat o aud pe Andreea țipând, așa că n-am nici o șansă să mă lămuresc. Beau, Îmi mai torn un pahar, aud urletele apropiindu-se, Andreea intră În bucătărie. - Nenorocitul! Nenorocitul! Vede el! Dracu-l ia! Eu sunt deja liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele țuguiate, Îi zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gloria-i cu noi Ce veseli suntem noi..." În fruntea coloanei, Marius meditează la stupiditatea versurilor. Este oare cineva bucuros că merge la război? Câți din acești proaspeți recruți știu cu adevărat ce înseamnă războiul? Curând, în locul cântecelor vor auzi urlete de agonie, iar florile dăruite la gară se vor transforma în șrapnele fierbinți cu margini tăioase ce vor sfâșia mușchi și tăia viscere. Plutonul execută o jumătate de întoarcere la ieșirea din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui copil. Lângă o ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer urletele și gemetele muribunzilor. Marius surprinde privirea îndurerată a unuia dintre doctori, un tânăr probabil proaspăt ieșit din facultate, cu halatul murdar de sânge și iod. Întreabă dacă poate fi de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri, neputincios. Nici eu nu mai am. Întinde o mână cuprinzând întreg dezastrul. Îi auzi cum strigă? Ah, Dumnezeule, puțină morfină! Tonul ridicat de la început se transformă într-un urlet disperat. Pe fața lui galbenă, ochii îi intraseră adânc în orbite și tremură din tot corpul ca într-un acces de friguri. Nervii bietului doctor, mai puțin obișnuiți cu asemenea priveliști, cedaseră. În zgomot asurzitor de sirene își fac apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cu fețele în jos, continuă să meargă, cruțându-și suflarea pentru puterea trupurilor, cu gândul la capătul drumului. Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe față, apoi pornește mai departe. Un urlet prelung care semnalează în imediata lor apropiere prezența unui lup îl smulge din gândurile sale pe Marius. Probabil alungat din haită, poate și bătrân, dar sigur înfometat și în consecință deosebit de periculos pentru ei. Un lup singuratic nu atacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un cârlionț subțire în jurul degetului arătător Văd că nu vrei să ne înțelegem. Chiar nu ai nimic să-mi spui? Fără să mai aștepte răspunsul trage cu putere de păr, smulgându-l de la rădăcină din pielea capului. Prizonierul scoase un urlet asurzitor și încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi care parcă nu înțeleg ce se întâmplă, burta spintecată. Cu gura larg deschisă din care nu iese nici un sunet, începe să-și adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și cade exact în clipa când, întors către soldați, strigă un nou îndemn pentru ei. Peste puțin timp companiile se încaieră cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tirul sporadic dinspre clădire, Marius se întoarce către soldații din jur: Pe ei, băieți! O mitralieră instalată pe acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cât mai târziu, dar acum nu mai are importanță, urgența este să respingă și acest atac. Ce va face după, o să vadă atunci. Acum! Încărcăturile zboară pe ferestre și zgomotele exploziilor răsună peste tot. Efectul este devastator. Un infern de urlete se ridică spre cer, vrând parcă să-l frângă. Dar asaltul continuă. Împinși din spate de ofițeri, atacatorii se apropie urlând și vociferând. Marius își dă seama că dacă nu face ceva, orice, foarte curând va apare breșa prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit al Smarandei și ies cu toții pe coridor. În jurul lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții, transformându-i în moloz. Țăndări, drugi metalici, cărămizi, schije zboară nebune. Urletele celor uciși sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii. Etajul este lovit în plin. Drept în fața lui, irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Hrozny și partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este legat de el și corpul său dispare. Se ridică ca un om beat. Are impresia că totul se desface în interiorul său. Din spate, o mână puternică îl trage înapoi. Nu, lasă-mă! Nu înțelegi! Trebuie să ajung la ele! Urletul lui sălbatec pare pentru moment că acoperă toate zgomotele bombardamentului. Se zbate cu puterea disperării. Izbutește să scape, dar numai pentru scurt timp. O altă pereche de brațe îl prinde de umăr. Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Federalist Papers"; Adriana Bittel: "Harun și marea de povești", de Salman Rushdie; Alex. Ștefănescu: "Tache de catifea", de Ștefan Agopian; Ștefan Agopian: "Istoria literaturii române contemporane 1941-2000", de Alex. Ștefănescu; Ioan T. Morar: "Ghidul nesimțitului", de Radu Paraschivescu; Denisa Comănescu: "Urlet", de Allen Ginsberg; Cristian Tudor Popescu: "Familia Popescu", de Cristian Popescu; Daniel Cristea-Enache: "Căpitan la cincisprezece ani", de Jules Verne; Costi Rogozanu: "Noul Erotocrit", de Anton Pann; Mircea-Horia Simionescu: "Interviuri politicoase", de Ovidiu Șimonca (încă nepublicat).
