43,214 matches
-
cărțile sale beletristice neîntrunind sufragiile. Ba chiar romanul Noaptea de Sînziene fiind, estetic vorbind, un eșec notabil, deși autorul continua să creadă că e capodopera sa. Memoria îl înșela pe autorul nostru și cînd notează "cu mare precizie" că în vara lui 1938, întîlnindu-se cu Cioran, ca doi noctambuli singuratici pe un bulevard bucureștean, autorul Schimbării la față a României i-ar fi spus că, aici, în România, nu se poate crea nimic valabil, condamnați la un etern anonimat datorită destinului
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
jumătate a lunii aprilie, M. Eminescu, împreună cu Scipione Bădescu și V. Dimitrescu (V.D. Păun), tustrei tipăresc o foaie volantă, în care fiecare publică cîte o odă funebră (M. Eminescu: La moartea principelui Știrbey.) M. Pascaly a pregătit pentru primăvara și vara acelui an un turneu în Moldova: București-Galați-Iași-Cernăuți (în Bucovina) - Botoșani. I.L. Caragiale a afirmat: "Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova." Turneul a început pe la jumătatea lunii mai, așa încît pe la sfîrșitul lunii se juca
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
fundamentale, "Credință/ Iubire/ Poezie/ Restul.../ E deșertăciune." (p.131), iar pe de altă parte umple aceste coordonate cu reacțiile și sfaturile mundanului. Sică Popescu, ...Restul e deșertăciune, Ed. Steady Promotion, București, 1999, prefață Dan Verona (Un portret al poetului în "vara de noiembrie"), prezentare bio-bibliografică Ică Bondoc (Sică omul...); cu postfața (?) (sic!) autorului, 164 p., 20.000 lei
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
se transforma în contrariul ei. Firește, urma cursuri la Sorbona. Dar trezirea ei la realitatea politică s-a făcut și pe cale directă, dar și pe cea livrescă (1984 al lui Orwel, citit, în 1950, într-un Paris încins de căldura verii, a înfricoșat-o pînă la ideea sinuciderii, lămurind-o deplin asupra cruzimii și stupidității unei lumi pe care n-o știa, dar care pîndea să-i cotropească țara, de fapt cotropindu-i-o deja în strînsoarea ei). Vestea abdicării - știa
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
pe care îi primea acasă în vizite prelungite) și, adesea, constatam că izolatul meu prieten era unul dintre cei mai informați oameni din București. Ceea ce era, evident, o performanță. Îl vizitam, periodic, acasă, în lungi taifasuri și, cînd și cînd, vara, îl scoteam cu mașina mea într-o călătorie spre Țăndăreii natali, unde opream în fața porții spitalului, zărindu-se bustul în bronz al tatălui său, întemeietor și conducător, cîteva decenii bune, al acelui așezămînt. Dar, curios lucru, refuza să coboare pentru
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
că nu poate nici azi. Produs al comunismului, care l-a (de)format fără speranță, fostul președinte operează automat cu alternative triviale și simpliste: comuniști sau naziști; golani sau cetățeni respectabili; intelectuali sau muncitori; a munci sau a gîndi etc. Vara trecută, cînd România a fost invitată de onoare la Festivalul organizat de Smithonian Institute la Washington, s-au făcut eforturi instituționale și imaginative uriașe pentru a se etala în public tot ce putea să treacă drept reprezentativ pentru noi. Pe
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
O istorie retrospectivă ș.a.) și articolele despre cărți și autori valoroși. Între aceștia, Gellu Naum căruia Geo Vasile îi consacră un studiu cu va urma, intitulat Poezia reciclării hazardului (în paranteză fie spus, marele nostru poet, care va împlini la vară 85 de ani, singurul contemporan cu valoare universală recunoscută, e mai prețuit în străinătate decît acasă. Cîndva ne va fi rușine de asta.). Numele lui Ștefan Agopian e prezent în mai multe articole din sumar și deasupra unui interviu - toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
de unde s-a ales cu prietenia de o viață cu N.D.Cocea, I.G.Duca, Tudor Arghezi și Vasile Demetrius), se înscrie, în 1899, la Facultatea de Litere și Filozofie, frecventînd cursurile lui Titu Maiorescu, Pompiliu Eliade, și Coco Dimitrescu-Iași. În vara de după încheierea anului întîi de studii filosofice, pleacă, împreună cu prietenul N.D.Cocea, să-și petreacă vacanța la Mînăstirea Văratec. Aici se îndrăgostește puternic, de o tînără călugăriță în ascultare, Zoe, care îi împărtășește sentimentele. Se produce, aici, instantaneu, o dublă
