2,196 matches
-
Kurz de pe 16 mai 1847, publicată în revista "Siebenbürgischer Volksfreund" ("Prietenul Transilvănenilor"). Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu, unde putea studia pictura. Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura. După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei, lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei, în 1847. Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei și a restului familiei. În ciuda rezistenței din partea familiei
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
Arthur Soterius von Sachsenheim, înainte de a duce pictura originală fiilor lui Theodor în Anglia în 1905. Copia se află acum la Muzeul de Artă din Brașov. Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați, spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei (care o considerau oaia neagră a familiei). În ciuda rezistenței din partea familiei, care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie, ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor, dar și ca urmare a diferențelor
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
rândurile armatei comandate de Rainald de Dassel în bătălia de la Monte Porzio din 29 mai, când o mare armată romană a fost înfrântă. În 1169, Margareta de Navarra, regenta noului rege al Siciliei, Guillaume al II-lea "cel Bun" și văduvă a lui Guillaume I, și conciliul ei de sfătuitori l-a restaurat pe Robert în toate fostele sale posesiuni.
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
din zona Castelului a comunei Aruncuta poartă numărul 498 și cuprinde un numar de 18 parcele cu suprafețe egale }. Conform publicației "Marisia ", editata de Muzeul de istorie județean Mureș în anul 1979 , vol.9 , pag.409 , în anul 1919 contesă { văduva } Melania Karacsay { după căsătorie Degenfeld - Schenburg } deținea în Aruncuta circa 1200 hectare { 2000 Jugăre },adică jumătate din suprafața arabila a satului și care erau date în arendă fraților Solomon Yakab și Solomon Antal. Despre familiile nobiliare din Aruncuta putem spune
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
atunci când tatăl său a murit, drept pentru care unchiul său Theobald al III-lea de Blois a activat ca regent de Troyes. În 1060, Odo s-a căsătorit cu Adelaida de Normandia, fiică a ducelui Robert I de Normandia și văduvă a contelui Enguerrand al II-lea de Ponthieu (totodată, senior de Aumale) și a contelui Lambert al II-lea de Lens. După moartea fiicei unice a lui Enguerrand, Adelaida, mama sa Adelaida de Normandia a devenit moștenitoare a sa și
Odo al IV-lea de Troyes () [Corola-website/Science/328400_a_329729]
-
cu Fulc al II-lea de Anjou, care i-a asigurat controlul asupra Saumur, o citadelă strategică localizată între râurile Loara și Thouet, care păzea marca angevină. Acesta includea controlul asupra mănăstirii Saint-Florent, aflate în interiorul zidurilor Saumurului. În schimb, recent văduvul Fulc s-a căsătorit cu sora lui Theobald, rămasă văduva după moartea lui Alan al II-lea de Nantes. În 960, Theobald a început să intre în adversitate cu ducele Richard I de Normandia, începând un îndelungat război cu normanzii
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
28 august 1943, Prințul Kiril a fost numit șeful unui consiliu de regență de către parlamentul bulgar, pentru a acționa în calitate de șef al statului până când fiul Țarului Boris, Simeon al II-lea al Bulgariei, a împlinit 18 ani. Prințul Kiril împreună cu văduva țarină Giovanna de Savoia, fiica regelui italian, au condus funerariile de stat pentru fratele său, țarul Boris al III-la, la 5 septembrie 1943 la catedrala Alexander Nevsky din Sofia. Ulterior, cele trei guverne consecutive au făcut eforturi pentru a ieși
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
