2,333 matches
-
cu frica lui Dumnezeu, căutau banii pe după polițe, pe sub saltele, pe unde-i aveau ascunși. - S-a răit lumea, zicea a lui Matei. Poate ne-o vedea Sfântul și pe noi... Au dat toate, a lui Gogu, a lui Spiridon, vecinele. Funcționarul scria în registrul lui, băga piesele de alamă în buzunar, pleca mai departe. La câte o curte a nimerit pe bărbați. Ăștia erau ai dracului. Veniți atunci de la munci de noapte, osteniți, fără gând la Dumnezeu. - La ce ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altarului și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura cu privirea ei aprigă. Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii cuprinși de flăcări. Se aprinseseră și duzii din grădina oltenilor. Pe străzi alergau câinii cu părul zburlit. Cineva spunea: - Să se ducă la pompieri, vecine, la gară, c-o trăsură! Stere înțelese că, dacă pârjolul trecea de biserică, se duceau și casele lui. Strigă năprasnic la băiatul de prăvălie: - Pune mâna pe topor și haide după mine! Săriră și alți vecini, cu niște cazmale. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a făcut nuntă, a dus-o în mahala la el, au petrecut, scăpaseră și părinții cu fața curată. La vreun an născuse un băiat pe care-l iubea de nu mai putea. Încă nea Fane spunea: - Intraseși la idei, vecine, și, uite... Ai și nepot! - Am, să-mi trăiască! Ce vrei? Așa o fată cuminte ca a mea, mai rar! Nu mi-a ieșit din cuvânt. E drept că a găsit și un bărbat bun... - Da ce-i? - Amărâți de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gazul și i-a dat foc cu chibritul. S-a dus până la pompă și-a umplut găleata. Trecea nevasta lui Spiridon. A oprit-o: - A murit al meu! i-a spus și s-a așezat pe plâns, s-o vadă vecina cât suferă. - Ce spui? - Da. Sărăcuța de mine, că rămân singură și pedepsită de Ă-lde-sus! S-a întors repede cu apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a lui? - Cu. - De-aia umblai tu după alde Tilică? Ia vezi apa aia! Florica fugi sumețindu-și mânecile. Ridică ușor căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei. Aburii se ridicau deasupra, fierbinți, și ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că-și lăsase prăvălia singură. Florica, înaltă, frumoasă, abia pășea peste Cuțarida. I se tăiaseră picioarele lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dimineața, rostise. Muierea râsese parșiv: - Ce faci, domnu Tilică? - Ce să fac? Muncesc. Parcă dumneata nu știi? - Da de cântat, de ce nu mai cânți seara din mandolină? Că tot întind urechea s-auz, și dumneata, domnu Tilică, nimic... -Dă... Treceau vecinele pe lângă ei. Frizerul zisese încet: - O să ne iasă vorbe. - Și ce dacă! Mi s-a urât... - Ba nu, zău, coană Florico... - Cum îți spun. Bărbatu ăsta al meu parcă-i un stîlp! Nu mă distrează și el, nu se interesează
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dacă zici dumneata... 288 Nevasta descuie șifonierul de nuc. Hainele pline de molii ale lui Gogu fură întinse pe masă. Florica le perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să-l cheme pe Tilică. La acesta prăvălia era plină. Unde cântau sticleții și ucenicii nu mai pridideau cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l bărbierească pe Gogu. Nu mai călcase în curtea croitorului de mult. Florica umbla repede-repede în fața lui, fără să-l privească. Nu era departe, două garduri. Aglaia chitise totul în casă. La capul mortului ardeau luminări groase, aduse de vecine. Acestea aflaseră de moartea croitorului de la femeia lui Spiridon. Frizerul își șterse obrazul cu palma lui albă și parfumată și privi pe răposat. Gogu ședea cu mâinile pe piept, nemișcat. - Te duseși și matale, fl plânse meșterul. Te duseși, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
măsuri de coșciug. Popa își pusese odăjdiile și deschisese cartea. După aia se învoi cu văduva când să vină pentru slujba de înmormîntare. În timpul ăsta, meșterii măsurară, scriseră pe o hârtie lungimea și lățimea sicriului și plecară. Florica trimise o vecină la cârciumar să-i aducă țuică și o împărți muierilor. Începuse priveghiul. Se umpluse curtea de babe. Nu lipsea una: Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a întins masa și-a trimis vorbă șuților din Grant și din 311 Mandravela, caramangiilor, hoților de lemne de la gara Filaretului, să vie cu mic, cu mare, că se cunună cu a lui. De dimineață plouase în duminica aceea. Niște vecine o ajutaseră pe țigancă să strângă lucrurile, să nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se învîrtea de colo până colo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la poarta Didinei o treanță neagră, pe care-o bătea vântul primăverii. Până seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc sigur, plătind șoferilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