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
preotul Vasile Radu, în 1938, negreșit cea mai impunătoare tălmăcire artistică a Sfintei Scripturi în limba noastră. Romanul din 1935 fructifică amintiri și din anul de studii filosofice (inclusiv atmosfera politică a timpului) și segmente din momentul acelei convertiri din vara lui 1899: Un cap cărunt, puțin calvit, trecu printre capetele negre, blonde, castanii, și pe linia catedrei - singura liberă - apăru figura lui Titu Maiorescu... Este un om de statură mijlocie, îmbrăcat cu severă luare-aminte și oferind, deocamdată, privirilor un piept
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
englez l-a impresionat mult pe eroul romanului, Doru Filipache, ca și pe prietenii săi. A impresionat-o și pe o colegă, Antonina, și ea audientă, și o privire de o clipă între ei i-a fuglerat, pecetluindu-le destinele. Vara, în vacanță, a descoperit-o la mînăstirea Văratec, ea fiind nepoata econoamei mînăstirii și fiica ei de suflet. S-au cunoscut (s-au recunoscut) și s-au îndrăgostit. Dar Antonina știa să se păstreze distantă, chiar după ce, invitată acasă la
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
intervenția contrabasului (glaciară) a fost oportună după gemetele violei/ încît pînă și ihtiozaurii Chinei și șarpele cu pene Quetzalcoatl/ au cedat în sfîrșit piculinei și cornului/ abia a mai rămas din uvertură/ zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă/ împodobită cu siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ei tînăr/ buzele ei spunîndu-le tuturor cu blîndețe/ gata, destul, e de-ajuns, nu mai am! Trupul deplin învățat/ cu poftele ei feminine s-a lăsat captivat de aceste volume/ șoldul ei asemănător animalelor tinere de pe mătasea de rochii de vară/ suplinind îngerii asexuați din întreaga Renaștere/ se fofilează cîteva clipe în învălmășeala comună/ și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ar risca să pară șifonată. Așadar, într-o baracă ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să trăiască marginalizații: frumuseți de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare și, de ce nu, traumatizantă. Regizorul Gelu Colceag revine la Teatrul Odeon, după ce tot aici a pus și Don Juan à la russe (după Platonov de Cehov) și face două distribuții, complet diferite și la lectura numelor
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
să pară șifonată. Așadar, într-o baracă ciudată și sordidă, în apropierea unui Ospiciu sînt nevoiți să trăiască marginalizații: frumuseți de mîna a doua sau a treia alături de nebuni cu acte în regulă. N-a durat decît o vară. O vară fierbinte, aiuritoare și, de ce nu, traumatizantă. Regizorul Gelu Colceag revine la Teatrul Odeon, după ce tot aici a pus și Don Juan à la russe (după Platonov de Cehov) și face două distribuții, complet diferite și la lectura numelor și la
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
dorinți sînt foarte limitate. Aventura lui cea mai tare și de care își aducea aminte numai la chefuri prelungite, cînd bărbații, mai ales după o anumită vîrstă, încep să-și povestească aventurile din trecut... Era student și era într-o vară la muncă, la țară, cum se făcea pe vremuri. Satul avea duminica o horă în spatele unei cîrciumi, și la care horă veneau flăcăii din sat, sau tractoriștii, sau cei cu muncile agricole. Îi plăcuse o fată pe care o chema
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
cum se făcea pe vremuri. Satul avea duminica o horă în spatele unei cîrciumi, și la care horă veneau flăcăii din sat, sau tractoriștii, sau cei cu muncile agricole. Îi plăcuse o fată pe care o chema Aurica, blondă, voinică, îmbrăcată vara mereu în alb, o stambă veșnic mototolită și cu resturi de paie prinse de rochia înnădușită, semn - aveau să zică ceilalți - (în afara lui) că Aurica se cam tăvălea pe cîmp, pe miriște, sub clăi, căpițe, pe unde se nimerea... Pe
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
cu încărcătura naționalistă, nu cu aceea anti-comunistă. De pildă, un an rău i se pare d-lui Ungheanu 1968, cînd Uniunea Scriitorilor ar fi încăput pe mîna foștilor colaboratori de la Cuvîntul liber de pe vremuri; despre 1971 și tezele lui de vară nu se suflă în schimb un cuvînt. Nici 1989 nu e, pentru dl Ungheanu, o piatră de hotar, deși studiile trec deseori dincolo de data indicată în subtitlu. Dl Ungheanu se face a uita apoi că grupul, căruia i s-a
