4,445 matches
-
lor [...]. Câteva decenii de sărăcie ne-au topit orice urmă de virtute. Vorba nu știu cui: un sac gol nu poate sta în picioare [...]. Îmi iubesc țara ca pe un revers al ei, o iubesc pentru ce ar fi putut fi, pentru utopia ei, pentru ce nu va fi niciodată“!? Și totuși, când să-ntind mâna după ștreang, cad peste admirabila carte De ce m-am întors în România, coor donată de Sandra Pralong, care, în neopașoptismul ei, îmi umflă peste poate optimismul etnoprofesional
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se cuvine reamintit periodic: „Fiecare epocă înclină să creadă că, într-un fel, ea este ultima, că odată cu ea se încheie un ciclu, sau toate ciclurile. Azi ca și ieri, mai lesne concepem infernul decât vârsta de aur, apocalipsa decât utopia, iar ideea unei catastrofe cosmice ne e la fel de familiară pe cât le era budiștilor, presocraticilor sau stoicilor. Vivacita tea spaimelor noastre ne menține într-un echilibru instabil, propice înfloririi darului profetic. Lucrul acesta e valabil cu precădere pentru perioadele de după marile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu Iulia Hasdeu, Dem. Dobrescu și splendoarea de mausoleu a Nababului Griguță Cantacuzino, trecând pe la C.A. Rosetti, Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în cheiată la Caru’ cu bere, după ce ne-am recules alături, la Stavropoleos. În fine, chestionat nu demult de Mircea Struțeanu unde aș vrea să realizăm ședința de shooting menită să mă imortalizeze în istoria fotografică a literaturii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
exploziile de la Arles, ori formidabilii ochi roșii de plâns ai călugăriței lui Simon Marmion, Mielul mistic al lui Van Eyck și altele ase menea. Nu. Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de călătorie ale românilor. Confortul urban, pragmatismul concesiv, suplețea integratoare a vieții sociale, eficiența administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de eul și ființa noastră, cât mai înspre afară. Cât mai departe de pragmatism, de respec tul de sine și tot ce ținea de elementarul bun-simț al micii burghezii interbelice. Și, prin urmare, cât mai branșați „idealist“ la colectivitate, la utopia binelui social, care pre supunea, nu știu de ce, uitarea de sine, destrămarea pro priului blazon. Nu am fost educați vestimentar, igienic, financiar, sportiv, gastronomic și economic. Maică-mea, de pildă, nu mi-a spus niciodată (fiindcă nu avea de unde să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
banlieu-rile franceze), apetitul troțkist al „indignaților“ care vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvășesc Spania, presează referedumul englez împotriva UE ș.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană și (deci) filorusă, pradă unor vechi și (demonstrat) falimentare utopii bolșevizante. Egalitarismul ucigaș de valori, relativismul alienant, anticreș tinismul pustiitor de suflete, laxismul disolutiv, fobia la ierarhie, tradiție și meritocrație, iconoclastia distrugătoare de patrimoniu, de specific etno geografic - toate acestea sufocă sulfuros sfera blogurilor. Mare parte din junimea inconștientă, căreia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Simți pretutindeni o opintire, fie doctrinar-deliberată, fie inconștientă, către anarhie, anticreștinism, antiliberalism, antimonarhism, alterarea valorilor tradiționale, destrămarea ierarhiilor, subminarea Autorității. Când dibaci insinuat, când zgo motos orchestrat și, oricum, ultramediatizat, efortul stân gismului turbat de bogăție și îmbătat de ucigătoarea utopie a egalitarismului ajunge să coreleze cele mai variate și depărtate colțuri ale planetei. Un val de neotroțkism pare că vine să concureze tsunamiurile naturii, cele care, cu ma ter nă severitate, ne taxează periodic megalomania suicidară. Oriunde și oricând te
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de indiferența naturii, după care faci un duș, îți speli sarea de pe piele și mănânci într-o "sală de mese". Și alta, experiența unui Robinson Crusoe. Mă tem că în ideile mele, cam oscilante, despre "barbarie" e un amestec de utopie și bravadă. La Costinești, mergeam fără nimic în picioare ți, cât rămâneam la mare, nu îmbrăcam altceva decât pantaloni scurți și, eventual, un pulover subțire, seara, dacă se făcea răcoare, mâneam într-o curte țărănească, printre găini care dădeau târcoale
