3,889 matches
-
aceeași flacără ca noi toți, nu-și pierde niciodată cumpătul, e gata să emită ideile cele mai revoluționare cu un zâmbet de copil ghiftuit. Îi reproșez, câteodată, faptul că nu are cine știe ce trăsături de oriental. Îl veți vedea: sub un veșmânt persan, există răceala englezească, ideile franceze, un spirit mai anticlerical decât al dlui Clemenceau. Se numește Fazel. El este acela care vă va conduce până la Mirza Reza. L-am Însărcinat să fie cu ochii pe el, atâta cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință Fazel, În câteva fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de turcoaz și smarald, tocă Împodobită cu pene. În marea sală a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spate, ca și cum ar fi continuat să respire. Între timp, Îi dă de știre prințului moștenitor să vină de la Tabriz, unde e guvernator. La sanctuar, soțiile Șahului tabără asupra asasinului, care Îl insultă și-l acoperă de lovituri, mulțimea Îi smulge veșmintele, e gata să fie sfâșiat În bucăți când colonelul Kassakovski, comandant al brigăzii căzăcești, intervine ca să-l salveze. Sau, mai degrabă, ca să-l supună unui prim interogatoriu. Lucru curios, arma crimei a dispărut. Se spune că o femeie a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avut alte distracții, dar acest contact silit cu un condamnat la moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să-l ucizi pe preaiubitul nostru șah?” „Celor care au ochi să vadă nu le va fi deloc greu să remarce că șahul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
defectuoasă a cuvântului „filozof“ (n.r.). 1 Teologi musulmani (n.tr.) 1 Veche măsură persană de lungime, În jur de 5,23 km, n. t. 1 Vioară cu trei coarde, n. t. 1 Derviș sau pustnic musulman, identificat ca atare după veșmântul său de lână, n. t. 2 Șoală superioară musulmană, n. t. 1 Spirite (n.tr.). 1 Măgari sălbatici, n. t. 1 expresie peiorativă pentru burghezi, În timpul Comunei din Paris, n. t. 2 formulă familiară pentru soldații gărzii naționale mobile, n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dramatizat eu. „Fără Îndoială, omul nostru Își iese din pepeni, se... Cum dracu’ se face un templier când Își iese din pepeni?” „Se face stacojiu la față”, suflă Belbo. „Exact, cum zici tu, se face stacojiu la față, Își scoate veșmântul și dă cu el de pământ...” „Luați-vă tunica asta de rahat, la dracu’ cu voi și cu templul vostru!” am propus eu. „Ba mai mult, dă una cu spada-n sigiliu, Îl despică și zbiară că el se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și regelui Balduin al IV-lea cel Lepros, se stinseseră luptele interne din Libanul Însângerat Încă de pe atunci, căzuse deja o dată Ierusalimul, Barbarossa Înecat În Cilicia, Richard Inimă de Leu Învins și umilit se Întorsese În patrie deghizat chiar În veșminte de templier, creștinătatea și-a pierdut bătălia, maurii au un simț cu totul diferit al confederației ce se Încheagă Între potentați autonomi, dar care sunt uniți În apărarea unei civilizații - ei l-au citit pe Avicenna, nu sunt ignoranți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atât de important, Încât trebuie să rămână secret.” „Ce nemernici.” „Nu, nu, au, Încetează. Oricum, rozacruceeni, cum se Înmulțesc, hotărăsc să se răspândească În cele patru zări ale lumii, cu misiunea de a Îngriji gratuit bolnavii, de a nu purta veșminte prin care să poată fi recunoscuți, de a se camufla Întotdeauna după obiceiurile fiecărei țări, de a se Întâlni o dată pe an și de a rămâne În secret timp de o sută de ani.” „Scuză-mă, dar ce reformă voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea e mama lui Crist În carne și oase? Nu, dar nici nu gândesc contrariul. Se desfată de similitudine, simt spectacolul ca viziune, iar viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fântânii era probabil un craniu, din ale cărui găvane ieșea un șarpe alb... Lorenza Îmi gâfâia cuvinte În ureche, dar nu-i auzeam vocea. Șarpele se unduia În ritmul unei muzici triste și lente. Bătrânii monarhi erau acum Îmbrăcați În veșminte negre și În fața lor stăteau șase sicrie acoperite. Se auziră niște sunete surde de trâmbiță joasă și apăru un om cu o glugă neagră. Avu loc mai Întâi o execuție hieratică, ca și cum s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
contactul cu Lorenza, și abia atunci m-am Întors s-o caut printre umbre. Acum sala era o criptă, sau un mormânt somptuos, cu bolta iluminată de un grant de o mărime extraordinară. În fiecare colț apăreau niște femei În veșminte virginale, În jurul unui cazan cu două niveluri, un fel de mic castel pe o temelie de piatră cu un portic ce părea un cuptor, două turnuri laterale din care ieșeau două alambicuri ce se terminau cu o bilă ovoidală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nori adevărați. Prevăzuți de ritual, evocați? Poate că nu, Însă oficiantele calculaseră că pe ridicătura aceea, În Împrejurări favorabile, se puteau forma acele mase noroase hieratice la suprafața pământului. Era greu să te sustragi farmecului acestei scene, mai ales că veșmintele oficiantelor se amalgamau cu albeața fuioarelor de fum, iar figurile lor păreau să iasă din acea negură lăptoasă și să reintre În ea, ca și cum ea le-ar fi dat naștere. A existat un moment În care norul a invadat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care au fost nevoiți să le părăsească. Îmi aminteam de răfuiala cu miticii a comparatistului Ovidiu Drimba: unde ai văzut tu în Ardeal să se arunce lumea pe jos în biserică, să treacă preotul peste ei, să se frece de veșmintele lui? Superstiții din astea vezi doar aici, la miticii ăștia! Râdeam în mine, știam că nici acolo situația nu era chiar așa roz, deviam discuția: spuneați că aveți cea mai luxoasă ediție a Divinei Comedii, una cu ilustrații fabuloase? Râma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vine, luna se ridică fantomatică pe cer. Ca niște păsări cu aripile întinse și pline de diamante, apar stelele. Toamna domnește în noaptea feerică, umedă și răcoroasă. Un fior mă străbate căci știu că în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat.