cunoscut-o în tinerețe pe Ana Cumpănaș la castelul ducesei Nako (Olga Tudorache) din Lunga, un sat în care locuiau români și sârbi. Deși cei doi tineri se iubeau, ei au trebuit să se despartă. Cu sprijinul financiar al aristocratei văduve, tânărul Podoleanu a fost trimis la studii la Liceul Piariștilor din Timișoara și apoi la universitate, pentru a deveni medic. Ana a fost nevoită să se căsătorească la presiunea tatălui ei cu un bărbat pe care nu-l iubea și
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
drapelul turcesc reginei Elisabeta și populației entuziaste a Capitalei. După încheierea păcii, Grigore Ion, avansat la gradul de sergent deși nu știa carte, s-a reîntors în satul natal cu o mică pensie viageră de 12 lei pe lună. Rămas văduv, s-a recăsătorit și, din cele două căsătorii, a avut șase copii. Neputând subveni nevoilor familiei doar prin munca câmpului, se mută la București și se angajează ca portar la "Monitorul Oficial". La sfârșitul anului 1911 ziarul "Universul" și Alexandru
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
pe Adolf Hitler, căruia i-a devenit o prietenă personală și o susținătoare convinsă. Hitler a devenit din această epocă un intim al familiei Wagner, în așa măsură încât copiii îl numesc « unchiul Wolf », iar rumorile despre căsătoria cu Winifred, văduvă din 1930, se răspândesc în 1933, după accesul la postul de cancelar al Reichului. Mulțumită susținerii sale, Festivalul a reușit să se mențină în timpul celui de al Treilea Reich și, potrivit spuselor lui Winifred, să-și păstreze « independeța artistică »; Hitler
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
în Polonia și în 1038, a încercat încă o dată să-și recâștige puterea cu ajutorul influenței mamei sale. A eșuat din nou și a trebuit să fugă, de data asta spre Regatul Ungariei, unde a fost închis de Ștefan I. Regina văduvă a rămas în Germania, unde a devenit călugăriță, până la moartea sa, în 1063. Părțile centrale ale Poloniei erau controlate de Bezprym. Districtul central din Wielkopolska s-a revoltat împotriva nobilimii și clerului catolic. Districtul Mazovia s-a separat, iar un
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
de Sion, refuza să divorțeze. După ce intră în posesia valizei, Voinea predă teancul de documente maistrului Vasile Bratu, rugându-l să le păstreze pentru ca acestea să nu ajungă în mâinile nemților. Inginerul se duce apoi la țară, la sora sa văduvă, căreia îi lasă o sumă mare de bani. Acțiunile lui Voinea sunt descoperite de Gestapo și de Siguranță, iar inginerul este lichidat. Lupta antifascistă a patrioților români a continuat însă până la alungarea nemților din țară și transformarea țării în republică
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
de Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, George Constantin, Stela Popescu, Valeriu Paraschiv, Mimi Enăceanu și Fory Etterle. Subiectul filmului îl reprezintă căutarea în preajma evenimentelor de la 23 august 1944 a unei liste cu spioni naziști ce fusese ascunsă în casa unei boieroaice văduve. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fosta artistă Zaza (Gina Patrichi) trăiește într-un conac mare din Bărăgan moștenit de la defunctul ei soț, boierul Alexandru Bengescu, alături de fiica ei vitregă, Leonora (Dana Felicia Simion), care o urăște, de
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
din Bărăgan moștenit de la defunctul ei soț, boierul Alexandru Bengescu, alături de fiica ei vitregă, Leonora (Dana Felicia Simion), care o urăște, de majordomul Matei (Gheorghe Dinică), obraznic și cu tendințe protectoare, și de alți câțiva servitori. Ea rămăsese de timpuriu văduvă și era încă tânără, dar este copleșită de plictiseală în acel loc izolat. Frecvent este vizitată de maiorul german Willi Schmidt, care o curtează dar, în realitate, vrea să găsească lista cu spionii naziști din Balcani ascunsă de soțul decedat
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
după abdicare, el a cerut Dietei Oldenburg un venit anual de 150.000 de mărci spunând că starea sa financiară era "extrem de precară". În 1931, Frederic a murit la Rastede. Elisabeta a murit la 3 septembrie 1955, după ce a fost văduvă timp de 24 de ani.
Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/327096_a_328425]
-
s-a înecat în dezastrul navei "White"; fiind singurul fiu legitim al regelui Henric I, moartea lui a aruncat incertitudine asupra succesiunii tronului. Matilda a rămas singurul copil legitim al regelui însă ca femeie ea avea un dezavantaj politic substanțial. Văduv după moartea Matildei a Scoției în 1118, Henric a început negocierile pentru o nouă căsătorie. În 1121 el s-a recăsătorit cu Adeliza de Louvain însă din căsătorie nu au rezultat copii. Soțul Matildei a murit la 23 mai 1125
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
a Scoției în 1118, Henric a început negocierile pentru o nouă căsătorie. În 1121 el s-a recăsătorit cu Adeliza de Louvain însă din căsătorie nu au rezultat copii. Soțul Matildei a murit la 23 mai 1125, lăsându-și soția văduvă la 22 de ani. Pe patul de moarte, Henric al V-lea a încredințat Matildei însemnele imperiale. Deși tronul imperial a fost electiv, mai degrabă decât ereditar, de multe ori titlul a trecut de la tată la fiu. Matilda a predat
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
regia: Ofira Henig), Miss Daisy în "Miss Daisy și șoferul ei" de Alfred Uhry (în regia lui Itzik Weingarten), , Charlotte în "Sonata de toamnă" de Ingmar Bergman (regia lui Itzik Weingarten) (2006),Sonia din "Sonia Mushkat" de Savion Liebrecht,"Clubul văduvelor vesele" (Cemetery Club) de Ivan Menchell,(regia: Ilan Eldad),"Quartet" de Ronald Harwood (în ebraică: „Yom Huledet le Giuseppe”) (în regia lui Moshe Perlstein), Femeia A din "Trei femei înalte" de Edward Albee (în regia lui Jack Messinger, 1997), Madame
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
țării. Având în vedere experiența sa de viață și de lider militar, era de așteptat ca într-un final să iasă învingător. Disputele dintre Vladislav cu mama sa vitregă, Salomea, și frații săi vitregi, au început în 1141, atunci când ducesa văduvă, fără știrea și acordul Marelui Duce, a început să împartă provincia ei, Łęczyca, între fii săi. De asemenea, ea a încercat să aranjeze căsătoria fiicei sale, Agnies, în speranța că va găsi un aliat potrivit pentru fii ei. Candidatul cel
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
al II-lea (primul fiu născut al ducelui cu prima sa soție, Zbyslava). Vladislav al II-lea a încercat să restabilească unitatea țării și i-a deposedat pe Ducii juniori. Disputele cu Marele Duce au început în 1141, când ducesa văduvă Salomea - fără consimțământul Marelui Duce Vladislav al II-lea - a organizat o întâlnire cu fii ei, la reședința din Łęczyca. Aici s-a decis logodna fiicei sale mai mari, Agnes, cu Mstislav al II-lea de Kiev, un descendent al
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
avea ultimul cuvânt cu privire la o posibila căsătorie a lui Agnes. Pentru a-și lua revanșa, în iarna anului 1142, a sprijinit acțiunile militare ale Rusiei, împotriva fraților săi vitregi și a mamei sale. La data de 27 iulie 1144, ducesa văduvă Salomea, a murit, iar Marele Duce intenționa să incorporeze regiunea Łęczyca în Provincia Seniorală. Acest lucru a fost contrar dorințelor ducilor juniori, care doreau să predea această regiune fratelui lor mai mic, Henric. Lupta a avut loc în anul 1145
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
naștere unui fiu, Boleslav al III-lea Gură Strâmbă. Deși Zbigniew era prea tânăr pentru a guverna, a fost trimis ca preot al Cracoviei, o poziție aranjată de Judith pentru a-l ține departe pe Zbigniew din linia de succesiune. Văduva ducesă Maria Dobroniega, bunica paterna a lui Zbigniew, l-a ghidat printre studiile sale ecleziastice. După moartea lui Judith de Boemia în 1089, Vladislav s-a căsătorit cu Judith de Suabia, denumită ulterior Sofia. Ea a fost sora lui Henrci
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
vede atât de des precum ar dori copiii și nepoții. Albert este bătrân prietenos, dar senil, în vreme ce soția sa, Jeanne, debordează de energie, cu toate că a fost diagnosticată cu cancer. Al cincilea din acest grup de prieteni este Claude, un bărbat văduv, un afemeiat bătrân care este un client frecvent al prostituatelor. Viața pe care o are îl aduce în situația de a suferi un atac de cord. În loc să îl trimită la un azil pentru bătrâni, prietenii lui decid să se mute
All Together () [Corola-website/Science/330848_a_332177]
-
regele Henric III al Franței pune capăt acestei situații, îi gonește pe pirați și instalează garnizoane, numindu-l guvernator, în 1581, pe comandantul Alphonse d'Ornano. În 1637, acesta îi transmite comandamentul fiului său François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV-lea. În 1707, în timpul războiului de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de Savoia ocupă insulele. În 1737, arhipelagul este cumpărat de la
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
străbunic pe Qusay,cât și din partea mamei pe Luey. Ea făcea parte din tribul Qurayș ca și Muhammad. În perioada preislamica Jahiliyya i se zicea „Tahira” care înseamnă cea curată,cea cinstită, femeie cu suflet măreț. Ea era o femeie văduvă, bogată și una din cele mai onorate femei din Mecca. Mulți bărbați bogați și de renume au vrut să se căsătorească cu ea, dar ea i-a refuzat pe toți.Muhammad face afaceri cu ea și pentru că îi apreciază corectitudinea
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]