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pui nervii la încercare, așteptând. Fac o baie caldă, ca să mă "spăl" de experiența deșertului și să mă pregătesc pentru alta. Am auzit atâtea despre Las Vegas încît sunt curios să văd cu ochii mei cum funcționează, în plin deșert, utopia jocului. Marile drame ale umanității și chiar problemele Americii se opresc la porțile acestui oraș sau undeva prin cartierele unde oamenii duc o existență obișnuită. Pe bulevardul central din Las Vegas, unde se înșiruie, aproape unul lângă altul, cazinourile, anunțate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
părerea profesorului H. (dar câți gândesc aici ca el?), Americii i-ar prinde bine să se "despecializeze" puțin. Lumea modernă nu mai poate aspira, ca Renașterea, spre un "om universal", dar a renunțat prea ușor, zicea el, la această frumoasă utopie... Prânzul n-ar fi o problemă. Bineînțeles, un restaurant nu e de nasul meu, dar poți să-ți asiguri, la un preț modic, un prânz onorabil, în picioare, într-un Mc Donald, sau chiar pe stradă. Evident, nu e deloc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru poporul nostru, rămânând la discreția rău voitoare a Moscovei. Atunci ne-am cufundat și mai mult în Cea mai neagră noapte a istoriei noastre naționale! Ce a urmat după aceea... se știe! Am citit ultima sută de pagini din „Utopia zidurilor”, a doctorului Iorgu Gălățeanu, și am aflat de împrejurarea în care a murit profesorul Corneliu Filipescu, chiar în ședința de cenaclu pentru finalizarea volumului. A căzut ca o adevărată „Ana a Meșterului Manole”, aflându-se ca jertfă la realizarea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-și că pășește exact pe urmele lui Ferlinghetti și Kerouac. Me troul, faimosul The Bart, e de o deosebită eleganță el însuși. Câtă deo sebire față de mizerul metrou new-yorkez, care pare, jegos de uleiuri și funingine, un lugubru peisaj de utopie nega tivă! Suplu și alb ca laptele, Bart-ul trece pe sub ocean atât de lin, încât parcă tot tavanul lui devine treptat de sticlă și poți vedea prin el lu mina verde, tulbure a mării și forfota peștilor argintii. Într-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce întabulare aveam de făcut, și-am rătăcit vreo jumătate de oră la-ntâm plare prin locurile acelea de utopie neagră. Irina la Parla mentul european? Mare doamnă la Bruxelles? Soția unui înalt func ționar? Dar eu ezitasem să o-ntreb pe soră-sa despre ea din compasiune, ca să n-o pun într-o situație penibilă. Mi-o imagi nasem
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de nebăgat în seamă Din când în când numai seriozități și gravități îmi umblă prin creier, prin animus și prin anima. De la Atena la Ierusalim este drum cât de la căderea pe gânduri, la căderea în spleen, în turteala lirică. De la Utopia la Pansophia e tot atâta cale câtă e de la soba dinainte (denumire bănățeană a camerei de oaspeți) și spais (cămara de alimente)2. Între metafizică și fizică e o distanță invers proporțională ăleia dintre sens și consens. Să mă explic
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
182 TVR, 108, 113, 153 Tzara, Tristan, 69 Ucunuțu, 73 UDMR, 104, 146, 149, 152, 153, 157, 186, 235 unchiul Tonăs, 76, 94 Ungaria, 139, 149, 152, 159, 162, 175 Ungheanu, Mihai, 148 Uniunea Scriitorilor, 147 Uniunea Vatra Românească, 152 Utopia, 75 Văcărăoiu, Nicolae, 208 Vaida, Al., 176 Valea Jiului, 159 Valea Moratului, 27 Vasile Szabo, Lucian, 149 Vasile, Paul, 227, 228 Vechiul Testament, 148 vecina Aneta, 236 Vegeta, 236 Velicu, 145 Veneția, 35 Viena, 169 Vighi, Daniel Teodor, 14 Vîntu, Sorin Ovidiu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
clar înrudită cu utopismul și milenarismul" de dinaintea "marilor schisme" ale anului 1500 (Utopica, 1991). Pansophia aceasta, dragilor, ne încredințează că lumea, fiind ea perfectibilă, poate ajunge în cele din urmă structural (și ontologic) bună. Putem noi trăi altfel, adică fără Utopia și fără Pansophia? Iacătă un exemplu în rândurile de mai sus. 3 Istoria Țării Rumânești de la... (cronica anonimă brâncovenească) )... în Cronicari munteni, pp. 121-123. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- MARAFETURI EPICE Comisia de împăciuire 2 1 MARAFETURI EPICE TĂIETURI DIN ZIARE COMISIA DE ÎMPĂCIUIRE Indice