furiș mâna si-a mînguat-o. Gagica i-a aruncat scârbită degetele. Era deselată de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit comisarii, au cercetat cum -lau omorîț pe staroste și -lau dus la Morgă, cu Nicu-Piele alături, i-au despuiat, le-au făcut autopsia și i-au trimis înapoi după ce ținuseră școală pe ei. Praporgicu 1
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu și-a făcut apariția decât la amiază, explicând în chip confuz că abia aflase trista veste. Toți se holbau la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge și să uit de noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și parfumată cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
duceau mai greu. Viața și-a trăit-o până-n ultima clipă în frică și dragoste de Dumnezeu, Unicul care a ajutat-o să treacă prin toate încercările vieții. Înainte de a trece la cele veșnice, a stat câteva zile la pat. Vecinele veneau toate pe rând și stăteau cu ea, ca să nu moară fără lumină. Se îngrijea de ea o vecină, căreia îi lăsase moștenire casa. Își prevăzuse momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a ajutat-o să treacă prin toate încercările vieții. Înainte de a trece la cele veșnice, a stat câteva zile la pat. Vecinele veneau toate pe rând și stăteau cu ea, ca să nu moară fără lumină. Se îngrijea de ea o vecină, căreia îi lăsase moștenire casa. Își prevăzuse momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca azi seară”. Și așa a fost. Seara s-au adunat mai multe femei, care țineau lumânări aprinse în mâini
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
interesante despre familie, muncă, foști colegi ș.a. Mai târziu, ajunsem și la tema credinței. Ne întrebarăm ce ne făcuse să ajungem la credință. Una din ele ne povestise următoarele: Eram tânără pe atunci, aveam 25 de ani. Îmi amintesc cum vecina mea, care era o femeie credincioasă, mă invitase să merg cu ea la biserică. Eu parcă mă pierdusem, nu știam ce să-i răspund, nu mergeam defel la biserică și propunerea ei mă speriase puțin, dar nu puteam refuza pentru că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acest lucru. Când i-am spus soțului de intenția pe care o aveam, el se bucură și mă încurajă. Lucrul acesta și mai mult mă înaripă. Drumul de acasă până la biserică îmi părea mai lung ca de obicei, iar cuvintele vecinei mele nici nu le auzeam. Aveam niște emoții pe care nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două sentimente s-au luptat tot drumul între ele. La biserică, deja era multă lume, era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care nu le puteam explica, simțeam o frică, dar totodată și o bucurie lăuntrică. Aceste două sentimente s-au luptat tot drumul între ele. La biserică, deja era multă lume, era la începutul Sfintei Liturghii. Eu nu pricepeam nimic, vecina îmi șoptea. Primul lucru care mă impresionă mult fu cântările din strană, la auzul lor sufletul meu parcă prindea aripi și căuta să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul pe care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
slujbei, după ce luasem anafura și aghiazma, ieșirăm afară. Ardeam de nerăbdare să ieșim în drum și să las să explodeze bomba de emoții pe care o țineam în suflet. Făcurăm câțiva pași spre poartă când o femeie o strigă pe vecina mea. - Marie! Stai puțin! Maria se oprise, eu mai făcusem câțiva pași și mă oprisem să o aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Făcurăm câțiva pași spre poartă când o femeie o strigă pe vecina mea. - Marie! Stai puțin! Maria se oprise, eu mai făcusem câțiva pași și mă oprisem să o aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu apă proaspătă, zice ea. - Dar de unde știi tu că baba Ioana vrea apă?, o întreb eu. - Știu, pentru că ei nu-i dau apă ca să bea, pentru că vor să moară mai repede
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]