2,286 matches
-
Mama era de loc din satul vecin, Roșiori. Unde locuia acum era străină și cam singură. Se ocupă de noi, copiii, că eram mici, sub zece ani. S-a iscat o neînțelegere, sau mai bine zis o ceartă, cu o vecină. De la păsări. Vecină s-a răzbunat pe mama și i-a dat foc casei, lăsând-o asupra iernii fără un acoperiș deasupra capului. Casă fiind acoperită cu stuf, a ars fără milă. Mama s-a speriat tare de tot, s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
plânsa niciodată că muncește prea mult, că face munci prea grele, că ar fi obosită sau că nu mai poate. . . A fost bună cu vecinii și cu toți care au cerut vreun ajutor de la ea. Pe timp de secetă veneau vecinele să le împrumute mălai pentru o mămăligă. Totdeauna le dădea o sită mare cu mălai îndesat și cu vârf deasupra sitei. Era foarte credincioasă. Era obișnuită să meargă, în duminici și sărbători, la biserică, să asiste la Sfânta Liturghie. Cea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
merg pe jos până la gară. Ne-am despărțit și mi-am zis „cât sunt de fricos”. I-am spus soției că trebuie să merg la București pentru a fi martor într-un proces, iar ea, biata, a împrumutat bani de la vecina Zâna, ca să-i cumpăr de la București o pereche de pantofi. La timpul potrivit, de dimineață, am plecat. Trecând prin fața primăriei, am observat, în zăpada proaspătă, urma unui autoturism venită dinspre Târgul Frumos și intrat la Gospodăria de Stat. Am și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în tot ce spune și face o tinerețe perpetuă, delicatețe, blândețe lucidă, mister inepuizabil. Am avut din nou sentimentul comunicării și comuniunii fericite. M-am dus dis-de-dimineață la bancă, pentru a mă explica în privința datoriilor. Coborând scările m-a întâmpinat vecina Ebba, felicitându-mă pentru ziua îngerului Gabriel. Asta m-a încurajat. Am făcut față întrebărilor: când voi plăti datoriile? Anita Tarre și avocatul au fost foarte amabili cu mine. Am promis că plătesc în fiecare lună 500 de coroane, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vii ale culturii universale. În Iugoslavia continuă războiul civil, îngrozindu-i pe oameni. O rană deschisă, sângerând în corpul deja plin de cicatricele a două războaie mondiale. August Dunărea s-a umflat, atingând șapte metri! Inundații în România și Austria. Vecina mea Ebba a venit cu un vas plin de căpșune suedeze. Am mâncat, luând în mine roșul și albul în care îmi place să mă îmbrac mai ales în luna nașterii mele, august. Azi-noapte l-am visat pe Pierre Zekeli
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sfânta din Sicilia care a refuzat să fie căsătorită, i s-au scos ochii pentru nesupunere, devenind martir, sfânta orbilor. Dureri în brațe. Am exagerat în totul - am dus în brațe computerul greu pentru a-l dărui lui Karin (fiica vecinei mele, Margareta). Am fost totuși la Eva (Bonnier) pentru a vedea coperta la viitoarea mea carte. Eva era și mai frumoasă, slăbise, și asta îi esențializa trăsăturile. Era de față și criticul Maria Schotenius; care se ocupă de BML; conversație
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe Boon despre vizita mea și că voi avea dificultăți de a fi primit. Bineînțeles, casa era goală. Nici urmă de Boon. Am sunat la poartă un sfert de oră, la soneria manuală de deasupra grilajului: nimeni n-a apărut. Vecina lui Boon a venit, întrebând ce doresc. Să-l văd pe domnul Boon! Ah, a răspuns ea, a plecat cu mașina acum câteva ore, cu soția lui! Bine, i-am spus, îl voi aștepta la cafeneaua din colț. Și că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în românește de mine. În timp ce în Suedia e răcoare, în America mercurul s-a ridicat la 38 de grade. A bătut un vânt puternic în sudul Suediei, arborii au căzut peste case, o fetiță a murit sub un arbore frânt. Vecina mea Ebba plânge, soțul ei, care e la spital, i-a spus clar că nu se mai întoarce acasă: se pregătește să plece foarte departe, acolo, sus, o stea îl așteaptă de mult. Lucrez la un număr despre Suedia, la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
