2,974 matches
-
mai real decît tot ce-i aici. Înțelegi? — Înțeleg. Cred că deocamdată ar trebui să ai Încredere În mine. — N-am Încredere În tine, Exley. Nici „deocamdată“ și, poate niciodată. — SÎnt singurul În care poți avea Încredere. Inez Își lăsă vălul jos. — N-am Încredere În tine fiindcă nu-i urăști pentru ce mi-au făcut. Poate că ți se pare că-i urăști, dar În același timp te gîndești că dă bine la carieră. Pe de altă parte polițistul White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Domnișoară Soto, rareori a dat Edmund dovadă de atîta bun-gust. Îi Înmînă lui Ed o bucată de hîrtie. — M-a sunat acasă un om de la Biroul Șerifului. Pe tine te căuta. Am preluat mesajul. Ed palmă hîrtia. Inez roși prin văl. Dieterling zîmbi. — Domnișoară Soto, ți-a plăcut Dream-a-Dreamland? —Dumnezeule, da, foarte mult! — Mă bucur și vreau să știi că oricînd vei dori, ai asigurată o slujbă aici. Trebuie doar să ne dai de știre. — Vă mulțumesc, domnule, spuse Inez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trebuie să iau medicamentul ăla care să mă facă să-mi amintesc. I-am spus că nu vreau. Știai că ești singurul Wendell White din cartea de telefoane? Bud Îi Îndreptă pălăria și ascunse sub ea un colț rebel de văl. — Cum ai ajuns aici? Am luat un taxi. M-a costat o sută de dolari - din banii lui Exley, așa că e bun și el la ceva. Domnule polițist, nu vreau să-mi amintesc! — Drăguță, deja Îți amintești! Intră. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
solizi intrară În grabă, Îl luară În brațe și apoi pe sus. Tavanul cădea parcă peste el, bucăți de tencuială crăpată se roteau În spirală și se Înnegreau. Întrebări și răspunsuri venite prin negură, strigăte și scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul lui fotografii ale lui Lynn. Lynn, blondă și curvă, brunetă și ea Însăși. Lynn despre legătura lui cu Inez: „Poartă-te frumos cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei, pe care el se sfia să-l citească, pentru că știa că Îl are la degetul mic. Lynn gîndea Întotdeauna cu doi pași Înaintea lui, apărînd și dispărînd din viața lui, tot așa cum el apărea și dispărea din viața ei. Vălul acela negru palpita: Întrebări, răspunsuri. Liniște Întunecată, țăndări de tencuială rotindu-se În spirală și deschizîndu-se la culoare. Camera 7 de la Victory: paturile băieților de la Brigada Anti-Mafia. Ușa de la 6 larg deschisă. Bud se rostogoli din pat și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nenorocitule, te omor! Exley rîse. — Nu prea cred. Iar dacă intri În joc, blochez acuzația de tăinuire, te alegi cu o parte din merit și cu un mic bonus - informații legate de asasinatele prostituatelor, la care ții atît de mult. Vălul cel negru reveni. — Lynn? — Va fi prima persoană interogată - cu pentotal. Dacă e curată, o lăsăm În pace. Nu știe despre Whisper și Încă am cadavrul din San Berdoo. Iar noi doi ne răfuim după ce se termină totul. CAPITOLUL 52
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Flori de câmp Elena Marin Alexe Ascult bombănelile vântului cațărându-se prin tremurul frunzelor, atingând cu privirea vălul corolelor aurii, uit să mai respir. Răscoliri tainice, îmi pun întrebări de demult, apoi dau ocol timpului, când sufletul cheamă dor cu arome de eternitate. Zâmbesc soarelui, hotărâtă să adun speranțe, cu palmele sărutate de mireasma florilor de câmp, într-
Flori de c?mp by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83285_a_84610]
-
Măturând aleea tristă. Palma strânge o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se adună-n grabă Și invită vântu-n horă. Soarele zâmbește-n barbă, Floarea în genunchi imploră. Suspină doru-n altițe, Mii de ramuri prind a țese Minunate coronițe, Pentru văluri de mirese. Prin livada însorită Foșnetele prind a spune Că-n ograda înverzită Iar se-așteaptă o minune. În arome împletită, Primavara, flori, salcâmii, Toate-mi spun că sunt iubită, De Mântuitorul lumii.