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
scriitorului obiectiv este vizibilă și la nivelul lexicului ( cuvintele fiind uzuale), al stilului, de unde lipsește orice încercare de înfrumusețare. " Frazele, considerate izolat, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră- verde și urletul mării.” În prezentarea aceluiași aspect, Z. Stancu se remarcă prin atitdinea lirică. Propozițiile sunt concise, unele eliptice de predicat ("Nu toți.”). În tot textul există o singură frază, și aceea formată doar dintr-o principală și o subordonată. Această structură
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
batjocorește până și umbra copilului mort toate acestea într-un stil scârbos, c-un cinism care n-are a face de fel cu cinismul antic; apoi strofele sale fără pudoare se cântă prin cafenelele {EminescuOpX 234} plebei, sânt aplaudate și urlete bestiale de aprobare se ridică când s-azvîrle cu noroi in umbra unui înger! Care e răsplata acestui om? O funcție însemnată și medalia Bene merenti pentru merite literare. Nu mai vorbim de incapacitate și de ignoranță. Ieie-se pe rând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mâna la tâmplă. Inspirat, doctorul m-a ciupit de ea furios și mi-am retras-o, dar pe urmă iar am revenit: "Ce faci, bă, a strigat medicul cu un astfel de glas încît mama a încetat pentru o clipă urletele și a pufnit-o râsul, vrei să ne arăți că o să ajungi general, a continuat acela, ia mâna de la tîmplă", și m-a ciupit din nou, bineînțeles atât de tare încît mi-a pierit cheful s-o mai scot și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atâta timp cât există Petrică... Petrică nu veni spre noi cum credeam, se opri la marginea poienei și deodată îl văzui cum, cu o agilitate uimitoare, începu să se urce într-un mesteacăn, ajunse în vârful lui și de-acolo scoase un urlet. De astă dată Matilda se redresă și se uită într-acolo. Petrică urlă din nou, înfiorîndu-mă. Copacul se clătină cu el ca bătut de vânt, fiindcă animalul care se cățărase în el se ținea pur și simplu de vârful lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urlă din nou, înfiorîndu-mă. Copacul se clătină cu el ca bătut de vânt, fiindcă animalul care se cățărase în el se ținea pur și simplu de vârful lui, acolo ajunsese. "Nu te mira", îmi șopti Matilda. Petrică scoase iar un urlet. Apoi deodată începu să coboare la fel de iute cum se urcase, și când ajunse la jumătatea lui se aruncă, sări de-acolo, credeam că o să-și rupă picioarele. Dar nu, căzu doar în patru labe, ca o pisică. (Aveam să înțeleg
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o tresărire buimăcită, străin, cum mă simțeam, părăsind-o pe Matilda.) Se ridică imediat și dispăru la vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de coșmar, urlet de câine, dar și de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față, cu amenințări de iad, ale cărui porți se deschiseseră și dracul era acum lângă tine, dracul în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum mă simțeam, părăsind-o pe Matilda.) Se ridică imediat și dispăru la vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de coșmar, urlet de câine, dar și de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față, cu amenințări de iad, ale cărui porți se deschiseseră și dracul era acum lângă tine, dracul în care nu crezi, vârât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]