totul, era puțin schimbat: casa familiei Horvath se transformase într-o vilă luxoasă, alte case zăceau în ruină. Dar bunica, Nana, era veselă și stătea în veranda ei, făcându-mi semn cu mâna. Apoi, din nou, cineva mă iubea. Soțul vecinei noastre Ebba a murit, așa cum o prevenise pe soția lui, s-a dus la „steaua lui”. Am fost la serviciul funebru, apoi la masa oferită generos. Erau toți vecinii de față, s-a vorbit mult despre Sigurd, care împreună cu Ebba
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
femeia borțoasă iarna, mănâncă mălaiul iarna și-n primăvară, cân să iasă la treabă mănâncă un c...rahat. Aia e, bă, aia e. - Dar cu nașterea cum rămâne domajur? - O să nască ea, n-aveți grijă că cheamă un țăran ori vecina ori o babă și naște ea dar el e singur pă câmp. - Naște baba? mai întreabă ca să fie în treabă, un terist. - Naște pe pupăza măti, cine-i fi tu, acolo, numai să nu fii terist. - și cu nașterea lui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă plecați îmi lăsați mie câinele? m-a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. Unde să plec? am întrebat-o. 20 A zâmbit și a plecat spre casă cu gălețile pline fără să-mi răspundă. Mirată, am privit în urma ei. Odată intrată în casa rece și neprimitoare, am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oprire. Ieși afară și vezi dacă nu a venit cineva pe râpă, să asculte la geam. Am dat aparatul mai încet, să ascult zgomotele serii. Când m-am așezat în fotoliu ostenită, să-mi adun gândurile, mi-am amintit de vecina care mi-a cerut să-i dau câinele când voi pleca. Nu știu de ce, gândul mi-a fugit la profesorul de filosofie și religie la al cărui curs participasem în ultima zi de pregătire 21 la Academia „Ștefan Gheorghiu” din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cărnii pe care o procura de la complicii ei. Cu ceva bani în plus, mă aprovizionam mult mai ușor cu cele necesare hranei de zi cu zi. Același lucru făceau și alții. Oamenii erau foarte zgârciți datorită crizei. Îmi amintesc de vecina de palier care, atunci când i s-a stricat congelatorul, a pus la mine niște carne pe care, din neatenție am consumat-o, crezând că-mi aparține. Când mi-a cerut-o, nu am avut de unde să i-o înapoiez și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cam aceeași vârstă. Pe cățel l-am botezat Miki și l-am îndrăgit din prima clipă. Era mic, dar avea niște labe mari, semn că va fi un câine vânjos când va crește. Peste puțin timp a venit o altă vecină, care mi-a adus un pisic jucăuș abia înțărcat. La țară sunt șoareci mulți! V-am adus un pisic să-l creșteți, ca să prindă șoareci! Cu ultima cursă a sosit soțul, împreună cu Mișu. Când am ieșit din cabinetul primului secretar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu ultima cursă. Motiva că rămâne la ore suplimentare. Apartamentul din oraș era neîngrijit, rece, pe jumătate gol. O parte din mobilele mai ușoare le dusesem la țară. Se simțea lipsa unei femei care să se ocupe de treburile gospodărești. Vecina de vizavi avea cheia de la apartament și când lipseam mai multe zile, intra și verifica instalația din baie, butelia și uda florile. Când intram în bloc, destul de rar, vecinele mă priveau ciudat și chicoteau în urma mea. După un timp, am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
simțea lipsa unei femei care să se ocupe de treburile gospodărești. Vecina de vizavi avea cheia de la apartament și când lipseam mai multe zile, intra și verifica instalația din baie, butelia și uda florile. Când intram în bloc, destul de rar, vecinele mă priveau ciudat și chicoteau în urma mea. După un timp, am aflat că Ghiță își petrecea noaptea cu vecina Merluța, când nu venea la țară sau când plecam la pregătire ori la examene. Aceasta era înaltă, blondă, ștearsă: 155 femeie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