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
raze imaculat ca florile de crin Privirea ascunsă printre degete caută îndelung o zare deschisă inimii spre liniștea absolută În fiecare dimineață dau mâna cu speranța și-mi promit drum liber spre bucurie în timp ce-mi trag peste ochi vălul cernut al lacrimilor
Doar promit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83303_a_84628]
-
să mă susțină Peste ochi toarnă-mi lumină Iartă-mi gândurile rele Urcă-mă mai sus de stele Peste inima-mi rănită Lasă-Ți mila înmiită Și balsam de bucurie Șoapta dulce s-o învie Cu privirile senine Seara-n văluri negre vine Ușurel o prind de mână Când cu ziua se îngână
Drumul inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83313_a_84638]
-
Dă-mi mâna iarnă Elena Marin Alexe Dă-mi mâna iarnă, s-o pornim la drum, Prin vălul nopții ce ne împresoară, Pe dalbele poteci, tăcute-acum, Să alergăm până la primăvară. Cutreierând pe munți și prin abis În frumuseți de sine grăitoare, Vom transforma dorințele în vis Și albul tău în magică splendoare. Ne vom plimba ascunse-n adieri
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
să spună ce o doare cu adevărat. Dar nu-și înțelegea durerea cu mintea, era numai o certitudine a trupului de care și-a dat seama doar după un alt timp, când avea senzația că se ridică niște pâcle asemenea vălurilor de pe creierii ei, încă îmbâcsiți cu anestezice, încât nu ar fi fost în stare să-și spună dacă se trezește sau dacă e doar la limita mereu oscilantă dintre somn și trezie ori dacă, mai rău, toate nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci altceva mai greu de definit, de parcă n-ar fi vrut să violeze niște tabu-uri neștiute al căror sens nu-l pricepea, îl făcea să meargă încet prin casă, iar dimineața să se bărbierească pe dibuite, neîndrăznind să înlăture vălul alb de pe vreuna din oglinzi. Nu știa ce semnificație are obiceiul acesta. Dar ca și cum s-ar fi temut să se vadă în oglindă, în viață și continuând să facă gesturile pe care de atâția ani le făcea în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
numai s-o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
suferit, biata de ea! Când am văzut-o ultima oară... Nu le răspundea, mesteca încet, privindu-i, cu o urmă de zâmbet în colțul gurii, dând din cap la tot ce spuneau. Cecilia Beldiman stătea în capul mesei, își scosese vălul negru, fața zbârcită îi era puternic fardată, se uita la el, i se părea, cu ură. Ce-o fi fost în capul ei? Îi vedeau și celalți privirile? E doar o părere? Glasurile se amestecau peste masă, în zăngănit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreo oră sau mai mult, chipul ei strălucea, sau lui i s-a părut că strălucește, dar n-a întrebat-o nimic nici atunci. Se bucurau amândoi că se regăsesc. Dar pe drum, mai târziu, ea a rupt dintr-odată vălul așteptării și era ca și cum amândoi știau că asta era inevitabil. A vrut să știe dacă o iubește și ce face și ce nu face cu ea. Și să se hotărască odată ce are de gând. Pentru că, dacă îi e teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat în
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
stinse În camerele de la parter și altele aprinse În dormitoare sau pe coridoare, pentru că oamenii se duceau la culcare. Observă o femeie cum ridică o perdea pentru a ajunge la ivărul ferestrei: era Înfășurată În perdea ca o mireasă În vălul ei. Într-o casă modernă, o fereastră glazurată de baie era luminată și arăta foarte limpede silueta unui bărbat În maiou: omul bău dintr-un pahar, Își dădu capul pe spate și Își clăti gura și gîtul, apoi se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca Înainte, nu vedeau, ci simțeau pustiirea din jur; Încercară să pătrundă bezna care Învăluia pămîntul și privirile le lunecară peste lucruri. De două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
coșcovite. Casele noastre sunt cele fără perdele, proprietarii lor preferând să se bizuie pe obloanele lor recondiționate cu cheltuială, În timp ce vecinii noștri mai săraci Încă se bucură de confortul clasicelor perdele sau Își ascund treburile În spatele unor plase ca niște văluri. În anii ’70, cuplurile ca noi smulgeau vechile decorațiuni victoriene - șemineuri, cornize, băi cu gheare Încleștate de monștri În fiecare colț - În numele modernității și acum noi, În numele unui nou tip de modernitate, am plătit o avere ca să le punem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
continuă: O să rămâi fără cauciucuri. Nu vrei s-o tragi pe alee? Pot să iau chestiile alea din drum. Nu, e În ordine, serios. Ne facem loc pe holul Îngust, cu un suport din fier forjat ticsit cu ghivece de vălul miresei. O duc tare bine florile tale, Julie, spun eu. Încearcă numai să le omori, și tot or s-o ducă, Îmi răspunde Julie dând din umeri. Am niște ceai făcut, vrei o ceașcă? Steven, dă-ți jos picioarele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
refuzat, renegat, anulat dintr-odată, ca la un semn invizibil, în sute de dioceze, Episcopatul care pogorîse din proprie dorință de pe tronul său căci se urîse singur (iar Episcopii din Germania, din Franța și din Anglia și-au smuls singuri vălul de pe ochi), Episcopatul, spun, care poate să fie pedepsit, nu poate însă să piară de tot, căci cuvîntul lui Cristos, care este făcut să țină pînă la sfîrșitul veacurilor, l-a făcut să iasă din amorțeală, să se înspăimînte de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de vreme ce nu mai avem nimic a ne spune, replică contesa glacial. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Charlie se uită îngrijorat de la mama lui la a mea. Nu-mi dădeam seama pe cine-o să creadă. Poate i se luase un văl de pe ochi și-și reamintea vechile povești de familie. Nimeni nu mișca și nu scotea o vorbă. În timp ce secundele se scurgeau, tăcerea devenea din ce în ce mai apăsătoare. Apoi, mama emise o perlă: —Ei bine, acum că totul a ieșit la iveală, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prietena sau prietenul care le filma. Începură să se dezbrace una pe alta, pianotînd cu degetele pe bretelele sutienelor, mîngîindu-și pielea Înnegrită de soare și netezindu-și urmele lăsate de bretele pe piele. Femeia cu părul platinat Îi ridică miresei vălul de pe față și o sărută pe gură. Începu să se joace cu sînii ei, făcînd ochii mari și surîzÎnd cînd sfîrcurile se Întăriră, de parcă era martoră la vreun miracol al naturii. Camera video asista pasivă la dezmierdările femeilor. Urmăream scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]