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
un peisaj, o pasăre, o floare. Multumesc! Imaginați-vă că stați pe pământ și tot ceea ce se află în jurul vostru începe să vă vorbească. Să auziți cum crește iarba, să simțiți cum râurile se întrec în glume, florile își țes veșminte colorate. Totul tinde către pace, calm și liniște...dar totuși senzația de întreg lipsește cu desăvârșire. Toate aceste sunete ce tind să vă armonizeze cu vibrațiile universului nu fac alceva decât să vă pregătească pentru ceea ce veți auzi mai târziu
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
de baia criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de existența ta. Din partea ei, Mama a acceptat această poreclă dacă nu cu un tremur de emoție, măcar cu o solemnitate egală cu aceea a echipajului. Hainele lor nu făceau caz de etichetă, la fel ca și ocupanții lor. Fiecare veșmânt oglindea personalilaloa proprietarului. Cămăși și pantaloni, după luni sau ani de naftalină, aveau nevoie de primenire, ca și corpurile care petrecuseră atâta timp în cuvele lor hibernale. Echipajul nu-și lua uniforma normală decât în marile ocazii. Primele sunete produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doar cu lumina rațiunii. Total diferită este în schimb poziția hegeliană, care se folosește din plin de conținuturi ale Revelației: forma trinitară a Absolutului, istoria umană ca dialectică a căderii și mântuirii, rezultatul escatologic al istoriei cu Providența travestită în veșmintele «vicleniei rațiunii». Aceste concepte, evident transformate din adevăruri revelate, și-au pierdut totuși caracterul lor de mistere religioase, fiind complet raționalizate. Dinamismul lor intern a fost transformat într-o structură dialectică, elaborată în limitele unui anumit imanentism metafizic. Strict vorbind
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
gene. Gina era ninsă, sclipitoare în lumina vitrinelor de autoservire, decorate cu beteală, copii pe săniuțe de carton, becuri și globuri colorate. Părul și fața ei, sub spicul delicat al căciuliței de vulpe, se înroșeau brusc de la staniolul purpuriu al veșmântului vreunui Moș Crăciun tronând, cu barba de vată, între băuturi și conserve; în holul casei, când am prins-o în brațe, m-a întrebat dacă n-aș vrea să stăm puțin în camera ei. Am intrat amândoi în casă, unde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acest reflex al vorbirii comune, apare evidența unei singure suferințe umane posibile, cea la nivelul spiritului. Corporalitatea ca masă complexă de materie este doar integrată unei forme și structuri bine determinate, este așezată în matrița ce o poate expune drept veșmânt al spiritului uman. Ea nu suferă ci se conformează diferitelor posibile modificări, alterări, limitări sau restrângeri ale capacităților și funcționalității sale. Aceste manifestări sunt preluate și asumate de către spirit. Astfel, nu trupul suferă ci spiritul prin intermediul trupului. Durerea corporală nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să se umple cada, Tom intră în dormitorul lui Greg și al lui Ju și dădu la o parte ușa glisantă a uriașului dulap în perete, care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât și Judy aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele costume, bine croite, ale lui Greg (nu purta niciodată pantaloni „de gata“ sau blugi), hainele de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândise niciodată serios că ar trebui să se lase de preoție. Numai în ultima vreme începuseră să-l bântuie unele neliniști. Să fi fost posibile, la urma urmei, scandalul, dizgrația, izgonirea? Cum slujba se terminase, ieși din scenă, își scoase veșmintele strălucitoare și reapăru în sutana lui neagră la ușa din stânga a bisericii, pentru cazul când cineva ar fi dorit să-i vorbească. Trei dintre enoriași se aflau acolo, Hector Gaines, Benning (al cărui prenume era Robert) și Diane. Părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John Robert, cu vederea și mai orbită de brusca trecere de la lumină la întuneric, se îndrepta spre silueta în picioare, vag profilată în lumina din sanctuar și, în ciuda veșmintelor acum total diferite, recunoscu omul pe care i-l arătase Bill Șopârla la Băi. Se apropie de preot și rosti: — Rozanov. Acest cuvânt, bolborosit cu vocea bizară a lui John Robert, s-ar fi putut să nu-i spună preotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înfuriat și am spart-o, dar poate fi reparată. Vezi, figurina asta mică japoneză, din fildeș, un om cu un pește, de fapt un pescar cu coșul, uită-te sub piciorul lui și observă cu câtă migală sunt redate faldurile veșmântului - i-am rupt capul, dar poate fi reparat. Asta-i de făcut, totul e de făcut. O, dac-ai ști cât sunt de nefericit, cum mi se sfâșie inima în piept. Totul e atât de negru. Ce povară... Părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]