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să se întîmple ceva epocal. Nu știu ce anume. — Inaugurarea unui nou viaduct intercontinental, probabil, spuse Powys cu umor. Derularea peste ocean a unui covor prietenesc pe care rasa umană să se întîlnească și să se înece în altă rasă umană și Utopia să le parașuteze laptele de dimineață, nu? — Felicitări! Ai făcut ceva bun, spuse Wilkins, dîndu-i mîna. — Nu contează atacul. Important este că le-ai ridicat mingea la fileu foarte frumos și ei știu asta. Fetelor, una dintre voi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște copii, iar curiozitatea față de viață era o bucurie care nu dispărea la nici o vârstă. Înainte de 1900 omul credea că Dumnezeu îl vrea nemuritor, în sensul cel mai concret al cuvântului. Nimic nu părea imposibil și nici nu era. Toate utopiile erau permise. Iar jocul cu timpul a fost întotdeauna cea mai frumoasă dintre ele. În rest, oamenii semănau destul de bine și în toate privințele cu cei care i au precedat și cu cei care i-au urmat. Cu câțiva ani
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lor fabuloasă dețin secretele timpurilor de dinaintea timpurilor. Metalul râvnit de norlandieni este, în fine, obținut, nu înainte ca Marduk și Calder să o elibereze pe Sylvia din captivitatea în care o plasează suveranul acestui regat misterios. În cele din urmă, utopia lui Jacobs își atinge punctul culminant. Geniul solar al lui Marduk oferă omenirii șansa unei vieți luminate de știință. Răul este evacuat, prin acțiunea temerară a călătorilor din Norlandia. Happy-end-ul istoriei lui Edgar P. Jacobs este debutul sfârșitului istoriei înseși
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Casablanca, după cum este vizibilă în seninătatea cu care se desparte de iubirile sale luciditatea de conquistador a lui Clark Gable, cel din Gone with the wind. Oscilând între aburii băuturii și grația unui vers din Rimbaud sau un pasaj din Utopia lui Morus, Corto este, rând pe rând, filosof, pirat, revoluționar fără cauză, actor și regizor al propriului destin. Ieșind din paginile lui Pratt, el intră în substanța fantasmatică a veacului pe care îl străbate, cu ochii către stelele din care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să treacă de pragul anului 1939. Singurul război pe care îl poartă este Marele Război. Neputând să moară, rămânând ca o icoană a virilității mediteraneene colorate decadent, Corto pare să își afle sfârșitul în acel cimitir al speranțelor și al utopiilor care este confruntarea din Spania. Dincolo de acest punct, Corto este doar legendă. Ceea ce merge mai departe, către deșertul și întinderile de sânge ale unui alt mare război, este geniul lui Pratt și capacitatea acestuia de a țese, parcă la nesfârșit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-i reaminti vocația sa primă și inconfundabilă, de pirat și de ucigaș. Escondida Călugărului dispăruse, dar locul ei fusese luat de această Tortuga pacifică în care căpitanul Rasputin își îndeplinea visul secret de demiurg și fondator de cetate. Iată o utopie la care el nu s-ar fi gândit niciodată, murmura Corto contemplând vechea sa ediție din cartea lui Morus, așezată pe masă alături de poemele lui Rimbaud. Ciudat, reamintindu-și în vecinătatea atâtor morți de Rasputin și de Călugărul ce ducea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am s-o scriu este despre acești oameni care înfruntă destinul cu curajul pe care noi l-am uitat în Occident. Viitorul este al lor, al revoluției lor. El, Corto, era interlocutorul ideal al celor posedați de aventură sau dedicați utopiei. Primise, peste ani, un mesaj de la Malraux atunci când războiul din Spania izbucnise, iar Madridul era amenințat. Corto îi citise La condition humaine și știa că acel foc lăuntric, combinație de geniu și se cabotinism, va sfârși prin a-l atrage
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul ― ce caraghios î s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilitați: să mă culc, să mă plimb, să înot, s-o caut pe Laura ori să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Azilul se transformase într-un fel de palat al Șeherezadei, adevărată ironie a destinului! Nici diferența dintre clădirea azilului și palatul Șeherezadei nu era atât de mare cât prăpastia dintre mine și un artist adevărat și totuși descoperisem pe neașteptate utopia artei, de a nu se mulțumi să oglindească realitatea creată de Dumnezeu, de a vrea să creeze ea însăși realitate. Devenisem Artistul, artistul prin excelență, țineam locul în azil și al lui Homer și al lui Shakespeare. Mă îmbolnăvisem cumva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]