când lipseam mai multe zile, intra și verifica instalația din baie, butelia și uda florile. Când intram în bloc, destul de rar, vecinele mă priveau ciudat și chicoteau în urma mea. După un timp, am aflat că Ghiță își petrecea noaptea cu vecina Merluța, când nu venea la țară sau când plecam la pregătire ori la examene. Aceasta era înaltă, blondă, ștearsă: 155 femeie simplă. Bărbatul ei era zidar și era bețiv. Înainte de a pleca la muncă în străinătate, acesta venea seară de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avea să fie comunicată de Vatican la 12 decembrie 1980, actul final fiind acceptat de cele două țări abia în 1984. (Din acest conflict a rezultat probabil și poziția Chile în războiul Malvinelor, când s-a situat nu de partea vecinei și a apropiatei sale "de sânge" Argentina, ci de partea Marii Britanii!). După retragerea Chile din Pactul Andin (1976), sub Cubillos, atenția s-a îndreptat către aria Pacificului, deschizându-se ambasade în Filipine și Noua Zeelandă și stabilindu-se relații diplomatice cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost aproape de amiază, după ce a plecat trenul ce venise de la Iași și mergea la Dorohoi, printre oamenii ce foloseau acea cărarea era și un bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate Maria Cozaru, care avea două fete: Catrina și Virginia, fiind vecină și rudă de sânge cu ceilalți Cozaru. Să fi fost aproape de amiază, după ce a plecat trenul ce venise de la Iași și mergea la Dorohoi, printre oamenii ce foloseau acea cărarea era și un bărbat îmbrăcat în niște haine mai aparte
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
banii de ajutoare sociale, pensii după 15 ani de muncă, 24 de salarii compensate, ne plătesc întreținerea restantă, școala copiilor, drumurile pe care mergem, doctorii la care avem acces. Este mai jenant să spunem că banii îi luăm din impozitele vecinei care are două slujbe sau din banii căpșunăreselor, menajerelor, ba chiar și a prostituatelor gata integrate în UE care asigură creșterea PIB în timp ce nouă ni se „dă” din ce rămâne de la clientela politică de vază. În „țeara” noastră încercată de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lăieții obișnuiau să fure copii. Fetița însă nu se lăsă, țipa și da din mâini, izbind-o atât de repede peste față pe țigancă încât aceasta a scăpat-o din brațe și a trebuit să dispară pe loc. Pentru mine, vecina noastră mică a constituit cel dintâi flirt. I-am și dăruit o păpușă cât mine de mare pe care, dacă o puneai cu fața în sus, claxona „mama”. Pe strada noastră au trecut odată, încătușați, doi hoți escortați de polițiști
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și a intrat în casă. Lămpile nu erau aprinse, așa că nu era suficientă lumină. Totuși, se putea desluși dacă mai este vreo persoană în cameră. Noroc că nu a căutat sub pat că acolo erau ascunse surorile mele și o vecină. Nu au avut posibilitatea să se strecoare afară din casă. Între timp a fost alertat bunicul, care nu stătea departe de noi; a venit și a reușit să-l scoată din casă și din curte. Războiul a lăsat urme adânci
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Giovannino împodobea un altăraș, cu două candele și vreo imagine sacră; lua două batiste mari de-ale mamei, le lega la capete și le folosea în loc de ornat preoțesc. Îi chema la adunare pe frații săi și pe doamna Barbara Ricca, vecina lor și nașa lui de botez, obligându-i să participe la serviciul liturgic. După recitarea rozariului, copilul imita gesturile preotului celebrant, pronunța multe „saeculorom“ și, mai ales, improviza predici solemne, proba evidentă a bunei sale memorii de a-și reaminti
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Academiei nici că-mi păsa. Din prietenie, dacă nu din capriciu, președintele m-a invitat pe mine, scriitor pricăjit din Paris, să particip la colocviul de la Sinaia, unde academicieni și politologi renumiți din fel de fel de țări prietene sau vecine aveau să discute despre cum va arăta Europa de mâine. Cel mai interesant, cred, a fost în mașină, la ducere. Alături de președinte era vicepreședinta - îmi suceam gâtul și întindeam urechea. Mai spuneam și eu câte o vorbă. Sau doar râdeam
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]