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
apariția primelor două volume din ediție, decis să facă o călătorie în țară. În ianuarie 1970 îi scria d-nei Elena Beram: Dacă voi obține cetățenia americană în cursul acestui an, așa cum sper, voi veni în țară la începutul vacanței de vară". Dar, în februarie același an, după evenimentul reorganizării editurilor din România, decepția începe să se manifeste: "În orice caz, așa cum merg lucrurile, nu cred că retipărirea volumelor de eseuri și a celorlalte romane e dorită de editură. Deci avem timp
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
ca vibrator o eprubetă plină cu sângele lui/ folosea ca suzetă un deget al lui" Ce anume are cartea antipatic Faptul că un grup de tineri și foști tineri și-a făcut de cap la Tescani, într-o vacanță de vară, poate fi privit cu simpatie (deși lui Mircea Cărtărescu și nici chiar lui Florin Iaru nu prea le mai stă bine să se poarte studențește). Iar ideea acestui grup de a-și petrece timpul nu numai "hăhăind și pilind", ci
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
happy end, așa ca-n viață, cu eroina... blondă și despletită... strînge din dinți și merge mai departe, mereu mai departe, lăsînd în spate copilăria și pe mama, pe nenea Costi și pe tanti Lili, iubirea și orașul, aurul și vara solară, clișeele dintotdeauna ale fericirii (...)". Dacă, în tinerețe, pentru a-și proteja jocurile imaginației, eroina noastră preferă să poarte ochelari de soare în locul celor recomandați, mai tîrziu, ajunsă o soție lenevind domestic pe canapea, i-ar fi mai utili ochelarii
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
Dumitru Avakian Abnegație și organizare, eficiență și finalitate privind plasarea pe "orbită" a laureaților. Aceasta am constatat la Brăila cu prilejul susținerii, în vara trecută, a ediției Concursului Internațional "Hariclea Darclée". L-am audiat atunci pe baritonul clujean George Petean, laureat al distincției supreme. L-am reaudiat de curând la București, în rolul titular, cu prilejul prezentării integrale la Ateneul Român, a operei "Don
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
Eugenia Vodă Mărturisesc că am invitat cîțiva colegi de breaslă să ne scrie despre " Istoria critică a filmului românesc contemporan", cartea lui Valerian Sava, apărută, în vară, la "Meridiane". Toți au refuzat, sugerînd, cu prudență, că "nu merită" sau "nu e cazul"... Evident, nu ceream elogii, ci opinii. Semnalez faptul, în măsura în care refuzul îmi pare simptomatic pentru climatul cinematografic autohton, în care nu mai există nici o revistă de
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
Constantin Țoiu Pe ziua de doisprezece august în anul 1991, la Roma, sînt singur și trist. Starea aceasta de tristețe mă cuprinsese în mijlocul unei zile fastuoase de vară, nebătută de nici un vînticel. Vîrfurile chiparoșilor stînd neclintite, pot să spun ca-n pasta groasă, verzuie a celor de pe fantastica pînză a lui Van Gogh. Băiețelul patronului barului de lîngă zidul lui Vespasian, prin poarta căruia pătrunzi pe teritoriul vechi
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
lui pîrleală ce mi-o aplică, serios, m-a întrebat, zîmbind fermecător, îngerește, ca toți îngerii pe care Renașterea, și nu numai ea, i-a pictat în Roma aceasta augustă care nu se știe de ce, azi, în ciuda aerului sărbătoresc al verii pline, mă întristează, - mă întrebase dacă-mi place laptele. Sau, de atîta măreție, să ți se facă și greață?... Se întîmplă. Privindu-mă cum îmi beau paharul acela de lapte, băiețelul-trișor mă întrebase așadar dacă e bono? - laptele pe care
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
Horia-Roman Patapievici, în care românul apare urât, neconstruit, dizarmonic sau în mândrele stihuri unde flăcăi asemuiți înaltelor nefoioase carpatine învârt magic în horă june mlădioase ca firul de grâu în spic? Rău trebuie să-i fi mirosit - mai cu seamă verile - balcanicul București nordicului Eminescu - nici Caragiale cel speriat de microbi nu l-a suferit. (I-a plăcut, totuși, lui Mateiu, amator de finețuri fezandate). Bucureștii pe ale cărui ulițe insalubre se preumbla Eminescu tocmai începea să fie dotat cu acele
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]